În ultima săptămână, două manifestări au marcat viața culturală a urbei. Prima, marți 10 mai, a avut la Biblioteca ASTRA, sala festivă fiind neîncăpătoare pentru toți cei care doreau să cunoască lucrarea finanțată de Departamentul pentru Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României, prin intermediul Forumului Democrat al Germanilor din România (distribuția fiind gratuită). Evenimentul a fost moderat de directorul dr. Răzvan Pop, luând cuvântul succesiv majoritatea celor care au contribuit cu lucrări. Volumul - album „SIBIU 830” (280 pag.), elaborat de un colectiv coordonat de Silviu Borș și Dan Nanu, reprezintă: „Un timeline prin 830 de ani de istorie a unui oraș care nu și-a lăsat trecutul în urmă, ci clădește pe acesta prezentul și dezvoltarea sa viitoare ...”, „o veritabilă contribuție la istoria orașului Sibiu...”, sau „o sumară încercare de a reliefa anumite aspecte aniversare sau comemorative despre personalități sau evenimente care au marcat destinul acestei așezări care a traversat 830 de ani de istorie factuală, politică și culturală, din evul mediu și până în epoca contemporană a postindustrializării, chiar dacă această etapă are ca element central episodul pandemic al coronavirusului”. Al doilea eveniment - o triplă lansare editorială - a avut loc joi 12 mai, la Cercul Militar Sibiu într-o sală evident neîncăpătoare, fiind găzduit de Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere Filiala Sibiu, și moderat de președintele A.N.C.M.R.R., col.(rtr) Ioan Lăpădat, cei doi autori prezentându-și lucrările.

Istoricul Gheorghe Bichicean prezintă istoria Germaniei și a francmasoneriei!

Pe prof. univ. dr. Gheorghe Bichicean l-am cunoscut dintr-o scurtă prezentare (pe coperta unei lucrări), înțelegând că este sibian (n. 1951) și fostul rector al Universității Româno-Germane din Sibiu (2012-2016). A publicat 32 de cărți și 120 de studii contributive, obținând numeroase distincții în Polonia, Germania, Moldova și România, între altele fiind Senator de Onoare al Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu. Domnia sa a prezentat cele două lucrări - incitante prin temele abordate -, ambele distribuindu-se gratuit, fiind finanțate de Guvernul României, prin Forumul Democrat al Germanilor din România. În „Argument” la volumul „Germania o istorie de la antici la moderni” (408 pag., cu anexe color), autorul mărturisește impresiile profunde după călătoriile efectuate (după 1990) în Republica Federală a Germaniei, iar pe cale de consecință «a pune la îndemâna studenților o sinteză de istorie a Germaniei, nu putea rămâne o simplă dorință. Orice profesor este moral obligat să ofere studenților diferite opinii și perspective de abordare, care să le fie utile». Este semnificativă și trimiterea autorului la considerațiile istoricului britanic Mary Fulbrook (n.1951): «„o carte ca aceasta e mult mai ușor de criticat decât de scris (...) o istorie succintă a unui subiect atât de amplu nu poate fi exhaustivă”, problema deciziilor dificile „privind o anumită selecție”, etc. Chiar și spațiul acordat diferitelor perioade e o problemă a istoricului ...».

[image=179481]

Al doilea volum al istoricului Gh. Bichicean a fost așteptat cu mare interes, „St. Andreas zu den drei Seeblättern din Sibiul/Hermannstadt. Istoria francmasoneriei”, cunoscut fiind faptul că «vocația universală a Francmasoneriei s-a manifestat prin implicarea în marile evenimente istorice care au conturat lumea de astăzi». Lansarea volumului se constituie și ca un eveniment aniversar. La 15 mai 2022, se împlinesc 225 de ani de la fondarea uneia din cele mai vechi loji francmasonice din spațiul românesc: „St. Andreas zu den drei Seeblättern im Hermannstadt”, la numai 50 de ani de la fondarea celei mai Mari Loji din lume (Londra). Lucrarea prezintă succint contextul istoric, o mică introducere în istoriografia problemei, fondarea (la 15 mai 1767) și activitatea lojii sibiene, necesitatea unei reforme a Sistemului Francmasonic (prin Patenta împăratului Iosif al II-lea), activitatea francmasonului Samuel von Brukenthal (fiind inițiat în Loja „Aux Trois Canons” - „La cele trei tunuri” Viena, fondator al Lojii „Aux trois Clefs d'Or” din Halle, etc), intrarea în adormire a lojii sibiene. Din multele documente analizate, o precizare atrage atenția (din Patenta împăratului Iosif al Il-ea, 1785): «Francmasoneria s-a răspândit atât de mult în Țările mele, că nu mai există aproape nici un mic oraș din provincie unde să nu fie o Lojă. De aceea se impune cu mare necesitate să fie stabilită o oarecare ordine». Cartea (232 pag.), include o vastă bibliografie și anexe color (cu documente, accesorii și cei 276 membrii ai lojei sibiene), demonstrând efortul constant al cercetătorului sibian pentru descoperirea acestei istorii și a unor „personaje care ne însoțesc și acum, după două secole și jumătate, în Arcanele unei societăți care a crescut la adăpostul elitei sibiene din perioada iluministă”.

Sunt ferm convins că cititorii și-ar dori să descopere lucrările istoricului Bichicean: „Francmasonerie în memoria istoriei. Realități și confuzii”, „Universalism masonic și interese naționale” și multe altele, pe teme similare.

Istoricul Vasile Crișan, o viață închinată culturii și patrimoniului!

Pe omul și istoricul Vasile Crișan, îl cunosc din primul deceniu postdecembrist, activitatea sa fiind integrată în istoria contemporană a Muzeului Brukenthal, a fostului Comitet Județean pentru Cultură și Educație Socialistă, a Oficiului Județean pentru Patrimoniu, respectiv a Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național. Născut în Gilău (jud. Cluj, la 7 ianuarie 1945), a absolvit liceul Emil Racoviță, fiind licențiat în istorie al Universității Babeș-Bolyai Cluj Napoca. Din 1968 a devenit sibian prin căsătorie (la formarea județului și apariția cotidianului Tribuna Sibiului), descoperind învățământul local din Săliște și ulterior sistemul culturii județene și aducându-și contribuția la organizarea și desfășurarea multor manifestări culturale de mare amploare, inclusiv la derularea proiectului Sibiu - Capitală Culturală Europeană (2007). Cartea sa de vizită este impresionantă, fiind autor și coautor a unei serii de lucrări științifice și de promovare a patrimoniului material și imaterial. Întreaga activitate profesională este legată, cu deosebire, de două localități: comuna/ oraș Săliște, prin lucrările: Reuniunea română de cântări din Sălişte, volum monografic (2000); Reuniunea meseriaşilor români din Sălişte (2009); Ioan Lupaş (1880-1967). Studiu monografic (2013) și municipiul Sibiu, prin lucrările: Sibiu – ghid de oraş, în colaborare cu dr. Al. Avram, Bucureşti, Editura Sport-Turism (ediția a II-a în 1998); Sibiu - Stadtfuhrer, în colaborare cu dr. Al. Avram (Buc. 1986); Sibiu, album, Studiu introductiv (Buc. 1986), în colaborare cu Ion Miclea; Protecția patrimoniului cultural sibian. Istorie și actualitate (2008); Şcoala populară de arte şi meserii „Ilie Micu” Sibiu, volum monografic (2011), în colaborare cu Eugenia Crişan, dar și primele producții multimedia (exclusiv sibiene): Itinerarii cultural-turistice sibiene, CD-ROM, (2000); Sibiul medieval în Albumul Böbel, CD-ROM (2000). Colaborarea cu cotidianul Tribuna Sibiului a început în 1973, prin publicarea unei serii de articole de specialitate (primul articol: Pledoarie pentru creșterea indicilor de eficiență formativă a cabinetelor de științe sociale din școli). Dar, opera sa cea mai însemnată - pentru care va rămâne nu numai în istoria Sibiului, ci a întregii Românii - este Enciclopedie Tribuna. Oameni, Fapte, Locuri (1884-1989, 5 vol.). Este rodul unei munci sistematice, voluntare, care nu a fost susținută de nicio bursă, sau finanțare nerambursabilă, nefiind obiectul vreunui proiect de documentare/ cercetare universitară. O activitate asumată, de care istoricul sibian - cu origini clujene - a înțeles să se achite, la cel mai înalt nivel științific. Efortul depus pentru realizarea Enciclopediei a fost descris plastic de directorul general al Tribunei, Mircea Bițu: „să te duci mii și mii de ore la bibliotecă cu sacoșa să-ți notezi atâtea nume, atâtea fapte, atâtea titluri de articole este o muncă de chinez bătrân!”. În numele Casei de Presă și Editură Tribuna, Mircea Bițu i-a adus istoricului Vasile Crișan frumoase cuvinte de apreciere a întregii activități, mulțumindu-i și urându-i „viață lungă, sănătate în primul rând și putere să aducă Enciclopedia Tribunei și mai aproape de zilele noastre!”.

Dr.Vasile Crișan, autorul singurei ENCICLOPEDII, al unui cotidian românesc!

Abordarea enciclopedică a fost o adevărată provocare, ce a început cu aproape un deceniu în urmă. Prin publicarea volumului tribunistului Ioan Lupaș și susținerea doctoratului în istorie, cu teza Aurel C. Popovici (în 2006, a apărut studiul monografic Aurel C. Popovici 1863-1917), Vasile Crișan s-a apropiat treptat de fenomenul tribunist. Primele două volume din Enciclopedie Tribuna au apărut în 2016 (Vol. I - 303 pag., vol. II - 243 p.ag) fiind dedicate perioadei 1884-1918, vol. III (în 2020) cu analiza Tribunelor interbelice 1919-1945 (380 pag.), pentru ca joi - 12 mai 2022 - să fie lansate ultimele două volume, dedicate perioadei 1945-1989 (vol. IV - 516 pag., vol. V - 488 pag.). Se cuvine a menționa că tirajul limitat al vol.III, impune retipărirea, în baza unor comenzi ferme din partea celor interesați (la redacție sau la autor). [image=179486] 

Toate cele cinci volume au apărut la Sibiu, înregistrându-se o premieră absolută în spațiul românesc contemporan: O PUBLICAȚIE COTIDIANĂ din ROMÂNIA care are propria ENCICLOPEDIE (1930 pag.). De altfel, Sibiul a cunoscut puține încercări de editare a unor dicționare de personalități locale, zonale sau județene, Enciclopedia oferind atât cercetătorilor cât și tuturor sibienilor o sursă inestimabilă de documentare. Despre importanța acestei enciclopedii a vorbit prof. univ. dr. Corvin Lupu, care apreciază că istoricul Vasile Crișan „a mai pus un stâlp la acest monument al Sibiului care este Tribuna, un ziar care în toate perioadele sale, din perioada imperiului austro-ungar, cea interbelică cât și în perioada regimului socialist de stat a reprezentat o VIBRAȚIE a orașului nostru. În acest ziar s-a găsit pulsul nostru, al sibienilor și nu numai al sibienilor, în acest ziar și-au exprimat gândurile cei mai importanți oameni ai Sibiului din toate domeniile de activitate! Astăzi, în viteza care a impus-o presei regimul globalist - euroatlantic, multe din ziarele de tradiție sunt citite ceva mai puțin de tineretul nostru și de generația telefonului, dar TRIBUNA va dăinui și prin opere ca aceea a dlui Crișan (...)!”.

Presa politică, tribuniștii și TRIBUNA - cea mai longevivă școală de ziaristică !

Despre redactorii care au debutat în Tribuna s-a scris și se va mai scrie, paginile cotidianului consemnând oameni și fapte din istoria Sibiului, Transilvaniei și României, de aproape 140 de ani! Vasile Crișan a cunoscut aria cercetărilor și a întrezărit efortul titanic de clarificare a biografiei autorilor de articole, care au publicat în Tribunele succesive, ce au apărut la Sibiu, Arad, București, Cluj, Oradea, Brașov. Cotidianul Tribuna nu a fost numai un centru de lucrare literară ci și un ziar politic, care a militat pentru unitatea politică, prin cultură. După 1884 - când a fost fondat de Ioan Slavici - Tribuna a ajuns să fie cel mai citit ziar românesc din Transilvania, știrile provenind atât din toate colțurile imperiului, cât și din regatul României și marile capitale ale Europei. Într-un studiu elaborat de Marian Petcu - Presa Partidelor Politice în perioada 1918-1930 -, se reproduc opiniile unui redactor al Revistei Carpaților (Politica și presa,1860), ce răspunde comentariului domnitorului Al. I. Cuza: «Presa nu a răspuns la așteptările mele ... am văzut foile publice înmulțindu-și coloanele cu atacuri personale (...) Epopea politică s-a închis. Să ne ocupăm de menagiul (n.r. menaj, administrare) țării noastre». Replica o dădea autorul articolului «Presa s-a ocupat cu prisos de menagiul ţării, arătând abuzurile funcţionarilor, necurăţeniile materiale şi morale, rătăcirile unora, necapacitatea altora, excesele de putere; şi Presa pentru aceasta a fost rău văzută, rău tratată şi rău pedepsită (…) de ce dar să se mai ocupe Presa? Oare a cugeta de a face ţara tare, mărită, şi fericită, nu este a face politică? Oare a propune proiecte nu vrea să zică a face politică? Oare a arăta greşelile sau inerţia Guvernului, care sapă la interesele Patriei, nu este politică? Dar cum poate Presa să nu facă politică? Să scriem oare numai versuri amoroase şi romanţuri? Să facem numai madrigale şi piese de teatru? Să vorbim numai de plantarea verzei şi de copitele cailor? Dar şi atunci or să ne zică că facem politică. A nu face politică, cu alte cuvinte, este a zice a fi moderat, a vedea răul şi a nu avea curagiul a-l striga, (...). Dar, dacă politica s-a făcut ca un al cincilea element al vieţii omeneşti; dacă nimeni nu poate trăi fără a cugeta şi a se ocupa de politică; dacă guvernul nu o poate mistui; ce poate să rezulte? Sugrumarea Presei, conspirările tenebroase, revoltele, anarhia, haosul! Aşa dar? (...) Să nu mai facem politică! (…) Cum dară Presa sau societatea n-o să facă ea politică?». În vâltoarea dialogului publicistic public, s-au călit oamenii politici români dar și istorici de prestigiu, TRIBUNA reprezentând o adevărată școală de ziaristică, în toate timpurile!

[image=179484]

După Enciclopedia ROMÂNĂ, la Sibiu - a doua Enciclopedie: a TRIBUNEI!

Reamintim tuturor cititorilor că - tot la Sibiu - în perioada 1898-1904, apăreau cele trei volume ale ENCICLOPEDIEI ROMÂNE, prima enciclopedie românească. Redactorul principal era publicistul român, licențiat și doctor în drept, prim-secretar al ASTREI, Corneliu Diaconovici (1859-1923); apariția ei a fost apreciată ca un mare succes al națiunii române - o premieră în estul Europei - în condițiile în care nicio națiune tolerată nu avea enciclopedie. La opera fundamentală au fost cooptate cele mai importante personalități ale vremii (savanți, istorici, literați, etc), interesul public pentru astfel de lucrări fiind imens. A primat interesul național, uitându-se divergențele de opinii în luptele politice pentru activism sau pasivism. Cine mai știe acum că C. Diaconovici a fost redactor șef al publicației Viitorul (între 1884-1885, la Budapesta), organ al Partidului Moderat Român (P.M.R.), care a purtat polemici politice însemnate cu Tribuna lui Ioan Slavici? El era susținut de Iosif Gall, o persoană carismatică; puțin cunoscut astăzi, acesta era un mecenat clujean ce a ajuns membru pe viață al Casei Magnaților (camera superioară a Parlamentului Ungariei), fiind și al doilea român - după Emanoil Gojdu -, ce s-a bucurat de mare cinste și demnitate politică în Ungaria. De istoria presei românești s-au ocupat mulți istorici, Nicolae Iorga apreciind - în repetate rânduri - rolul pe care cotidianul sibian l-a avut în luptele pentru afirmarea națională a românilor din Transilvania și Banat și în realizarea Marii Uniri de la 1918. Enciclopedie Tribuna nu este o monografie a Tribunei, aceasta așteptând să fie scrisă, de noile generații de istorici. Lecturând finalul lucrării prof. Gh. Bichicean - GERMANIA -, am descoperit și două gânduri despre istorie: «glasul mormântului ... este ecoul a tot ce cade pe drumul neamului omenesc» (Lamartine) și «Trecutul nu este mort; el nu este nici măcar trecut»(Faulkner). Urmărind argumentele conf. univ.dr. Monica Vlad, putem constata că cei doi istorici septuagenari consacrați sunt intelectuali autentici pe „cale de dispariție” și le dorim sănătate și putere de muncă în continuarea activităților creative, în beneficiul tuturor contemporanilor:

«căci lipsa conștiinței istorice anihilează, până la marginea neantului, chiar și memoria popoarelor vechi».

La 830 de ani, ne putem întreba: - când Sibiul va avea propria ENCICLOPEDIE, căci la o monografie ... ?! Să ne resemnăm, spunându-ne că - în 12 mai 2022 -, am participat la un eveniment, premieră istorică?

 

[image=179512]