.”..dar când fac ăia ai lu'...” Apoi discuţia a continuat despre locul exact unde cineva i-a dat cuiva în cap. Că doar suntem în Ardealul cel civilizat şi super-european. Dar e zi de „penal” la Tribunal, cu meniul aferent. * În faţa Tribunalului stau la un mic „relax” un grup de băieţi de la Interne. Pe lângă ei, trece o persoană de sex (sau, na, „gen”) feminin care nu e nici stewardesă nici general manager la o corporaţie, din direcţia căreia aud ceva cu „băga-mi-aş” alături de alte expresii nepublicabile. Spuse tot în viteză. Nu cred că e printre cei care au dat like la pagina de facebook „Poliţia Română”, atâta vreme cât atitudinea sa făcea cât o traistă de dislike-uri* Ceva mai încolo, în timp şi spaţiu, asist, fără a vrea, la o lecţie de urbanism local.  „Păi ăia zic că casa dumitale e şi pe pământul lor”. * Când „moralul” e mai valoros decât „materialul”: într-un proces de tâlhărie, inculpatul BD este obligat prin sentinţă ca, pe lângă pedeapsa de trei ani închisoare, să plătească „despăgubiri civile” victimei. 50 şi ceva lei daune materiale, şi restul până la 2.000, „daune morale”. Conform legii, inculpatului îi mai este interzis, pe o anumită perioadă de timp, dreptul de a fi ales în funcţii publice sau „să ocupe o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat”. Totuşi, multă lume spune că statul te fură. Da, dar e altceva. Sentinţa e cu drept de apel* Uneori mai câştigi când te lupţi cu băncile. Reclamantul K. a reuşit să demonstreze că banca a „oferit” clauze abuzive la contract, că  s-a „umblat” unilateral la comisioane şi la modificarea ratelor şi la alte detalii din domeniul creditelor.  Acum, din păgubit, este des-păgubit. * Ce e aceea „Răspundere civilă delictuală”: atunci când  o persoană care a cauzat alteia un prejudiciu este obligată să-l repare. Pe răspunderea aceasta „civilă delictuală”, un „pârât” va plăti unui „reclamant” suma de... 228 lei. Cheltuielile de judecată au depăşit însă 1.000 lei. Părerea mea e că trebuie să fii tare „pornit” ca să te judeci vreme de un an pentru bănuţii aceia şi să faci nouă drumuri pe la tribunal * Au fost cinci solicitări de înlocuire a amenzii cu munca prestată în folosul comunităţii, 18 cauze de încuviinţare executare silită, 13 de contestaţii la executare silită, într-o singură zi şi cu aproximaţie, că au fost multe şedinţe. * Internare nevoluntară: „internarea împotriva voinţei sau fără consimţământul pacientului”. Avem şi aşa ceva prin tribunale. Cel puţin pentru moment, a câştigat spitalul, care a decis externarea * AI a condus fără permis. Asta înseamnă opt luni cu suspendare, dar e doi ani sub supraveghere. În plus, în această perioadă trebuie să presteze „o muncă neremunerată în folosul comunităţii”, vreme de 80 de zile lucrătoare. * Plin de contestaţii la amenzi. Omul sau firma încearcă, dar nu reuşeşte de fiecare dată. Depinde de circumstanţe* Oricât ar înjura unii România, uite că mai sunt cetăţeni care se judecă cu statul pentru recunoaşterea cetăţeniei române a copilului lor.  Este cazul cetăţeanului A.D.J., care a avut nevoie de justiţie ca să demonstreze că dacă el e cetăţean român iar copilul i s-a născut aici, atunci şi acesta e tot cetăţean român. Logica a învins birocraţia. * 12.637 cauze, judecate în materie civilă, pe tot anul 2017, mai puţine cu 1201 cauze faţă de anul precedent, când s-au înregistrat 13.838 cauze. În creştere a fost însă „penalul”, unde, în 2017, au fost înregistrate 2.630 cauze, mai multe ca în anul precedent cu 72 cauze.  (D.C.)