Tribuna
PNL
Din ciclul "unde mai stăm la umbră": parcuri mici, aproape necunoscute, dar utile acum
Dumitru CHISELIŢĂ
1634 vizualizari
Din ciclul
Fiind tot vară (în sfârşit) şi tot cald, am continuat plimbările noastre în căutarea de locuri cu umbră, copaci, răcoare şi bănci. Am fost prin parcurile "mari" pe unde merge cam tot sibianul: Sub Arini, ASTRA, Tineretului. Cel de pe Coposu l-am sărit, dar îl vom analiza şi pe el, chit că e lung de la teatru până la maternitatea veche. Dar acum am dat-o pe, cum să zic, "intimităţi". Adică părculeţele acelea micuţe, cu câteva bănci, pe care aproape nu le observăm în viteza cu care ne deplasăm şi ne este chiar peste mână să stăm acolo de o apă şi un covrig, că suntem veşnic grăbiţi şi poate ne speriem de ce zice lumea când ne vede stând într-un decor plin de agitaţie.

Azi vom "face" (cum spuneau turiştii pe vremuri când "făceau" Delta, mănăstirile din Moldova sau cabanele de pe Semenic) parcul Petöfi, părculeţul de la fostul Centru de Calcul şi cel din faţa Casei de Cultură a Sindicatelor.

Parcul Petöfi, de pe Alba Iulia. Liniştea de lângă şoseaua circulată

Este interesant cum, mergând dinspre Cibin, pe Şoseaua Alba Iulia, capul ţi se face ca o baniţă de la atâta vâj-vâj de maşini în viteză şi gândeşti încrucişat din acelaşi motiv. Aşa că, la vederea oazei aceleia cu copaci şi bâncuţe de sub zidul fostei şcoli a călugăriţelor franciscane faci pas întins. Şi bine faci.   
Eşti în Parcul Petöfi Sandor, poet romantic revoluţionar maghiar. Iniţial, aici era o albie a pârâului Mühlkanal/Canalul Morii, un braţ care se desprindea din Cibin, o lua pe sub înălţimile rămase de la neterminata citadelă, apoi pe Filosofilor, Oraşul de Jos şi Lupeni, până ajungea din nou în Cibin. Pe parcursul lui alimenta mori şi băi publice.
Urmele Pârâului Morii încă se mai vâd în teren, aici referindu-ne la balustrada de pod de dinainte de scările ce urcă spre Dealului şi resturile pasaj vechi de lângă zidurile şcolii.
Acum e un parc "normal" şi chiar dacă e mic, e mult mai puţin înghesuit decât altele, mai mari. E prea scurt să te dai cu bicicleta sau să alergi, e prea în centru ca să zici că eşti "la iarbă verde", iar cei care adăstează pe acolo sunt ori oameni în etate sau călători ocazionali.
În parc exista, până nu de mult, o sculptură în formă de ancadrament boltit din care a rămas doar fundaţia. Autorul ei a fost un anume B. Hojbotă, lucrarea fiind realizată în cadrul unui simpozion de sculptură ce a avut loc la Sibiu, în 1980.
Cum vii de pe Alba Iulia, vezi placa "de botez" a parcului pe care scrie "Parcul - Petöfi Sandor - Park/ poet maghiar 1823 – 1849, în română şi maghiară, unde se depun coroane de flori uneori.  Poţi ajunge în parc din trei direcţii, două dinspre Şoseaua Alba Iulia, una dinspre strada T. Arghezi şi alta de pe scările care coboară dinspre str. Dealului.
Aici ai şansa să stai pe bancă, liniştit, la umbră, să te delectezi de cu ceva cântec de păsări şi dacă ai noroc, NU prinzi şi aroma vagă de WC public care mai bântuie uneori din motive de loc retras-nu te vede nimeni. Şi mai ai şansa să fii şi aproape de staţia de autobuz...

Micul parc de la Alma Mater

La intersecţia străzilor Lomonosov, Şcoala de Înot, Justiţiei şi Someşului, nici nu îţi poţi închipui că, undeva pe dreapta, cum intri spre sediul Universităţii Alma Mater, ascuns de gardul viu, este un mic părculeţ. Nu e vechi, aici era altceva înainte, dar din câte ştim, a fost amenajat doar de când este sediul acestei universităţi în vecinătate. Este de formă circulară, cu două alei concentrice. Are fântână arteziană şi o statuie care reprezintă doi delfini. Sunt şi bănci, unde poţi sta la umbră, pentru că vegetaţia este bogată şi ecranează lumina soarelui chiar în perioadă de vârf. Intrarea se face prin trei "porţi" vegetale, de formă circulară. Chiar dacă pare greu de crezut, locul este folosit. Şi e foarte bine asta, chiar dacă arteziana nu mai e funcţională, cel puţin la momentul prezenţei mele acolo. Dar, când aveţi drum, puteţi sta ceva momente pe acolo că e linişte: vegetaţia filtrează gălăgia.

Parcul de la Casa de Cultură, care nu a fost de fapt parc

La început, aici nu era niciun parc. Era doar un spaţiu verde, construit după standardele spaţiilor verzi socialiste, ca să fie ceva verde în faţa noului edificiu al noii Case de Cultură a Sindicatelor. Dacă te uiţi la imaginile mai “vintage”, cum e expresia la modă, ai o imagine clară despre ce era acolo. E clar că NU era parc, ci mai mult un spaţiu ornamental cu copaci, flori, o groapă cu o arteziană cu nişte băncuţe pe margini. La zile mari, de exemplu când venea tovarăşul Ceauşescu în vizită sau se mai filma o „Cîntarea României” groapa cu arteziană era căpăcită, aşa, cu scânduri, pentru că aici erau adunările publice cu pancarte, lozinci, aplauze, „corurile reunite ale oamenilor muncii” circulaţie închisă în toată Piaţa Unirii şi nu se făcea să vezi cum, într-un anumit punct, să ai un cerc de oameni la un nivel mai jos decât restul.
Dar timpul a trecut, vegetaţia a crescut, arbuştii ornamentali s-au făcut ditamai copacii, au apărut noi construcţii, ca cele două monumente închinate revoluţiei din 1989 – Troiţa din lemn şi Memorialul, iar banalul spaţiu verde „cuminte” şi „ordonat” a devenit un mini-parc, cu umbră cu bănci şi cu oameni care profită de ele. Am profitat şi noi, puţintel.
Locul unde era altădată arteziana a devenit loc de odihnă sau de hrănit/schimbat copiii mici. Au mai apărut câteva bănci în plus. Vegetaţia este încă bogată, şi ar fi bine să rămână aşa. Ba chiar şi locul fântănii (mai exact a fântânilor) a dispărut, el fiind înlocuit cu o  mică rotondă umbrită. Chiar dacă am reputaţie de nostalgic prin oraş, schimbarea aceasta zic că este una pozitivă decât ruinele acelea din beton cu ţevi din care nu mai curge nimic de decenii. Într-un loc unde e lipsă de umbră iar vara temperturile devin caniculare, precum Piaţa Unirii, aşa ceva este o salvare a trecătorului de zăpuşeala verii. Iar puţin oxigen de la copaci nu a îmbolnăvit pe nimeni, nu? Ceea ce se şi vede aici fiind mai tot timpul ocupat, mai puţin băncile expuse la soare.

Şi iată că am mai marcat ceva „spaţii verzi” la dispoziţia cetăţeanului pieton, menite să îi mai ofere o pauză într-un oraş destul de „fierbinte”, dacă ne uităm la temperaturi şi la cum bate soarele. Eu zic că merită încercat. E gratis, e răcoare, te simţi bine, deci ce mai trebuie? Sau am devenit aşa de mari pretenţioşi?






comentarii
2 comentarii

Vara asta, ai dat marea pe parcuri, redactore! Nu ne mai poti povesti cum ai calatorit spre mare, cu trenul ca pe vremuri, ori ce-ai vazut si mancat pe acolo si ce proasta educatie are turistul roman...
11.08.2020 10:14
Fain, parcul de pe Somesului l-am descoperit acum cativa ani, o data cand nu am mai trecut pe acolo fara sa ma uit bine la coltul ala.
Nu stiam ca au refacut rotonda din groapa aia, tot asa, am trecut pe langa fara sa ma uit. Pacat ca nu au refacut fantanile alea cand a fost valul de refacere a artezienelor din oras, dar foarte bine ca nu au mai lasat locul in paragina, cum s-a intamplat atat timp.
itu
11.08.2020 10:35
Din aceeasi categorie
Sibiu Guitar Meeting

qhouse sibiu

Palatul Brukenthal Avrig

anunt-incepere-proiect-139830-final

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia