Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare despre respectul lui Iisus Hristos pentru fecioria și curăția Maicii Sale. Da, da. Exact antidotul la descotorosirea de inocență la care asistăm de oarecare timp. Nu doar în cultura cotidiană a României, dar pe mine, ca român, mai ales hula împotriva fecioriei din Țara mea mă arde la suflet. Mesajul împotriva familiei, cu orice preț, inclusiv al penibilului logic, face parte din colajul de manipulare prin care familia trebuie înjosită, umilită, aruncată la coșul istoriei. Din dragul utopiilor morale lipsite de morală, construcții ambigue ale unor frustrări nedemne și alimentate de un marketing agresiv, de piață efectivă. Abuz de manipulare. Dinaintea psihozelor gălăgioase se înalță suavitatea plină de transparență a firescului Adormirii Maicii Domnului. Logica luminoasă a iubirii Fiului pentru Mama sa, termeni care, nu-i așa, ne spun experții în nimicuri, nici măcar nu mai există.

Desigur că avem o sărbătoare întunecată de nerușinarea care rușinează clerul, fără îndoială că Ortodoxia românească are nevoie de un plus de Rusalii, pentru a scoate din marasm conștiințele lucrătorilor Viei lui Dumnezeu, pentru a restaura nădejdea că întunericul nu poate învinge Lumina. Asta nu schimbă cu nimic însă conținutul de Har al Praznicului. În ciuda aparentei crize din Biserică, ea continuă să existe, să asume, să convertească și să adune sufletele în jurul Crucii și Învierii. Să spună adevărul despre nevoia de mamă în viața copilului, fie El și Hristos, despre cordialitatea mamei pentru fiul ei, fie El și unic și ceresc. În fond Dumnezeu Însuși pentru a intra în lumea pe care continuăm să o ștrangulăm cu păcatele noastre, ține în carnea Sa hematiile Fecioarei Maria.

Pentru cei care nu cred, nu mărturisesc și nu admit aceasta, totul este posibil de jignit. De umilit, de descotorosit. Cea mai amplă luptă a deconstructiviștilor lumii de astăzi e atacul împotriva inocenței. Scriem vulgar, vorbim vulgar, construim personaje jenante și dezvoltăm caste ale culturii vulgare, putem spune orice despre oricine cu o ură incredibilă, de nebănuit pe când autorii efluviilor de dispreț de acum gângăveau prin colțuri ale cercurilor literare ori în debaraua unui liberalism incongruent moral. Seamănă leit cu fotbaliștii care intră la rupere la adversar, apoi ridică brațele a nevinovăție, privesc interogativ chipul celui care nu se poate ridica de jos. Pentru că e vremea lecțiilor date de violenții apărători ai agresivității morale, eticienii izgonirii inocenței din viețile noastre.

Nu simțiți că se construiește o lume nouă, a dreptății de partid și de falie socială, în care se reconstituie haitele măsurilor duble, angajate în discursuri duplicitare? Cum ar putea înghiți Biserica astfel de oameni, cum ar putea să privească drăgăstos la o mamă ce este protejată de Cerul Fiului său? Retrasă din privirile lumii în rugăciunea cerului, Maica Domnului rămâne alături de noi model de franchețe sufletească și de braț uman pus în ajutorul lui Dumnezeu. În ritmul inimii ei bate inima Pruncului Iisus până astăzi, în trupul închegat din ea Hristos șade de-a dreapta Tatălui. Obișnuit cu zeflemeaua superioară, cu inconștiența celor care se cred mai buni decât Însuși Dumnezeu, cu pelteaua de venin în care-și scufundă frustrările amarnicii luptători împotriva evidențelor morale, omul Bisericii are libertatea absolută de a se ruga, de a posti, de a căuta pacea cu Dumnezeu, împărtășindu-se cu Trupul și Sângele Lui.

Rămânând om al Bisericii, al prezenței smerite dinaintea lui Dumnezeu. Neurând, nejudecând, neuitând însă să cugete și să mărturisească. Suntem în plină descotorosire de inocență. Vorbe grele despre păcate grele cad, plumb de inconștiență, în cultura copiilor și tinerilor noștri, rănesc viețile cuminți ale bătrânilor, smintind iubirea și asmuțind la ripostă. Singura ripostă fermă nu poate fi decât recuperarea inocenței, a curăției, a liniștii creatoare și trăitoare a vieții. Praznicul Adormirii Maicii Domnului dovedește, a câta oară, că oamenii trăiesc și după Evanghelie și nu doar după televizor ori opiniile analiștilor de pripas. Asta și pentru că Maica Domnului întru Naștere fecioria a păzit, întru Adormire lumea nu a părăsit...E ziua în care Maica Domnului umple cu inocență luminoasă lumea.