Cu toţii intrăm zilnic în magazine, de tot felul, pentru a ne cumpăra cele necesare. În marea majoritate a cazurilor, personalul de servire este amabil, te sfătuieşte, are răbdare până te hotărăşti, într-un cuvânt se pune la dispoziţia ta. Aşa e frumos, aşa e normal. 
Sigur că există şi reversul medaliei. Am întâlnit şi vânzători care-ţi răspund în doi peri sau cu gura plină, alţii care pur şi simplu nu te văd din cauză că...vorbesc la telefon, alţii sunt nervoşi, mereu cu capsa pusă, alţii se simt deranjaţi dacă le ceri un sfat ş.a.m.d. Vorba aceea: pădure fără uscături nu există! 
Dar iată ce ne scrie un septuagenar sibian: "Joi, 16 noiembrie, seara, plec de la Dedeman şi, în apropiere, pe bulevard, îmi amintesc că am nevoie de un medicament. În prima farmacie "Catena" era lume. Mă grăbeam. Încerc în următoarea. Întreb civilizat farmacista dacă există preparatul de care aveam nevoie. Doamna farmacistă mă întreabă dacă am card "Catena", apoi dacă am reţetă, apoi...Risc şi o întreb: Doamnă, aveţi preparatul meu? Doamnei farmaciste îi sare muştarul. "Eşti obraznic!" îmi aruncă de peste ghişeu pe un ton arţăgos. Îi fac o poză şi îi spun că o dau la ziar. Nu pare impresionată... Mă gândesc totuşi că, într-o farmacie, intră omul când are o boală, un necaz. Te-ai aştepta ca omul din faţa ta să empatizeze cu tine, să te respecte, dacă nu pentru suferinţa ta măcar pentru vârsta ta. Dar pentru doamna AnaMaria Georgiana Râureanu (vezi foto) cele de mai sus sunt total necunoscute". 
Păcat de prestigiul binemeritat al lanţului de farmacii "Catena"! (C.I.)