Tribuna
Jidvei
Decanul Facultății de Teologie din Sibiu, Daniel Buda: „Slujirea preoțească presupune mult sacrificiu, oferă însă satisfacții, în primul rând spirituale, mari”
Decanul Facultății de Teologie din Sibiu, Daniel Buda: „Slujirea preoțească presupune mult sacrificiu, oferă însă satisfacții, în primul rând spirituale, mari”

Prof. univ. dr. Daniel Buda, decanul Facultății de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu spune că tinerii care se înscriu la teologie au chemare, au un anumit gen de vocație, care însă se cultivă de-a lungul anilor, sporește și se împlinește.

Cea mai veche facultate de teologie din România are două specializări, Teologie Pastorală și Teologie Muzică religioasă, 491 de studenți la nivel de master și licență, cărora li se adaugă un număr important de studenți doctoranzi. Cei interesați să devină profesori sau profesoare de religie, pot studia teologie la Sibiu.

Despre admiterea care are loc în aceste zile, despre proiectele instituției de învățământ, decanul Facultății de Teologie vorbește într-un interviu pentru Tribuna.

 

 

  • Ați preluat de puțin timp conducerea Facultății de Teologie „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu. Care este situația pe care ați găsit-o?

Prof. univ. dr. Daniel Buda: Orice instituție care are un trecut însumează eforturile făcute de conducerile precedente pentru bunul ei mers. Școala de teologie de la Sibiu are peste 230 de ani vechime, prin urmare anumite lucrurile sunt bine setate de mulți ani. Desigur, în instituțiile cu vechime mare există și o anumită inerție sau lipsă de promptitudine în reacții, dar astfel de chestiuni sunt marginale și, cu ceva efort, lucrurile pot fi îndreptate. Punctul meu de plecare, așa cum am specifiat în programul managerial, este de a mă folosi în primul rând de bunele practici implementate de cei care au condus înainte această venerabilă instituție.  Sunt multe astfel de bune practici. O conducere nouă, așa cum este cea a facultății de teologie, dar și a Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu aduce un suflu nou. Dorim să facem totul mai bine, să fim mai eficienți și mai deschiși la nou, iar pentru asta pornim de la o situație generală pe care aș numi-o bună.

  • Cum ați luat decizia de a candida pentru această funcție?

D. B.: Mai mulți colegi mi-au sugerat să candidez, ceea ce m-a făcut să reflectez asupra acestei posibilități. Apoi au venit propuneri concrete de a candida din partea unor persoane a căror opinie contează foarte mult pentru mine, fapt pentru care mi-am însușit acest plan. Am considerat că este de datoria mea să fac această jertfă, după ce vreme de zece ani Facultatea și Universitatea mi-au acordat privilegiul de a rămâne, potrivit legislației în vigoare, atât cadru didactic al Facultății de Teologie, respectiv al Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu, cât și angajat al unei instituții ecumenice internaționale cu sediul la Geneva. 

  • Ce intenționați să schimbați în actuala organizare a Facultății?

D. B.: În primul rând doresc să manageriez Facultatea cu mai multă transparență, să întăresc munca în echipă. În interiorul Facultății, cooperarea cu prodecanul, cu directorul de departament, cu Consiliul Facultății și cu Consiliul Profesoral, adică cu toți colegii, este esențială. Respectul față de legislația în vigoare, legătura cu Biserica pe care o slujim, fidelitatea față de ethosul academic, colegialitatea, utilizarea la maxim a beneficiilor aduse de parteneriatele internaționale sunt pentru mine valori în care cred și pe care doresc  să le promovez. În relația cu conducerea Universității este nevoie, din partea decanatului, de mai multă deschidere, de permanentă consultare și de o corectă și obiectivă raportare. Modelul decanului de facultate pe care doresc să-l promovez este cel occidental: decanul este un mediator, un negociator și un garant al funcționării eficiente a facultății, parte a unei universități, o persoană care caută oportunități pentru facultate, care se folosește de conexiunile pe care le are spre binele instituției pe care, vremelnic, o conduce.  

  • Care sunt proiectele pe care intenționați să le puneți în practică în timpul mandatului dumneavoastră?

D. B.: Voi aminti doar două dintre ele, ambele legate de formarea studenților și de cercetare. Am propus colegilor urmarea a două linii principale: urmarea cu fidelitate a curentului neopatristic în predarea și cercetarea teologică și deschiderea spre dialogul, de orice fel, cu societatea. Direcția neopatristică s-a născut, în urmă cu mai multe decenii, la nivel mondial într-o bună măsură cu contribuția unor teologi sibieni ai vremii. Ca să înțelegeți, acest curent neopatristic este o invitație de a ne întoarce la opera Sfinților Părinți pentru a o cerceta și pentru a înțelege cum anume ne pot ei inspira astăzi. Această direcție neopatristică domină la ora actuală modul de a preda și cerceta teologie la Sibiu. Un impuls în acest sens însă nu poate să fie decât benefic. În ceea ce privește deschiderea spre dialogul, am zis mai devrem „de orice fel”, cu societatea, aici lucrurile sunt mai la început la noi în țară. Acest dialog este însă o necesitate absolută, de aceea dorim să-l promovăm.

  • Munca de decan este așa cum v-ați așteptat, este mai grea sau mai ușoară decât estimați?

D. B.: În Occident, primele afirmații despre o funcție preluată se fac după 100 de zile. Nu au trecut încă 100 de zile de când sunt decan. Totuși, afirm că, în mare, este ceea ce m-am așteptat. Nici mai greu, nici mai ușor. Față de funcția mea de conducere anterioară este ceva mai ușor: am coordonat o echipă multinațională în care doar două persoane erau de aceeași naționalitate, deci mentalitățile erau foarte diferite. În Facultate toți colegii, inclusiv studenții, avem valori comune, prin urmare este ceva mai ușor. Asta nu înseamnă că lipsesc provocările.

  • Mai este tentantă Facultatea de Teologie pentru tineri?

Eu cred că tentația nu este mobilul principal care-i atrage pe tineri, și nu numai, spre teologie. Este vorba de ceea ce noi numim, teologic, vocație sau chemare. Această vocație sau chemare se poate manifesta în cele mai diferite feluri. Eu le spun studenților din anul I că din moment ce au venit și s-au înscris la teologie, înseamnă că au chemare, au un anumit gen de vocație. Această vocație se cultivă de-a lungul anilor, sporește și se împlinește. Cei mai mulți dintre absolvenții noștri își doresc să slujească Biserica în calitate de preoți, ceea ce este foarte bine. Slujirea preoțească presupune mult sacrificiu, oferă însă satisfacții, în primul rând spirituale, mari. A fi preot presupune și o stabilitate, întrucât slujirea sacerdotală este cea mai veche chemare din istoria umanității. Nu există nicio formă de organizare umană fără religie și o formă de preoție. Viitorul nu va arăta altfel, în ciuda unor schimbări care – aici toți cred că suntem de aocrd – vor fi majore.

Mă bucur să văd că absolvenții noștri își găsesc locuri de muncă în alte domenii, tocmai pentru că au studiat teologie. A fi absolvent de teologie este o garanție pentru seriozitate, perseverență, onestitate, pe scurt pentru promovarea și practicarea unor valori care sunt apreciate în societate în general. Avem de asemenea studenți care deja au absolvit o facultate și fac carieră în alte domenii: medicină, drept, inginerie, diplomație etc., dar care își doresc să cunoască mai multe despre credința lor. Existența acestei categorii de studenți este un semn că societatea românească merge pe un drum bun: există persoane care studiază un domeniu, în cazul nostru teologie, nu neapărat pentru a practica ceea ce au învățat, ci pentru propria dezvoltare personală.

 

  • Cum se desfășoară activitatea facultății în situația actuală, cu restricții și cursuri online?

D. B.: Am trecut la predarea online de nevoie, fără niciun fel de pregătire prealabilă. Nici profesorii, cu unele mici excepții, dar nici studenții nu au avut vreo experiență în acest sens. Ne-am descurcat destul de bine, aș spune eu, atât cu predarea cât și cu examinarea, care se află în curs. Admiterea este tot online, ceea ce este iarăși un lucru cu totul nou pentru noi. Cu toții ne dorim să revenim la predarea, să zicem, clasică. Nimic nu poate înlocui contactul direct profesor-student!

  • Câte specializări și aproximativ câți studenți are facultatea?

D. B.: Facultatea noastră are două specializări, Teologie Pastorală și Muzică religioasă, iar la ora la care vorbim are 491 de studenți la nivel de master și licență. Acestora li se adaugă un număr important de studenți doctoranzi, întrucât Facultatea noastră are 16 cadre didactice cu drept de a îndruma doctorate.

Doresc să spun ceva ce consider a fi important, și anume că cei interesați să devină profesori sau profesoare de religie, pot studia teologie în acest sens la noi, chiar dacă nu există o secție de acest fel.

  • Unde se situează Facultatea de Teologie din Sibiu raportat la celelalte instituții superioare de profil din țară?

D. B.: Am amintit deja că școala de teologie de la Sibiu este cea mai veche instituție de teologie ortodoxă de pe teritoriul actual al României care a funcționat fără întrerupere de la începuturile ei, în 1786, până astăzi. Vechimea aceasta îi dă o reputație care este reală și care este adesea invocată, pe bună draptate. Comuniștii au permis existența a două institute teologice de grad universitar, unul la Sibiu și altul la București. Cel puțin pentru o vreme, în perioada comunistă, școala de teologie de la Sibiu era cea mai mare instituție de educație teologică superioară din întreaga lume ortodoxă. După 1989 s-au petrecut două procese importante: cele două institute teologice au devenit parte a universităților de stat, așa cum au fost ele înainte de comunism, acest proces fiind perceput ca o reparație necesară după căderea comunismului. Al doilea proces post-decembrist a fost înființarea mai multor facultăți de teologie, cu sprijinul cadrelor didactice de la Sibiu și București. Multe dintre cadrele didactice active în nou-înființatele facultăți de teologie au absolvit teologia la Sibiu sau București sau și-au obținut doctoratul la noi. Acum ne aflăm într-o competiție care va deveni tot mai aspră pe viitor, însă am motive să afirm că alături de Facultatea de la București am rămas ”facultățile-fanion” sau ”dătătoare de ton” – iată, folosesc două expresii laice – din învățământul teologic ortodox românesc. Pentru ca lucrurile să rămână așa, trebuie să reconfirmăm ceea ce au realizat generațiile anterioare. Viitorul școlii teologice de la Sibiu depinde de noi, cei de astăzi!

  • Ce părere aveți despre felul în care este percepută acum Biserica Ortodoxă și despre atacurile frecvente la care este supusă?

D. B.: Eu mă tot întreb cum anume am ajunsde la „un sobor de preoți” așa cum relata mass-media în anii 90, care era invitat să sfintească orice se inaugura în România, la sloganul „Vrem spitale, nu catedrale”? Nu am un răspuns la propria întrebare, dar sunt sigur că avem nevoie de dialog cu societatea, de aceea acest aspect este o prioritate pentru mine ca decan. Personal cred că este nevoie, ca Biserică, să fim deschiși la criticile venite din partea presei, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna întemeiate. Te critică cineva, atunci reflectezi asupra criticii aduse și vezi dacă nu cumva criticul are dreptate. Multe articole critice la adresa Bisericii sunt rezultatul lipsei de comunicare. Aici avem încă de lucru și noi, cei care, în ochii presei, reprezentăm Biserica, dar și dvs. jurnaliștii.

Atacurile la adresa Bisericii sunt altceva. Pentru mine ele sunt un semn că ea, Biserica, este importantă în societate. Nu ataci, mai ales în presă, ceea ce este nesemnificativ. Unii și-au făcut o meserie din a ataca Biserica. Se fac la adresa Bisericii afirmații – nu neapărat numai în mass-media –care în Occident ar fi imediat sancționate legal. La noi sunt însă trecute cu vederea.

Pentru noi, slujitorii Bisericii este important să ne facem datoria! Istoric vorbind, clerul nostru a fost aproape de popor. În primul rând, clerul provine, la noi, din popor. Când poporul român a fost sărac și a suferit, clerul a fost sărac și a suferit alături de popor. Când milioane de români au decis să trăiască în diaspora, Biserica și clerul i-a urmat acolo. Această legătură strânsă dintre cler și popor trebuie păstrată neapărat pe viitor!

  • Cum colaborați cu ÎPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului și Arhiepiscopul Sibiului?

D. B.: Ierarhul locului, în cazul nostru IPS Prof. Dr. Laurențiu, este liderul și protectorul spiritual al școlilor de teologie din eparhia sa. Sibiul se află într-o situație cu totul privilegiată pentru că IPS Laurențiu a fost profesor de teologie vreme de mulți ani, după care a devenit ierarh și a îndeplinit ambele misiuni, cea sarcedotal-episcopală, precum și cea de predare și cercetare în paralel. IPS Sa a fost mai întâi profesor și apoi ierarh, ceea ce este extrem de rar în mediul teologic, nu numai de la noi, ci și din întreaga lume. IPS Sa cunoaște foarte bine realitățile învățământului teologic ortodox românesc, fiind președintele Comisiei sinodale pentru educație teologică a Bisericii Ortodoxe Române. Orice consultare cu IPS Sa este un adevărat dar, din motivele amintite mai sus, dar și pentru că este un om deschis ideilor noi. Privește spre viitor, având în spate o experiență bogată!

  • Spuneți-ne, vă rugăm, câteva cuvinte despre dumneavoastră, despre activitatea de până acum.

D. B.: Sunt originar din Maramureș, provin dintr-o familie în care credința era un mod de viață. Se vorbea puțin despre Dumnezeu, în schimb rugăciunea, mersul la biserică, practicarea virtuților și valorilor creștine erau la baza existenței cotidiene. La nouă ani știam că vreau să fiu preot, dar nu mă întrebați cum anume s-a născut în mine această dorință pentru că nu știu. De la 14 ani am studiat aproape numai teologie. Am venit la Facultatea de Teologie de laSibiu atras de faima școlii de teologie de aici și de erudiția profesorilor pe care i-am auzit vorbind la conferințe la Baia Mare, unde am făcut seminarul teologic. Mi-am luat doctoratul, la Sibiu, la 27 de ani. Am avut șansa de a studia teologie în diferite centre din Germania, Elveția, Marea Britanie și SUA. Mi-am început activitatea didactică în Facultatea de la Sibiu în 2003. Am predat, în calitate de cadru didactic asociat în Elveția și în Africa de Sud. Pe lângă activitatea mea didactică, trebuie să amintesc implicarea mea ecumenică. Am fost organizator local al celei de-a Treia Adunări Ecumenice care a avut loc la Sibiu în 2007, apoi vreme de 10 ani am lucrat la Consiliul Mondial al Bisericilor de la Geneva în departamentul de relații externe, pe care l-am condus în ultimii patru ani de activitate acolo. Am desfășurat misiuni de diplomație eclesială în 85 de țări de pe toate continentele și am ținut conferințe teologice în multe din țările vizitate. Sunt preot din 2008. Am șansa de a îndeplini această chemare fără vreo remunerare, ceea ce-mi dă o mare satisfacție. În Sibiu sunt cunoscut printre puținii ortodocși care nu vorbesc română pentru că le ascult mărturisirile în engleză, germană sau franceză.

 

Constantin NECULA

Sorana MAIER






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Infinity Ink. Photography

Comunicat de presa

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia