Am pornit temerar spre localitatea situată la jumătatea distanței dintre Mediaș și Sighișoara, o așezare care poartă amprenta predominant săsească începând cu organizarea urbanistică, cu acele șiruri de imobile dispuse în jurul unei generoase piețe centrale. Vechile case par să fi oprit timpul în perioada barocului -transilvănean, marcat de ziduri groase, fundații din piatră și vechi pavelele în pavaj, un loc unde fațadele caselor sunt pastelate și înnobilate cu elemente decorativ-viticole. În localitate plutește un iz specific regiunilor viticole din Rin și Moselle, ținuturi de unde au venit cei ce au poposit în Podișul Transilvaniei (pe vremea regelui Geza al II-lea al Ungariei).
Biertan, atestat ca ”Cetate” în 1397, dincolo de sensul strict de reședință nobiliar-rurală și de impresia ”unui sanctuar spiritual cu capacități defensive”, menit a apăra comunitatea de invadatori, este o fortificație ce impresionează prin conceptul arhitectural care impune și cadrul de dezvoltare economică. Ridicată în 1486-1524 Biserica evanghelică din Biertan este poziționată pe o superbă colină. În 1572, când preotul Lucas Unglerus a fost ales intendent suprem al comunității evanghelice din Transilvania, localitatea câștigă în importanță spiritual-religioasă ceea ce pierduse în plan administrativ în defavoarea Mediașului. Prezența fortificațiilor indică implicit faptul că timp de 300 de ani (1572 -1867), Biserica a fost una dintre cele mai importante din Transilvania, fiind chiar sediul Episcopului ”Bisericii Evanghelice a Mărturisirii din Augsburg din România”.
Impresionanta ctitorie îmbină armonios stilul gotic-târziu cu cel al Renașterii, fiind înconjurată de trei ziduri concentrice de apărare (n.n. singura de acest fel din Transilvania), cu 6 turnuri și 3 bastioane construite în etape diferite începând cu secolul al XIV-lea, care in integrum oferă imaginea grandioasă a unui complex arhitectural multifuncțional bine structurat. Prima incintă a cetății este atribuită secolului al XII-lea, când probabil a fost ctitorită și prima biserică (Sf. Maria). Fascinante sunt: Turnul "Mausoleu" amplasat la nord-est care are la parter un mausoleu. Acesta adăpostește, din 1913, mormintele prelaților acestei biserici. Lespezile au fost realizate de Nikolaus Elias din Sibiu; Turnul Catolic, a fost folosit rar de puținii sași care nu au făcut pasul convertirii la luteranism. În partea de sud-vest se afla Turnul Slăninilor iar în partea de nord-vest era Turnul Închisorii demolat în 1840 pentru a se construi o școală. Pe centura a treia se află Turnul de Poartă, iar în partea de vest Turnul Țesătorilor. Accesul în interior spre biserică se face printr-o scară acoperită ( datând din 1795), o scară lungă de 100 m, care pornește din piața centrală a satului, de lângă Turnul Paznicului. La capătul de sus al scării, lângă biserică se poate vedea un bolovan mare, pe care, duminica erau așezați cei care făceau rele în cursul săptămânii, spre a fi văzuți de întreaga comunitate. Era un mijloc eficient de a-i educa și integra în colectivitatea așezării. Ușa este realizată într-un autentic stil renascentista.
Cutremurul din 1977
Primarul Mircea-Mihai Dragomir ne oferă detalii despre crăpăturile care au apărut în bolta bisericii dar și despre fisurile nervurilor de susținere, toate generate de cutremurul din 1977. „Se impunea un proces amplu de restaurarea și conservare” spune primarul, context în care ne arată utilitatea primelor lucrări de consolidare precum și intervențiile de la tocurile ferestrelor din piatră care au fost înlocuite. Apoi ne arată geamurile ”tip ochi de taur” prin care interiorul bisericii este mai bine luminat ziua. Parcurgând monumentala construcție-hală, alcătuită din trei nave, suntem uimiți de cei 26 de metri lungime, 20 de metri lățime și de cei 16 metri înălțime. Fiecare pas făcut generează ecou aparte, iar în acest traseu parcurs molcom steagurile istorice ale breslelor par a ne da onorul.
Ulterior privirea ne este atrasă de măreția unui altar, printre cele mai impunătoare din Transilvania, care conține 28 de picturi. Ușa sacristiei realizată în 1515 este ”bijuteria bisericii fortificate”. Are un mecanism sofisticat care include un total de 19 zăvoare și ”o închidere automată”, o adevărată minune a ingineriei medievale. La fel ca stranele, ușa este bogat decorată cu incrustații. Ușa a fost expusă la Expoziția Mondială din 1900 de la Paris atrăgând atenția numeroșilor vizitatori din lumea largă. Mai aflăm de la cel care a avut benevolența de a ne ghida că în 1993 edificiul arhitectural a fost inclus în patrimoniul UNESCO.” Biserica-cetate de aici, cu hramul Sfânta Maria, a fost restaurată prin donații făcute de originari din Biertan răspândiți în Europa, Statele Unite ale Americii și Australia. Șeful proiectului de restaurare, arhitectul Hermann Fabini, a fost distins în 1991 cu medalia "Europa Nostra", spune cu mândrie primarul.
Amintiri mai vechi, dar și mai noi
„Pentru noi, cei din Biertan, sărbătorile au mereu ceva special dincolo de cadrul natural. Este ceva izvorât din eul nostru și poate preluat din măreția cetății purtătoarea istoriei locurilor și localnicilor, implicit amintirea noastră a celor de azi”, spune primarul continuând „„ici avem o cutumă de care afli la fragedă pruncie: fiecare generație trebuie să crească și trăiesc în armonie și blândețe, pentru a duce tradițiile mai departe. Printre ele se numără și tradiția colindului de Crăciun. Mă refer la momentul când enoriașii, și nu numai, merg la preot acasă în colind iar de aici pornesc spre biserică pentru a interpreta colindele noastre tradiționale și a bate toaca. Sunt clipe care îți provocă un sentiment de plinătate sufletească, anume de a fi cu cei dragi, cu prietenii, de a simți acel spirit al comunității. Locuitorii din zona Biertan așa au fost mereu și așa vor rămâne, mândri de apartenența lor la aceste meleaguri. Nu este o stare de spirit ocazională ci una pe care o simțim la toate evenimente sociale și culturale, unde ne reunim”.
Primarul are dreptate legat de acest spirit de unitate, care indirect este consemnat încă de pe vremea episcopului unit baronul Inocentie Micu-Klein, într-un document statistic redactat în 1733. În acel an membrul Dietei Transilvaniei a hotărât organizarea unei ”conscripțiuni a populației românești din aproape toate regiunile Ardealului”, cu excepția localităților care erau supuse jurisdicției canonice episcopului ortodox din „Valahia Austriacă”. În document erau ”recenzate în Bertán 35 de familii românești”, circa 165 de persoane care ”nu aveau nici preot și nici biserică dar trăiau în unitate”.
Referitor la mândria comunităților locale din Biertan primarul ne face o mărturisire; ”Bunica mea avea o vorbă pe care o aud și acum în timpane: Copile! Să ții minte vorbele mele: în viață nimic nu este gratis. Dacă nu muncești, nu ai ce mânca. Și să mai știi că este important să porți credința ta cu demnitate”. Primarul ne atenționează că ”Pe vremea aceea mergeam în vacanță la bunica. Acolo munceam la o fermă și duceam la bun sfârșit orice activitate încredințată. Banii câștigați în vacanță îi aduceam acasă iar mama ne cumpăra haine dar și cele necesare pentru școală. Nu eram un caz izolat. Toți colegii făceau la fel. Ulterior am apreciat și înțeles tâlcul sfaturilor primite de la bunici”. În confesiunea primarului am sesizat un moment aparte de sensibilitate generat de amintiri intime despre părinți care au dorit ca toți cei patru frați să ajungă la casele lor, să nu neglijeze educația și să găsească profesii practice. ”Această cale am urmat-o cu drag și am simțit o bucurie aparte când am ajuns pe propriile picioare, mai exact la ferma din Richiș, unde am activat în calitate de contabil timp de patru ani. Ulterior am devenit antreprenor și am deschis o brutărie, o perioadă în care mi-am amintit de sfatul bunicii legat de credință, dar și de un pasaj din Scriptură în care Isus spune: ” Eu sunt pâinea vieții. Cine vine cu Mine nu va flămânzi niciodată; cine crede în Mine nu va înseta niciodată”
Produsele brutarului mai credibile decât afișele electorale
„Ajungând la Primărie am renunțat, cu strângere de inimă, la brutărie mai ales că a fost un demers de succes. În acei ani făceam între 1000 -1200 pâini pe zi, dar și multe produse de patiserie. Eram contabilul firmei mele, dar și brutar. Am învățat implicit să frământ aluatul, să coc pâinea în cuptor și am format mulți tineri brutari. În zilele de mare sărbătoare ofeream din produsele noastre celor mici și nevoiașilor în localitățile unde distribuiam pâinea noastră”. În acest punct al dialogului primarul simte nevoia să completeze: ”Cozonacul cu nucă și Hencleşul au fost cele mai solicitate produse pentru sărbători. Cum mă ocupam și de distribuție am început să fiu cunoscut dar și respectat pentru munca mea. A fost o oportunitate de a cunoaște și de a dialoga cu foarte multă lume diversă. În 2007 am avut prima brutărie acreditată care să îndeplinească toate condițiile cerute de UE, o brutărie care aducea notorietate zonei noastre. Dar pentru asta am făcut un efort special și am cooptat chiar un profesor universitar din Cluj care mi-a asigurat platforma expertizei tehnologice.”
Alt final pentru ”Legenda cetății medievale Biertan”
”Din activitatea privată am constatat cât de dificil este să prosperi și am mai învățat să chivernisesc resursele financiare dar și să reinvestesc profitul, precum și să rentabilizez activitatea. Aveam angajați și trebuia să le asigur un loc de muncă dar și un salariu decent. În postura de contribuabil am avut surpriza neplăcută să constat că bugetul administrației locale din Biertan, la care contribuiam și eu cu firma mea, nu era folosit pentru investiții menite a crește gradul de confort, calitatea serviciilor publice, ba chiar erau cheltuieli inutile precum au fost cele pentru produsele PSI achiziționate la un preț cu mult mai mare decât cele de pe piață, fără licitație, de la numitul Sandu Anghel, zis Bercea Mondial. În urma acestui contract de peste două milioane de lei, bugetul local a fost compromis total pe termen lung iar activitatea curentă a primăriei a fost aproape suspendată. În cursul acelui an primarul în exercițiul funcției și-a pierdut total credibilitatea și omenia în fața localnicilor. O majoritate covârșitoare din comunitate dorea să candidez la funcția de primar.
O misiune imposibilă
”Am preluat mandatul de primar cu o instituție administrativă a comunei care avea o datorie de peste trei milioane de lei la firmele lui ”Bercea Mondial”, cu datorii cumulate în urma neachitării lucrărilor de canalizare și de introducere a apei precum și cu toate conturile blocate, implicit cu notificare de sechestru - cu măsuri de asigurare a unor litigii în care era implicată Primăria Biertan, până la soluționarea acestora. Aceasta era realitatea tristă și gravă în care a început mandatul de edil al comunității. Mai mult, după devoalarea publică a neregulilor din primărie mai mulți angajați și-au depus demisia ori au solicitat încheierea contratului de muncă din varii motive. Cu efectivul decimat am început activitatea zilnică după alt program, anume la ora 6 și o încheiam la 20 și uneori la 21. Numai așa am putut să verific toate actele, arhiva, să studiez documentele cu probleme și să dau rezoluții stringentelor de zi cu zi. După doi ani de zile, cu personalul care a rămas, după o muncă de Sisif, am scăpat de datorii. Acum am reușit să angajăm doi muncitori în cadrul servicii publice. Pot să afirm cu onestitate că în ciuda reglementării multor activități au fost și măsurile mai puțin fericite pe fundalul unor informațiile trunchiate, a unei informări deficitare. Poate se cuvenea să încep cu evaluarea proprietăților comunei Biertan. La vremea preluării mandatului nici o clădire și nici un teren nu erau înscrise definitiv cu drept de proprietate sau cu drept real imobiliar în cartea funciară. În plus unele lucrări se derulau fără să fi fost rezolvate aspectele legate de proprietate. Am mai constatat că unele probleme nu depindeau de Primărie, de voința și buna credință a primarului ci de disponibilitatea altor instituții. Am mai identificat și unele carențe, ambiguități ale legislației în vigoare. În acest cadru legislativ și instituțional trebuie ca deciziile tale să fie corecte, de neatacat. Cu certitudine în primul mandat am sacrificat perspectiva dezvoltării pentru aducerea primăriei pe linia de plutire. Abia în al doilea mandat am accesat fonduri europene destinate drumurilor agricole și drumurilor comunale. La ora actuală au mai rămas câteva drumuri de asfaltat, anume la Richiș și Copșa Mare, pe care le finalizăm după ce terminăm lucrările de canalizare și sistemele de alimentare cu apă. O altă prioritate este aceea de a încuraja întreprinzători care creează noi locuri de muncă ( peste cele 100 de joburi care sunt la ora actuală), demersuri care vor avea cu siguranță un feedback la bugetul local.
Cele 14 proiecte din Biertan
Orizontul comunei pare să suporte o modificare radicală dacă avem în vedere numărul mare de proiecte accesate de primărie. ”Șansa noastră de dezvoltare include și accesarea unor fonduri europene nerambursabile. În acest sens nu am stat degeaba și am pregătit proiecte, am aplicat și am semnat pentru mai multe investiții” spune primarul după care ne arată un desfășurător impresionant. Cel mai mare proiect accesat de Comuna Biertan „Reabilitare SIT UNESCO Biertan” însumează 5 milioane de euro. De 3 ani pritocim la el iar acum se concretizează. Urmărim o dezvoltarea durabilă a comunității locale, prin punerea în valoare a sitului UNESCO Biertan prin sporirea importanței culturii și a turismului sustenabil, într-o manieră care să încurajeze incluziunea socială și inovația. Prin acest proiect propune reactivarea zonei centrale a sitului Biertan.”
”Medievalul se logodește cu Modernul”
Din documentație rezultă că Piața centrală devine un loc multifuncțional, socioculturală, cu mobilier urban, cu tot ce presupune un mediu confortabil și primitor pentru localnici și turiști. Mai constat cu stupoare că Farmacia din Biertan (este cea mai veche farmacie rurală din Transilvania, deschisă în anul 1809 de către farmacistul Johanenes Jikeli, într-o casă săsească, construită în anul 1571) va deveni punctul forte din Piața farmacistului, unde se va amenaja o mică grădină de plante medicinale. Mai remarc trei zone: una expozițională (în Piața centrală din Biertan), care pune în valoare zidurile bisericii, una de promenadă în apropierea Bisericii Evanghelice Fortificate și zona Cântarului vechi unde apare un simbol menit a marca importanța Târgului medieval în Transilvaniei. Potrivit primarului ”Alături de investițiile în infrastructură se vor realiza și activități soft, activități privind creșterea capacității administrative, precum și activități de digitalizarea obiectivului de investiții. Principalele activități soft ar fi: concursul de tip Treasure-Hunt, festivalul ”Transilvania Multicultural”, expoziție interactivă „Descoperă Biertanul”, curs informal de ghizi turistici, ateliere de artă și meșteșug local, tabere de creație”. Tot edilul comunei spune că pentru creșterea capacității administrative Primăria Biertan a semnat contracte de parteneriat cu Consiliul Regional de Turism Pafos din Cipru, Comune di Castiglione d’ Orcia din Italia și Comune di San Gimignano din Italia, toate administrații care au un patrimoniu UNESCO și de la care avem multe de învățat” mai spune primarul comunei Biertan.
TRIBUNA, din interior. Emil David, interviu-eveniment: de la Slavici, la patroni – via PCR |
Drone, artificii, muzică și luna plină, au făcut senzație pe cerul orașului în prima seară de FITS |
S-a deschis trecerea peste calea ferată de pe Calea Turnișorului |
Junii Sibiului, la Viena, 2014 |
Junii Sibiului, la Viena- 2014 |
Hotelul de Gheata de la Balea lac |
Premiera nationala in chirurgia valvei aortice |
Ansamblul "Cindrelul |
Asfalt de autostrada pe Calea Poplacii |