Nu cred că trebuie să te informezi din trei surse ca să fii convins că Sibiul e plin de ciori şi că asta nu e o minciună senzaţionalistă aruncată pe piaţă doar ca să aduni likeuri şi shareuri. Păi e.

 

Erau seri astă toamnă când cerul era invadat de zburătoarele acestea, de ziceai că e raidul Aliaţilor din 1945 asupra Dresdei (nimeni nu a plătit pentru asta, apropo, că erau aliaţi, aveau voie). În parcuri e plin de ciori chiar dacă primăria a instalat un fel de cârâitoare care au doar meritul de a cârâi ceva neinte­ligibil şi de a consuma curentul comunitar, că ciori tot sunt. În general cam peste tot pe unde sunt copaci mai înalţi şi mai mulţi, în Sibiu, este şi o republică din aceasta ciorească. Nu ar fi o problemă dacă aceste mii (cred că sunt chiar zeci de mii la câte sunt, oricum nu le-a numărat nimeni), nu ar murdări, cu dejecţiile lor, toată zona în care se află: trotuare, bănci, maşini şi dacă găinaţul ăla al lor nu ar puţi în mod neplăcut. Da, a devenit o problemă comunitară, vai, ce ne facem fetelor.

Se încearcă acum să se caute metode pentru a le goni. Adică un fel de a goli marea cu paharul. Să se elimine efectul  în loc să se caute şi să se elimine, dacă se mai poate, cauzele. Ideea este însă asta: Sibiul şi împrejurimile lui la fel ca alte oraşe, au făcut, cum spune medicul când pacientul e mort, "tot ce a fost omeneşte posibil" pentru a aduce ciorile în incinta localităţii. Sincere felicitări.

 

Ce fel de cioară e cioara

Ceea ce populaţia locuitoare a României defineşte ca "cioară" este de fapt cioara de semănătură, unul dintre reprezentanţii familiei corvidelor, din care mai fac parte corbul, stăncuţa, cioara grivă, gaiţa, coţofana şi alunarul.  În latineşte i se spune "corvus frugilegus", epitetul venind de la faptul că atunci când i s-a dat numele, e hrănea cu fructe. În româneşte i se spune "de semănătură" pentru că era de găsit mai ales pe terenurile agricole. Este răspândită în Europa şi Asia, în zonele cu climă temperată. În România, este de găsit peste tot, mai puţin în zonele cu păduri şi cele de munte. De hrănit chiar dacă înainte era "frugilegus", se hrăneşte cu orice, de la insecte şi păsări mici la gunoaie şi resturi din ce mai lasă omul.

Stăncuţele sunt ciorile acelea mici cu ochi albaştri, gaiţă cred că e o singură familie prin Sub Arini dacă nu o fi plecat de la decibelii lui Fest, grive erau două în zona Municipalului înainte de a începe superşantierul vieţii care a născut chestia de acum, coţofene mai vezi doar prin zonele de case sau pe câmp, iar alunarul este doar la munte. Bun, lasă poveştile, veţi spune, dar ce caută ciorile astea la noi în oraş? 

 

Când eşti alungat de la locul tău, mergi la Sibiu

 

Da, cioara asta damnată de toată lumea serioasă se numeşte "de semănătură", pentru că acolo trăia înainte. În zonele de terenuri agricole, ogoare, livezi, pajişti, etc, unde se hrănea cu ce arunca omul prin semănături sau cu ce roade dădea semă­nătura. Locuiau şi îşi  făceau cuiburi  în copacii mulţi din aceeaşi zonă extravilană, de obicei în cei mai înalţi. La mare preţ erau plopii care erau pe marginea şoselelor, care ofereau condiţii ideale pentru traiul lor. Ciorile de semănătură erau şi gunoierii comunităţii: mai mâncau animale moarte aruncate pe câmp, alimente alterate aruncate şi ele, astfel cură­ţând mediul înconjurător de poluarea lăsată de gospodării şi de gospodari. Fiind loc pentru toată lumea, nimeni nu se plângea de exis­tenţa ciorilor, deşi, mai ales în zona ogoarelor cu (evident) semănături, trebuiau alungate. Cu acele "cârâitoare" (un instrument din lemn care, rotit, scotea un zgomot enervant) ori cu sperietori de (evident) ciori. Totuşi, teritoriul fiind larg şi copaci mulţi, de o invazie sau de o suprapopulare nu putea fi vorba.

Dar lumea a evoluat. Terenurile agricole au devenit terenuri abandonate, apoi au devenit terenuri cu orice destinaţii exceptând agricultura. Să luăm Sibiul. Cu excepţia dealurilor din jur şi a zonei Dumbrăvii spre Răşinari, (acolo sunt, liberi, corbii) unde nu prea vezi oricum cioară, nu mai există terenuri agricole mari. Majoritatea au devenit zone de dezvoltare industrială şi imobiliară. La fel, copacii, câţi erau, au fost tăiaţi din motive, dar, mai ales sub pretexte şi ca să facă loc investiţiilor imobiliaro-industriale. Plopii care flancau şoselele au fost masacraţi şi ei din motive fanteziste sau de tipul lui "dacă cade pe maşini". Deci ciorile care trăiau bine mersi şi fără să deranjeze atâta lume, s-au trezit ca un popor fără ţară, alungat de cotropitori. Unde să fugă? Păi cum unde, la oraş. Că acolo mai sunt copaci şi mai e de mâncare. Asta e, când eşti alungat dintr-un loc, mergi în alt loc: la Sibiu, că aici despre Sibiu vorbim.

 

Superoferta Sibiului sau când chemi ciorile, ai ciori

Să zicem că într-un oraş (fictiv, normal!) totul este la 10% din preţ, salariile sunt cu 90% mai mari şi unele să zicem restaurante sau malluri oferă mâncare gratis, la orice oră şi pe săturate. Nu se va înghesui lumea să meargă acolo? Nu va fi migraţia migraţiilor lumii? Sau: de ce pleacă românii "dincolo"? Ca să le fie mai bine. De ce pleacă românii din oraşele mici în oraşele mari? Ca să le fie tot bine. Păi uite, aşa e şi cu ciorile. Alungate din habitatul lor natural, unde nu le mai era bine că nu mai aveau nici ce mânca, nici unde sta, au venit unde le e bine: la oraş. La Sibiu-Hermannstadt, unde e civilizaţie neică.

De ce la Sibiu? Sibiul are, pardon avea, copaci înalţi şi parcuri. Sibiul avea mai ales mâncare. Cioara este, cum se spune, o pasăre-gunoier. Adică se hrăneşte (şi chiar refoloseşte) gunoiul produs şi aruncat de către oameni, vajnicii cetăţeni ai municipiului nostru. Cert este că Sibiul o fi el plin de viaţă economică şi culturală, dar la produs gunoaie e cel mai tare. Ca de altfel oricare oraş care se respectă. Mergi pe câmp, până la Troiţă. Plin de gunoaie. Pe stradă: gunoaie. În coşurile de gunoi stradale: gunoaie. În pubelele "selective" dintre blocuri: gunoaie, mai ales pe lângă, că sunt subdimensionate şi prost calculate, iar domnul de la oraş mai suferă şi de mârlănie. La case: gunoaie. În parcuri: super gunoaie. La groapa de gunoi: gunoaie. Păi cum am spus, ai pleca dintr-un loc unde poţi mânca meniu de trei stele zilnic? Păi prost să fii să pleci... Cine aruncă gunoaiele? Noi, sibienii.

Ca o paranteză, într-un an, adunătura de chioşcuri de dulcegării şi kurtoş-colaci de la Păltiniş a generat o invazie de viespi, de nu scăpa mai nimeni neînţepat (eu am scăpat dar să nu mă fi filmat cineva cum dădeam din mâini) ori umbla ori stătea. Alt exemplu de migraţie în locul unde ai ce îţi trebuie din cauza omului. În plus, Sibiul a dat-o pe defrişări urbane organizate ba de către administraţie, ba de gospodarii locuitori. Stricai o grădină, tăiai toţi pomii, ca să-ţi tragi pavaj de "biscuiţi", loc de parcare şi penibilul ăla de loc de grătar. "Reabilitai" o stradă şi mătrăşeai copacii sub diverse pretexte şi puneai nişte beţe pe post de "au fost plantaţi un număr de". O fabrică ce mai avea copaci înalţi prin ea pusă jos ca să se facă un mall fără copaci, cu un decor liniar, numai parcări, gazoane şi pomişori scheletici. Deci tot felul de restrângeri ale spaţiului de locuit pentru păsări în general şi, nu-i aşa, ciori, în special.  Astfel, ele, ciorile, se înghesuie mai mult şi sunt mai multe în spaţii mult mai restrânse, de unde senzaţia de invazie.

Ce să zic, sincere felicitări şi să le stăpâniţi sănătoşi, că tare v-aţi dat silinţa să aduceţi păsările acestea la Sibiu. Câtă vreme veţi extinde cu blocuri şmechere zonele foste agricole, câtă vreme veţi tăia copaci de dragul de a-i tăia sau de a planta piste nu ştiu cât de utile de biciclete, câtă vreme veţi depozita gunoaie de-aiurea, câtă vreme veţi arunca, voi şi copiii voştri, nestingheriţi, orice oriunde, asta veţi avea. Ciori de semănătură convertite în ciori urbane. Multe şi tot mai multe.

Despre pescăruşi, e simplu, au venit de la mare, pe râuri în sus. Pescăruşii locuiau pe plajele pustii, pe falezele sălbatice sau prin lagunele de pe litoral. Când sistematizezi malul mării, când faci staţiuni după staţiuni cu plaje după plaje, iar în paralel, când socialismul ţi-a construit pe marile râuri salbe de lacuri de acumulare ale hidrocentralelor, tu, ca pescăruş alungat de la mare, urci. Chiar până la Sibiu. La Sibiu avem destule lacuri, iazuri cu peşte şi... gunoaie, că şi pescăruşii sunt mai nou gunoieri. Oamenii i-au făcut aşa.

 

Din cauza ciorilor au plecat alte păsări?

Cineva, într-un comentariu, a acuzat că din cauza ciorilor şi a pescăruşilor, numărul şi mai ales varietatea păsărilor din zona Sibiului a avut de suferit. Da, e lesne de crezut aşa ceva, numai că... error.  Da, şi ciorile şi pescăruşii, când nu au ce mânca, mai atacă păsări mici sau pui de păsări, dar nu e cazul Sibiului şi împrejurimilor, care are condiţiile ideale pentru ca ele să trăiască liniştite, până la adânci bătrâneţi. Rareori, vara, pe caniculă se mai petrec acte din acestea de prăduială. Chiar dacă sunt "teritoriale", ciorile nu alungă alte păsări pentru că nu au treabă cu ele. Ba chiar unele păsări îşi fac cuib în cuiburile ciorilor.

Dar de ce au plecat multe păsări? Din cauza Sibiului şi a gospodăririi lui. Tăierile de copaci  operate de Primărie în numele unor reabilitări mai mult betoane şi asfalt, sau pentru alte asfalturi pentru piste "verzi" de biciclete, credeţi că au chemat păsărelele acelea drăgălaşe ce cântă frumos? NU. Păsările nu îşi fac cuib în puieţi de băţ de doi metri înălţime cu trei crăci şi şapte frunze. Păsările acelea colorate şi frumoase care cântă, mai stăteau acolo, prin tufişuri şi în hăţişurle de arbuşti. Altele în gardurile vii şi în grădinile din jurul blocurilor. Dacă tu, marele gospodar muncipal, ai distrus toate aceste spaţii ca să bagi asfalt şi gazon nesărat, normal că singurele păsări acceptabile vor fi ciorile şi şobolanii care nu-s păsări, dar sunt şi ei de găsit. Apropo, cu ce deranjează aşa rău gardurile vii de le terminaţi în toate cartierele de blocuri pe unde interve-niţi? Ştiu că am mai întrebat asta, dar mă repet.

Deci poţi replanta oricâte hectare de puiet nou în intravilan, dacă ai distrus copacii mari şi vechi, dacă ai ciuntit prin "toaletare", pe lângă pa-pa oxigen mai e şi pa-pa păsărele, până cam în 20-30 de ani. Rămâi cu ciori şi trotinete electrice... şi nu vorbesc doar de Sibiu, boala asta e la toate oraşele mari., mai nou şi la cele mici, care le maimuţăresc pe cele mari.

 

Scurt ghid urban de a scăpa de păsărele

Un exemplu este zona Văii Săpunului. Fost teren agricol (cu ciori "agricole") devenit teren şi atât, pe care a crescut una dintre cele mai frumoase "savane" sălbatice din câte am văzut, cu iarbă cât un stat de om prin unele locuri. Vara era un deliciu să te plimbi pe drumul acela de pământ care ducea la Troiţă. Erau şi păsări, de care voiai, pe specificul locului. Apoi a apărut febra construcţiilor, că era foame de bani. Încet încet, câmpul a devenit şantier. Pe ici-pe colo, mai găseai rămăşiţe a ceea ce era, cu păsările specifice: sticleţi, mărăcinari, ciocârlani, coţofene, pupeze, codobaturi, ulii şi vânturei.  Apoi a continuat febra construcţiilor că era şi mai mare foame de bani. Aşa că în ultima vreme au dispărut până şi coţofenele, de la atâta praf, huruit de motoare, distrus arii naturale, blocăraie, iluminat festiv sau nefestiv care face din noapte zi. Chiar şi vânturelul s-a mutat în cartier şi şi-a făcut cuib pe un bloc. Mansardat. În schimb au rămas, eroic, ia ghici, tarammm! Ciorile de semănătură. Că ce semeni, aia ai.

Mai avem alt exemplu: Parcul Sub Arini. Pe vremuri un loc frumos, liniştit, cu copaci mulţi şi păsări de tot felul, mai mari sau mai mici. Ciori erau într-un singur loc, în câţiva copaci de la intrarea de pe Victoriei.

Dar trebuia făcut ceva. În primul rând, să arunci orice oriunde prin parc, mai ales de mâncare de pe la chioşcurile din zonă: sandvişuri, dulcegării, hârtii. Asta aduce ciori. Şi să te plângi după aia că sunt ciori. Apoi, să îţi vină bicicliştii, skaterii, hamaciştii care să pună la urlat manele sau hiphoape, super-familii cu supercopii, supercetăţeni cu supercâini, să faci dintr-un loc liniştit un haos cu copaci şi pârâu, nesupravegheat de nimeni. Asta alungă multe vietăţi. Cu excepţia ciorilor, cărora li se rupe în 14 şi se bucură că toată masa asta de oameni generează gunoaie şi resturi de mâncare.

Apoi, ca să fii sigur că picior de pasăre mică nu mai calcă la Erlenpark dă Hermannstadt, dai cu chimicale împotriva căpuşelor. Că până nu am garanţia că soluţia aceea ucide exclusiv căpuşe şi nu şi alte insecte, înclin să cred că aşa se întâmplă: dai împotriva căpuşelor ca să poată sta în pace cu fundul pe iarbă şi cu nasu-n smartfon locuitorul next generation şi dispar şi multe alte insecte care-s OK, pe post de "pierderi colaterale".

Evident că dacă nu mai sunt insecte, păsările care mânâncă insecte pleacă. Rămân ciorile, care nu-s afectate de asta şi sunt foarte adaptabile. Asta nu aduce ciori, dar face să rămână ciori. Alte aspecte care afectează zona asta sunt: iluminatul acela de pe aleile parcului, care face din noapte zi de nu mai ştiu păsările pe ce lume sunt, ca la mine în parcare când ele se apucă de cântat pe la 3 noaptea. Asta ajută şi ciorile să se orienteze pe întuneric, că luminile acelea ecologice sunt ca balizele de la pista de aterizare pentru o pasăre care zboară. De aia auzi ciori şi pescăruşi şi după ce se lasă întunericul.

O altă sperietoare de păsări simpatice sunt "fest"-urile acelea care, în ciuda laudelor cu mamă ce ecologici suntem la Sibiu, au loc ... în Parc şi seara spre noaptea, cu lumini orbitoare, boxe care emit de bubuie pereţii caselor din vecinătate, zdrăngăneli de chitare electrice "alternative". E clar că pentru vietăţile din zonă e semn că cel mai bine e să o taie. Cine rămân cel mai tare pe poziţii? Ciorile.

 

Ce e de făcut? Păi dacă tot le-aţi adus, să le stăpâniţi sănătoşi

Bineînţeles că pe buzele multora este întrebarea "ce e de făcut?". Le strici cuiburile? Fac altele. Tai copacii (cea mai iubită activitate cum pare, de altfel) că şi aşa încurcă la Sibiul Smart şi 5G?. Se pun pe clădiri. Pui cârâitoare la boxe? În două luni se obişnuiesc şi nu le mai pasă. Le otrăveşti? Omori şi alte vietăţi (cum se petrece de obicei). Tragi cu puşca după ele? S-a mai încercat, nu a mers, adică a mers la început, apoi ele identificau clar "vânătorul" şi cum îl vedeau, îşi luau zborul. Acum e mai greu cu scăpatul de ele. Iar specialiştii şi super-experţii locali trebuiau să se fi gândit cum să nu le atragă în oraş, nu cum să le vadă venind şi apoi să se plângă că de ce au venit... Asta e, s-a făcut totul, vorba lui Ceauşescu, ca ciorile să vină de pe semănătură în oraşe, le-aţi adus, să le stăpâniţi sănătoşi. Ăsta e preţul civilizaţiei şi o mostră că societatea evoluează în bine, nu?