Continuînd subiectul de săptămâna trecută, asistăm și în aceste zile, la bătaia de joc la adresa fermierilor și implicit a consumatorilor.

Ieri, pe canalele media era prezentat un fermier care și-a aruncat laptele la canal datorită prețului mic primit pe munca lui. Și ne întrebăm pe bună dreptate de ce nu se dorește ieftinirea la raft a produselor alimentare?

În situația în care consumurile populației au scăzut dramatic, stocurile fabricilor de lactate sunt foarte mari, prețurile din fabrică au scăzut, dar, paradoxal, la raft lactatele au rămas la prețuri de neatins.

Astăzi, cașcavalul produs în România pleacă din fabricile de lapte de la 25 lei/kg, ajungând la un maxim de 31 lei/kg, iar din import se aduce cașcaval cu maxim 27 lei/kg. Ne întrebăm de ce la raft atunci cașcavalul este de la minim 50 lei/kg până la 110 lei/kg?

De ce promovăm risipa alimentară? V-ați intrebat câtă marfă expirată se distruge zilnic din marile magazine de retail? În loc să facem accesibile prețurile pentru cetățenii români, comercianții au rămas blocați în prețurile enorme fără o justificare plauzibilă.

În aceste condiții noi, consumatorii, ce putem face? Prin chibzuința achizițiilor și reducerea risipei alimentare noi, consumatorii, putem schimba ceva în politica de prețuri a comercianților! Nu vă îndemn la boicot, vă îndemn la achiziții conștiente, chibzuite și responsabile. Căutați la raft marfa românească. Doar așa fermierii români pot supraviețui!

Magda HORHAT