Odată cu pandemia, mulți dintre noi ne-am dezvoltat competențele digitale. Unii dintre noi am făcut-o din necesitatea pe care acestea o reprezentau pentru educație. Nu doar în acest domeniu s-au dezvoltat experiențele digitale, ci în multe alte ramuri, una dintre experiențele inedite pe care le-am trăit fiind legată de faptul că pot spune că am mers la teatru din confortul propriei locuințe. Scena Digitală a Teatrului Național ,,Radu Stanca'' a apărut ca un răspuns la nevoia de cultură a populației, iar eu, la fel ca mulți alții, am avut oportunitatea de a urmări un spectacol de teatru prin intermediul acesteia. O experiență nouă, asta este clar.

Nu pot spune că fac parte dintre acele persoane care consideră că teatrul e lipsit de esență dacă ești privat de acea experiență completă din sală, căci mi-am petrecut multe zile căutând spectacole online încă dinainte ca virusul ucigaș să devină o problemă. Dar a fost o schimbare pentru mine să intru pe o platformă special creată pentru accesul meu la spectacole de teatru.

Pot să spun că inițial m-am simțit ca un impostor, nefiind sigură cât de mult pot să cercetez site-ul sau de câte ori pot să privesc același spectacol. Am încercat să nu închid fereastra, să nu dau înapoi sau să pun pauze decât dacă era neapărat nevoie, doar din teama de a nu pierde spectacolul, de a nu îmi fi smuls de pe ecranul laptopului.

Mediul digital nu reprezintă doar o risipă de timp și resurse, după cum multe persoane din generațiile trecute verbalizează, ci poate fi un bilet de acces către toate interesele tale, pe un drum ce îți e făcut facil și confortabil.

La finalul anului trecut, s-au împlinit două sute de ani de la nașterea marelui scriitor rus Feodor Dostoievski și în urmă cu ceva timp, în luna februarie a anului 2021, s-au împlinit o sută patruzeci de ani de la moartea acestuia.

Teatrul Național „Radu Stanca'' din Sibiu a marcat acest moment prezentând pe platforma online, spectacolul „Idiotul'' în regia lui Andrey Prikotenko.

„Idiotul'' este filmat în limba rusă, însă sunt disponibile subtitrări atât în română, cât și în engleză. Mi se pare esențial faptul că au optat pentru un spectacol ce se desfășoară în limba nativă a scriitorului Dostoievski, limbă ce i-a marcat literatura.

Nu este o noutate pentru nimeni că acțiunea se concentrează asupra personajului Lev Nikolaevici Mîșkin, protagonistul romanului dostoievskian, apreciat pentru sinceritatea și bunătatea sa, dar numit „idiot'' și uneori luat peste picior din cauza bolii sale – epilepsie – de care spune la începutul spectacolului că s-a vindecat.

Din primele minute putem observa ce este, într-adevăr, inovator și diferit în raport cu romanul autorului Dostoievski: telefoanele mobile, smartphone-urile care continuă să apară în majoritatea cadrelor. Acestea oferă un aer modern și ușor revigorant, având puterea să scoată spectacolul dintr-o zonă clasică, foarte formală și serioasă. Prin adăugarea unor elemente atât de cunoscute publicului, spectacolul capătă actualitate și permite spectatorilor să relaționeze cu acesta.

De fapt, aceasta este ideea principală a spectacolului regizat de Andrey Prikotenko, să transpună acțiunea romanului într-un timp prezent, atât prin telefoanele de ultimă generație, cât și prin lucruri mai puțin evidente publicului, precum încălțările moderne ale protagonistului.

Foarte posibil ca regizorul să fi încercat aducerea în actualitate și prin alte metode, de exemplu replica ,,Am fost îndrăgostit de tatăl dumitale'', corectată rapid în ,,De mama dumitale; de la bătrânețe mi se trage'', ceea ce ar putea sugera evoluția unor subiecte tabu ale perioadei în care romanul a fost scris, în ceea ce considerăm acum ,,acceptat social''; pe de altă parte, ar fi putut fi doar un joc de cuvinte care să provoace o reacție umoristică.

Ceea ce este clar din primele momente este faptul că spectacolul, asemenea romanului, ne oferă o gamă largă de personaje inedite, ce nu sunt menite să respecte spectrul de comportamente contemporane.

Felul în care evoluează acțiunea, personajele devenind tot mai haotice, poate fi un indice al felului în care protagonistul vede lumea pe măsură ce simptomele sale reapar. Suntem forțați să descoperim universul spectacolului prin lentilele prințului Lev Nikolaevici Mîșkin; toată informația ce ajunge la noi este deja filtrată de el.

Spectacolul ,,Idiotul'', inspirat de romanul cu același nume, a fost alegerea perfectă pentru sărbătorirea și onorarea vieții și operei marelui scriitor Feodor Dostoievski, iar spectatorii Scenei Digitale au primit un cadou extraordinar prin oportunitatea vizionării acestuia.

 

Elena Dima,

Studentă anul II Teatrologie, Departamentul de Artă Teatrală al ULBS.