După şase ani, orice urmă de crimă este aproape imposibil de găsit. Nu şi pentru nasul unui câine poliţist din Sibiu, care a fost perfecţionat să simtă mirosul de cadavru. Nom, câinele-poliţist dresat de agentul şef principal Alin Pascu a reuşit să îi uimească pe poliţişti, când a găsit rămăşiţele cadavrului unei femei ucise de concubin în urmă cu mai bine de şase ani în localitatea Şimoneşti, din Harghita. Privind de pe un deal spre curtea casei unde ascunsese cadavrul, şi văzând toată desfăşurarea de forţe care a urmat semnalării cadavrului de câinele-poliţist din Sibiu, sus­pectul, un bărbat de 58 de ani, a coborât şi a recunoscut că şi-a ucis concubina. Oasele femeii au fost semnalate de Nom şi găsite de poliţişti în curtea casei unde cei doi au locuit.

Poliţiştii au avut indicii că femeia a fost ucisă

În 25 aprilie 2016, în baza unor indicii obţinute de poliţiştii Postului de Poliţie Şimoneşti, cu sprijinul Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Harghita, poliţiştii s-au sesizat din oficiu în legătură cu săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal a unei femei în vârstă de 36 de ani, din Şimoneşti. Fără să fi fost sesizată dispariţia sa ori vreo faptă de natură penală în legătură cu ea, poliţiştii au înregistrat un dosar de cercetare penală pentru a putea demara procedurile nece­sare clarificării situaţiei şi verificării suspiciunilor existente. În aceeaşi zi, în cadrul anchetei, au fost obţinute indicii cu privire la posibilitatea exis­tenţei unor fapte comise cu violenţă, din care ar fi putut rezulta decesul femeii, astfel că cercetările s-au extins. „În 26 aprilie, o echipă ope­rativă complexă, din cadrul Inspec­toratului de Poliţie Judeţean Har­ghita, sub coordonarea procurorului de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, a iniţiat şi desfăşurat activităţi ample de cercetare şi investigaţie, căutări, scotociri şi săpături în presupusa zonă a comiterii faptei, un aspect relevant fiind acela al folosirii unui câine-poliţist specializat, din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Sibiu. Astfel, au fost descoperite date şi indicii certe cu privire la decesul victimei, precum şi cu privire la iden­titatea celui suspectat de comiterea faptei, L.S. de 58 de ani, din comuna Şimoneşti, care a recunoscut faptul că, în perioada anilor 2009 – 2010, pe fondul geloziei şi al unui conflict spontan, i-a aplicat mai multe lovituri concubinei sale de la acea vreme, care a decedat la scurt timp, iar el a îngropat-o în apropierea locuinţei, după care a plecat în străinătate unde a rămas în majoritatea ultimilor ani, întorcându-se în ţară doar din când în când, pentru scurte perioade de timp”, se arată într-un comunicat al IPJ Harghita.

Cum s-a ajuns la Nom

„Cel mai plauzibil era ca femeia să fi fost ascunsă în apropiere, pentru că era mai dificil să fie dusă în altă parte şi, având în vedere că noi am considerat că este aproape, am presupus că ar fi fost îngropată în preajma casei. Aşa am ajuns la colegul nostru de la Sibiu, iar performanţele profesionale ale câinelui s-au adeverit atunci când a venit şi ne-a indicat foarte aproape locul în care a fost găsit cadavrul. În timp ce poliţiştii au început să sape acolo, suspectul pândea de undeva de sus, de pe un deal. Când a văzut că nu e de glumă, în sensul că deja utilizam un excavator şi insistam, atunci el a coborât. Fie a crezut că noi am găsit deja fragmente din trupul femeii, fie şi-a dat seama că este iminent să le găsim, acesta a venit şi, din discuţii, pus în faţa faptului împlinit, a recunoscut fapta”, a spus Filip Gheorghe, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Harghita.

Un caz greu pentru Nom

Nom, câinele-poliţist de la Sibiu de care a auzit toată Poliţia Română datorită performanţelor sale, fiind, de altfel, şi singurul câine din ţară care identifică mirosul cadaveric din apă, a reuşit, practic, la Harghita, imposibilul. Agentul şef principal Alin Pascu, cel care îl antrenează pe Nom, spune că după 1 – 2 ani posibilitatea ca un câi­ne să mai simtă mirosul ca­daveric scade. „Ofiţerul de investigaţie m-a contactat şi m-a întrebat dacă se poate găsi cadavrul, pentru că erau şi condiţii nefavorabile, întrucât plouase. Căutarea a fost în 26 aprilie. Ne-am prezentat în Şimoneşti, am luat legătura cu cei care se ocupau de caz şi am pornit căutarea. A fost interesant cazul pentru că vechimea era foarte mare. Presupunerea crimei este 2009 – 2010 şi a fost foarte greu pentru câine. Procesul de putrefacţie în plenitudinea lui durează 1 – 2 ani după care posibilitatea de a-l mai găsi scade. În locaţia respectivă, care avea cam 150 - 200 de mp, am trecut la sondarea terenului pentru a permite molecu­lelor din sol să iasă la supra­faţă şi pentru a uşura munca lui Nom. Practic, s-a luat miros de la sondă, sonda fiind un instrument ca o tijă care se introduce în sol pentru a permite câinelui să ia mirosul de la o adâncime mai mare decât suprafaţa solului. Am avut semnalare de la Nom acolo unde a şi fost identificat cadavrul. Câi­nele a început să scormo­nească. L-am scos de acolo, am dat la o parte butoiul unde fierbeau nuiele pentru împletirea coşurilor, am să­pat cam 40 – 50 de centi­metri pătraţi cu o cazma îm­preună cu poliţiştii din zonă, apoi l-am reintrodus pe Nom pentru a simţi din nou miro­sul. Câinele a început să se manifeste din ce în ce mai mult, să latre, să scormo­nească, ceea ce a însemnat semnalarea cadavrului. Am îndepărtat câinele, au urmat cercetările şi investigaţiile, a venit un buldoexcavator şi de unde a fost semnalarea câi­nelui până la piciorul acelei decedate a fost aproximativ un metru, deci Nom a fost extraordinar de punctual”, po­vesteşte agentul şef prin­cipal Alin Pascu misiunea de la Şimoneşti, jud. Harghita.

Criminalul, cercetat sub control judiciar

Deşi şi-a ucis concubina şi a îngropat-o, bărbatul din Şimoneşti este cercetat sub control judiciar. Încadrarea juridică a fost cea de lovituri cauzatoare de moarte. În curtea din Şimoneşti, nasul lui Nom a dus la găsirea a peste 100 de oase din  trupul femeii. Pe niciunul nu au fost găsite urme de violenţă. Bărbatul le-a spus poliţiştilor că ar fi lovit-o într-o zonă moale, care nu a lăsat urme, dar care i-a provocat moar­tea. Acesta i-a convins pe anchetatori că a vrut să îi dea o corecţie fizică şi nu să o omoare.

Povestea lui Nom, demnă de un scenariu de film

Povestea câinelui-poliţist Nom a început în urmă cu aproape şase ani. Alin Pas­cu, pe atunci asistent veteri­nar la Centrul Chinologic,               l-a luat din maternitatea Centrului când avea doar trei luni. Avea să afle la scurt timp că Nom era născut în a­ceeaşi zi cu el, pe 28 iunie. „Pentru mine e ca al doilea copil”, ne-a spus Alin Pascu despre câinele pe care l-a şcolit în Germania.
Prima acţiune a lui Nom a fost pe lacul de acumulare de la Bicaz pentru căutarea unei femei dispărute. A fost o căutare dificilă având în vedere adâncimea foarte mare, de 70 de metri. Într-o anumită zonă de la talpa barajului, Nom mi-a con­firmat şi a semnalat miros cadaveric”, îşi aminteşte Alin Pascu. Acesta a vrut să clarifice un lucru: deşi toată lumea se aşteaptă ca Nom să găsească cadavrul şi să îl arate, existând o dorinţă de spectaculos, câinele este doar un mijloc de restrân­gere a zonei de căutare. Cei care scot cadavre sunt, în general, reprezentanţii In­spec­toratului pentru Situaţii de Urgenţă sau, după caz, cei de la Unitatea de Sca­fandri a Poliţiei Române.
Un caz rezolvat cu succes de Nom a fost legat tot de timp, la fel ca ultimul, din Harghita, doar că în această speţă, timpul a fost scurt şi nimeni nu se aştepta ca nasul lui Nom să simtă mirosul cadaveric atât de repede. „La Avrig, Nom a semnalat cadavrul unui taxi­metrist după 4 zile de la înec. Se întâmpla în 2012, prin octombrie. A fost o poveste interesantă pentru că eram tocmai la iniţierea în meserie şi a venit această misiune pe care am executat-o împreu­nă cu partenerul meu, cu Nom, şi a fost un succes. A fost greu pentru că el detec­tează mirosul de gaz emanat de cadavru. Acele substanţe mirositoare, pe care câinele - la nivelul lui molecular - le poate determina, cum este cadaverina, putresceina, au o particularitate: nu se pot amesteca cu alte mirosuri pe care câinele să le încurce. El poate face această dife­renţiere, îi permite creierul, îi permite toată structura olfac­tivă. Foarte interesant a fost  timpul de reacţie foarte scurt, de 4 zile. Nu apucase cada­vrul să intre în putrefacţie, dar am avut o semnalare clară şi evidentă acolo”, a mai povestit Alin Pascu.
Poliţistul sibian este foarte mândru de câinele lui şi de performanţele pe care le are. Spune că pe acolo pe unde a trecut Nom sau alţi câini ai colegilor de la Centrul Chi­nologic Sibiu, cu care a fost în misiune, până acum nu s-a descoperit nimic în urma lor. Adică dacă vreun câine poliţist a verificat zona şi nu a semnalat ceva, este clar că acolo nu a fost nimic de găsit.

Nom are un frate neamţ, Raxu

După ce a fost şcolit în Germania pentru detectare de cadavre şi părţi de cada­vre umane, fiind singurul câine care identifică mirosul şi din apă, Nom a fost califi­cat şi pentru intervenţie patrulare.
De trei ani, are şi un „frate”, care a fost dresat să ia co­menzile doar în limba ger­mană. „Nom este al doilea copil, alături de fiică-mea. În 2012, când ne-am întors din Germania, mi-am propus să pregătesc al doilea câine exact pe acelaşi model pe care l-am învăţat acolo. Aşa că pregătesc un câine, care ia comenzile în germană. Este pregătit şi vreau să îl calific. Are 3 ani şi cred că promite foarte mult, iar când Nom va ieşi la pensie, va avea înlocuitor. Îl cheamă Raxu. Eu îi spun X şi este tot ciobănesc german”, a mai spus agentul de la Poliţia Sibiu.
Acesta a precizat că una dintre marile sale realizări a fost aceea că a putut să ia câinele acasă. „Putem să ne antrenăm, putem să ne ju­căm. Ca şi cu un copil, noi avem o viaţă împreună a­proape tot timpul, un lucru care este benefic şi extraor­dinar de important pentru relaţia om – câine. Este ca un membru al familiei”, a mai spus Pascu.