Despre responsabilitatea militară
În opinia rectorului "Academiei Forţelor Terestre - Nicolae Bălcescu", gl. bg. prof univ, dr. ing Ghiţă Bârsan, paşii formării militare pentru misiunile internaţionale trebuie parcurşi cu responsabilitate şi profesionalism, dar şi cu mult har. "Pentru tinerii absolvenţi este nu numai o datorie dar şi o onoare de a participa în astfel de misiuni militare internaţionale. Avem şi noi militari repartizaţi în unităţi operaţionalizate, unde se pregătesc temeinic, în condiţii apropiate misiunilor executate cu partenerii Alianţei. Pot să spun că un număr mare de absolvenţi AFT au participat la asemenea misiuni. Unii au condus şi/sau conduc militari în teatrele de operaţiuni, în cadrul unor subunităţi sau unităţi speciale", declară comandantul Garnizoanei Sibiu, având convingerea că acest proces de formare încununează deplin maturitatea unui militar. "Eu consider că avem un corp de elită performant, recunoscut şi apreciat de Statul Major al Forţelor Terestre, care acordă o atenţie sporită formatorilor militari. De facto, de munca acestora depinde şi calitatea ofiţerilor de comandă de mâine. Noi, în Sibiu, nu avem o brigadă operaţionalizată dar avem militari foarte bine pregătiţi. Pentru completarea brigăzilor - cu ofiţeri , subofiţeri şi maiştri militari,- se aplează la prima pepinieră de selecţie. AFT-ul are aceste atribuţii în baza experienţei pe care o au cadrele noastre militare. Mă refer la cei 21 de ofiţeri sau subofiţeri care au activat în asemenea misiuni internaţionale. Numărul lor acoperă eficient raportul necesar pentru categoria formatorilor de formatori, altfel spus, sunt întrunite normele standard privind repartizarea profesorilor/instructorilor în raport cu numărul de clase", a spus rectorul militar. Domnia sa avea să ne încredinţeze că toţi participanţii din teatrele operaţionale, la revenirea în ţară, sunt supuşi unui proces de evaluare. "Vă mărturisesc sincer că până în prezent, aceşti militari au primit calificative excelente, fiind felicitaţi pentru activitatea şi comportamentul lor, tineri model pentru AFT şi nu numai. Sunt performanţe întreţinute şi prin activităţi care îmbunătăţesc pregătirea militarilor, încrederea lor profesională, stimulând coordonarea unitar eficientă dar şi compatibilitatea lor în misiunile amintite. În nota acestor eforturi, de a găsi soluţii comune de instruire cu partenerii noştri, se înscrie şi Forumul Militar Internaţional, care va avea loc în perioada 9 - 13 iunie a.c. , la care participă 80 de invitaţi din 13 ţări. Acest ultim eveniment se alătură progamelor internaţionale Erasmus, schimburilor de cadeţi şi de tineri militari, dar şi numeroaselor programe derulate de AFT cu partenerii americani", a concluzionat comandantul Garnizoanei Sibiu, care în finalul dialogului a dorit să scoată în evidenţă un aspect mai puţin ştiut de mediul civil, anume că Academia acordă o atenţie specială şi familiilor militarilor plecaţi în misiune. ”Cei care au chemare, vocaţie pentru cariera de militar sunt puşi în situaţia de a avea un altfel de progam cu cei de acasă. Respect şi admir membrii acestor familii, nu numai pentru înţelegerea cutumelor militare, pentru acceptarea unor privaţiuni - care derivă din această profesie, ci şi pentru suportul moral, pentru liniştea oferită celor aflaţi la datorie", afirmă gl.bg. prof.univ. dr. ing. Ghiţă Bârsan.
Eroi au fost, eroi sunt încă
Mediul militar are multe elite, demne exemple de urmat. Comandantul Garnizoanei Sibiu ne-a oferit posibilitatea de a cunoaşte o parte din cei care au clădit o imagine nouă României pe plan internaţional, prin faptele nobile săvârşite în misiuni internaţionale. Sunt oameni hotârâţi, cu simţ civic, formatori care iubesc însemnele militare şi naţionale, pentru care relaţiile multiculturale şi multiconfesionale înseamnă armonie între popoare. În dialogul purtat am retrăit -cu emoţie- clipe care mi-au adus aminte de perioada în care tatăl meu (militar de viţă veche) a decis să-i caute pe vechii camarazi de arme, să adune fotografii , scrisori de front, (reunite după ani de zile în cele nouă ediţii ale Buletinului Veteranilor de Război – editate de TRIBUNA). Aşa cum eram uluit la auzul atâtor fapte de armă, şi acum aveam să fiu la fel de impresionat de militarii contemporani.
Plt.maj. Mircea NISTOR: "Sunt mândru că am participat la activităţi de amploare în cadrul Comandamentului Central din Afganistan. Este o experienţă unică dar şi periculoasă. Fiind un comandament multinaţional am avut ocazia să ne verificăm potenţialul militar individual şi cel de grup. Comandamentul nostru a relaţionat cu brio cu Guvernul afgan, iar misiunea a fost îndeplinită cu succes, o misiune în care a trebuit să câştigăm şi încrederea populaţiei. Acolo ai un sentiment aparte, anume de a reprezenta România. Ce poate fi mai emoţionant la final de misiune decât să primeşti mulţumirile comandantului Comandamentului multinaţional, să fii elogiat pentru misiunea îndeplinită. Am avut bucuria să constat că pregătirea ofiţerilor, subofiţerilor sau a maiştrilor militari români nu este cu nimic mai prejos de pregătirea aliaţilor. Trebuie să recunoaştem că a sta departe de familie nu este uşor, dar cu un efort special te poţi concentra la misiunea încredinţată, ştiind că prin ea -indirect- aperi şi pacea de acasă. Activităţile din teatrele de operaţii nu sunt facile, fiecare misiune are suspansul şi gradul ei de dificultate, dar suntem bine pregătiţi fizic şi psihic pentru asemenea încercări, greu de imaginat şi de îndurat de un civil. Am avut şi momente mai puţin tensionate. Astfel, am participat la marcarea Zilei SUA, felicitând aliaţii americani şi socializând cu ei.";
Plt. adj. Marius POPESCU "Misiunea din Bosnia - Hertegovina, la care am luat parte a fost o adevărată provocare pentru mine dar şi pentru noi toţi. Acolo am demonstrat că suntem o echipă unită, bine instruită şi pregătită să intervenim cu responsabilitate şi cu profesionalism. Personal am dorit să-mi cunosc limitele şi chiar să mi le depăşesc. A fost o oportunitate să cunosc colegi şi camarazi din alte tări, să am / să avem un schimb de experienţă util. Profesional, consider că am răspuns exigenţelor impuse de o asemenea misiune internaţională. Am avut toată susţinerea de acasă. La întoarcerea din misiune am fost copleşit de emoţii la revederea familiei, a soţiei, a părinţilor şi a socrilor. Am fost bucuros să-i regăsesc sănătoşi. Ziua Americii se numără printre clipele de destindere trăite în cadrul misiunii, un eveniment de socializare, aşa cum au fost şi alte activităţi menite a ne ţine tonusul psihic pozitiv, alături de alte activităţile colaterale. Printre momentele tensionate îmi aduc aminte în special de ziua în care ne-am deplasat spre pista de bob din Sarajevo - pentru a alimenta cu combustibil nişte generatoare de curent. În timpul deplasării am fost atacaţi din zona televiziunii locale. Am fost atacaţi cu muniţie de război. Spre bucuria generală nu am păţit nimic. Într-un final, după o serie de proceduri militare specifice unor asemenea momente am reuşit să îndeplinim misiunea încredinţată";
Cpt. Răzvan Dobre: "Am participat la două misiuni importante. Prima a fost în Irak … a doua în Afganistan. Fiecare misiune a fost dificilă, având un grad de risc specific zonei militare în care ne aflam, fiecare misiune având un profil aparte şi o desfăşurare bine conturată. Momente grele au fost mai multe. Cele care m-au marcat au fost cele în care au fost implicaţi colegii mei în acţiuni militare rezultate cu victime directe sau colaterale. Au fost momente delicate cu reverberaţii sufleteşti. Trebuie să înţelegeţi că acolo toţi formăm o familie, indiferent de ţara pe care o reprezentam. Durerea pierderii unui camarad de arme este aceeaşi. Sigur, emoţional eşti marcat atunci când cel care şi-a pierdut viaţa a socializat cu tine, a împărtăşit cu tine multe gânduri, a mâncat alături de tine, a patrulat alături de tine ş.a.m.d. Zile speciale! Cam toate sunt speciale în cadrul misiunilor, fie că vorbim de momente plăcute sau triste. Cu siguranţă pentru noi, românii, Ziua Naţională a României a fost o zi aparte. Atunci i-am simţit şi mai aproape pe partenerii militari. Am păstrat cutumele ospitalităţii tradiţionale româneşti şi în condiţii de front, pregătind mâncare ca la mama acasă. Îmi aduc aminte cu drag şi de tortul ce avea conturul ţării şi culorile naţionale. Am fost felicitaţi de membrii misiunii internaţionale. Comparativ cu alţi colegi am avut o presiune mai mică. Nu eram căsătorit. Totuşi acasă tensiunea era permanentă. Locul scrisorilor pe care le trimiteau bravii înaintaşi ai Armatei române a fost luat de mijloace moderne de comunicare. Mă gândeam ce putea să fie în sufletul acelor eroi care luptau pentru ţară fără să ştie dacă acasă totul este bine, cum nici cei de acasă nu aveau cum să afle dacă printre victimele de pe front erau şi cei dragi. Noi am apelat la mesaje folosind mijloace moderne de comunicare”.
Cpt. Cătălin Negoiescu: "Am participat la o singură misiune internaţională, în Afganistan. Pregătirea militară de acasă mi-a oferit încredere maximă dincolo de graniţele noastre. De cele mai multe ori am arătat că suntem mai buni decât o bună parte din cei aflaţi în teatrul de operaţii militare. Impresionant pentru mine, poate şi pentru cei din jurul meu, a fost marcarea Zilei Eroilor. Nu este nici un secret că acolo în Afganistan au fost înregistrate multe victime, eroi căzuţi la datorie, care şi-au desfăşurat misiunea cu devotament alături de cei care am avut şansa să ne întoarcem nevătămaţi acasă. Revenind în ţară mi-am revăzut fetiţa. Am fost fascinat de faptul că a crescut. Şi cei de acasă au simţit efectul lipsei mele de acasă. Ulterior totul a reintrat în normalitate. Cât priveşte impactul misiunii asupra mea aş spune simplu, a fost o experienţă greu de descris în cuvinte, care a început în nota inerentei emoţii legate de ceva necunoscut. Consider că am reprezentat cu onoare ţara în cadrul acestei misiuni dificile. Vă mărturisesc că aş da curs -fără ezitare- altei misiuni sub faldurile naţionale.";
Cpt. Adrian Ciripan: "Am participat la două misiuni în Afganistan, la o diferenţă de un an între ele. Ca un fapt inedit ne-am deplasat în aceeaşi zonă de operaţie. Am simţit o satisfacţie militară ieşită din comun atunci când am constatat că noi reuşiserăm să câştigăm încrederea populaţiei locale. Acest fapt ne-a fost confirmat în cadrul celei de-a doua misiuni, când populaţia ne-a primit cu bucurie, simţindu-se mai bine protejată în apropierea noastră. Chiar dacă nu eram căsătorit i-am simţit pe părinţi îngrjioraţi, chiar dacă au încercat să-mi ascundă emoţiile şi temerea inerente. Pentru liniştea celor de acasă am avut posibilitatea de a fi în contact virtual cu ei. Pe această cale mulţumim pentru eforturile care se fac în acest sens. Practic, orele în teatrul de operaţii au trecut foarte repede, noi fiind mereu într-o permanentă alertă. Rar am avut răgazul să ne uităm la acele ceasului de la mână. Eu am fost şi comandant de pluton. Pentru mine programul zilnic era singura unitate de măsură a timpului. Calendarul de zi cu zi: misiune-refacere-misiune. În perioada petrecută pe front am avut parte de multe misiuni comune cu partenerii din coaliţie. Confirm că nu ne-am simţit mai prejos ca pregătire fizică sau tactică. Noutatea era doar misiunea. La final, am primit diplome şi însemne militare prin care ne-au fost recunoscute eforturile, profesionalismul şi nu în ultimul rând ataşamentul faţă de forţele aliate.
Lt. Miron IONUŢ: Gestionarea psihicului celor din subordine a constituit o probă de foc şi pentru mine. A fost ciudat să fiu pionul principal în menţinrea stabilităţii psihice a plutonului. Eu aveam doar 23 de ani -cel mai tânăr dintre militari- şi consiliam/îmbărbătam camarazi mai în etate. Nici eu nu eram la acea vreme căsătorit. Prietena dar şi cei de acasă erau sub presiunea misiunii militare - mai ales că aflau din media informaţii triste. A ţine camarazii în priză, echilibraţi şi concentraţi pentru orice clipă, care poate să coste viaţa, nu este chiar aşa de uşor. Cu toate că există o rutină zilnică, de fiecare dată trebuiau respectate procedurile standard, fiecare ezitare putând genera efecte negative în lanţ. Bucurii? Aş include în această categorie şi ziua mea de naştere care a coincis cu o zi de patrulare, o zi de neuitat. Când te întorci acasă constaţi că prieteniile adevărate se cimentează acolo, fapt pentru care şi acum corespondăm cu mare plăcere.";
Lt.col. Constantin Trocan: "Am fost în două misiuni. Eu am plecat la 35 de ani. Misiunile au fost o reală provocare cu mine însumi. În plus, eram atras de asemenea misiuni şi îmi doream din suflet să activez într-o structură multinaţională pentru a cumula experienţă. A fost un bun prilej de a medita la aspecte privind curricula educaţională, care trebuie reconsiderate în baza experienţei reale din teatrele de operaţii militare. A fost un prilej de a verifica sustenabilitatea pregătirii noastre în cadrul unui proces militar internaţional dinamic, în permanentă schimbare. Prima misiune a fost îndeplinită în Africa. Mărturisesc că am avut parte de un şoc cultural şi nu numai. Engleza era prea puţin cunoscută, ca atare mobilitatea militară a suportat rigoarea limbii franceze. A fost greu fără conaţionali alături. Au existat probleme legate de hrana zilnică... lipsa pâinii. A doua misiune, cea din Bosnia, o cataloghez ca fiind mai apropiată de cultura militară pentru care suntem pregătiţi. Per total, cele două experienţe internaţionale au fost speciale. Un partener american preciza, într-un cadru de socializare, că societatea civilă are păreri împărţite despre apărarea unui teritoriu; unii consideră că te poţi apăra stând acasă, alţii înţeleg că acest termen include activităţile care previn tulburarea păcii. În acest ultim înţeles se includ şi misiunile noastre de menţinere a păcii. Plecarea mea a fost o încercare pentru soţie şi pentru cei doi copii. Băiatului meu i-a fost greu să accepte că plec de acasă, în timp ce fata mea a căutat să mă simtă aproape prin mijloacele de conversare moderne. De fiecare dată încercam să-mi susţin familia pe cale virtuală.";
Cpt. Florin BOTEZAN "Cele trei misiuni în teatrele militare m-au marcat. Este vorba de două misiuni în infernalul Afganistan şi de o misiune în teatrul de operaţii din Irak. În această ultimă activitate militară aveam să constat că localnicii aveau încredere în misiunile susţinute de români. Pentru un militar, indiferent de riscurile misiunilor, operaţiunile internaţionale sunt un prilej de a acumula experienţă impor-tantă. Acolo dai testul jurământului militar. Este un mediu în care relaţiile de prietenie şi de subordonare alternează. Pot spune cu mândrie că în Afganistan sau în Irak militarii români şi-au arătat calităţile. Familia mea era impresionată de ştirile din teatrele militare internaţionale Ca episod inedit, îmi amintesc că într-o zi, după o săptămână de activităţi în afara bazei, precedată de o săptămână de planificare minuţioasă - am intrat în dormitor. Am deschis calculatorul pentru a lua legătura cu familia (nu mai vorbiserăm de mai bine de zece zile); mi-a răspuns fiul meu, pe atunci abia împlinise 3 ani, m-a văzut, m-a salutat şi a început să cânte: era ziua mea şi eu uitasem. Am fost copleşit de emoţie."
Lt.col. Lucian Ispas: „Misiunile nu au fost uşoare. Acolo acţionezi ca militar 24 din 24 de ore. Am avut bucuria de a acţiona cu tineri din AFT, unii mi-au fost studenţi. Am avut şi zile blânde, mai degajate în aparenţă, căci indiferent de ce am spune victimele din misiunile militare nu le poţi uita. Memoria îţi este încărcată cu imaginea lor. Parcă apar în hologramă, parcă le auzi glasul, râsul sau răbufnirile, parcă le revezi gesturile, unele cadre comune de socializare. Uiţi pentru un moment de aceste clişee când ai ocazia să vorbeşti cu familia ta. Când am revenit în ţară cu un ochi râdeam - eram fericit că voi fi în sânul familiei, cu un ochi plângeam - eram în avion alături de un drag camarad. Eu eram în viaţă, el era în sicriu. Nu era singurul sicriu din avion. După aterizare am asistat la slujba religioasă şi la ceremonialul militar dedicate acestor eroi…ulterior mi-am îmbrăţişat familia. Acum, sunt preocupat de pregătirea cât mai bună a studenţilor militari pentru a trece cu bine încercările cunoscute şi necunoscute din cariera de militar.";
Col. Marius Popenţa: "Misiunile din Kosovo şi Afganistan sub drapelul Naţiunilor Unite au fost onorante, au fost o piatră de încercare pentru mine, au fost clipe în urma cărora acum mă simt mai bine pregătit şi împlinit profesional. Asemenea misiuni te scot din obişnuinţă pregătirii de acasă, şi te plasează într-o zonă politico-militară necunoscută. Eşti pus în situaţia de a avea contacte cu populaţia, care poate fi ostilă sau nu, care are sau nu are încredere în tine. Eşti pus în situaţia de a acţiona şi a relaţiona cu militari cu grade mari, cu experienţă, aflaţi pe paliere stategico-militare cu alt orizont. Eşti pus în situaţia de a respecta noi cerinţe. Situaţiile relatate sunt o provocare pentru orice militar. Acolo trebuie nu numai să faci faţă, ci să răspunzi întocmai aşteptărilor preconizate. Marele avantaj a fost acela că în aceste misiuni m-am întâlnit cu colegi care m-au susţinut şi m-au ajutat. Printre momentele menite a mă încărca pozitiv aş aminti revederea foştilor studenţi în teatrele de operaţii. În acel moment m-am simţit precum un şcolar cu rezultate, cu o coroniţă, doar că de această dată era cea de dascăl. Majoritatea foştilor studenţi erau comandanţi de plutoane şi de companii. A fost extraordinar să punem în practică teoria din sălile de clasă sau activităţile din poligonul de instrucţie. Militarii sunt învăţaţi să gestioneze criza, războiul, sunt pregătiţi să facă faţă situaţiilor dure, imprevizibile. Ca atare suntem pregătiţi să trecem peste orice, chiar şi peste dorinţa de a fi alături de familie. Nu este uşor să realizezi că nu poţi ajuta pe cei de acasă, că nu poţi ajuta pe cei lăsaţi acasă. Mi-a fost greu să asist la momente când trimiteam câte un sicriu cu un copil, tânăr militar înveşmântat în drapelul ţării sale. A fost teribil de greu să vorbesc cu cei care au legat prietenii cu aceşti eroi. Şi eu am avut un prieten drag ucis în Afganistan doar pentru că purta o cruce la gât. Am mai avut un bun coleg maior (american) care a fost ucis în timp ce transporta medicamente la un spital. Au fost situaţii mult peste capacitatea unui om de a înţelege aşa ceva. Au fost şi zile mai blânde, mă refer la sărbătorile creştine, la zilele de naştere, la ziua ţărilor partenere etc. Totuşi în cadrul misiunilor pulsul vieţii se trăieşte la temperaturi înalte. Aici nu e loc pentru rutina din timp de pace".
Plt. adj. Pompei Sorin Cotoi:“Am executat până în prezent 5 misiuni în teatrele de operaţii: Angola, Kosovo, Irak şi de două ori în Afganistan. Am participat la aceste misiuni datorită faptului că unitatea mea era nominalizată, erau colegii mei, camarazii mei şi vroiam să fiu cu ei. În al doilea rând ştiam că numai prin participarea la astfel de misiuni, puteam acumula o experienţă profesională care să contribuie decisiv la dezvoltarea mea ca militar. Indiferent de misiuni, cele mai plăcute momente pe care le-am trăit erau acelea când ne întorceam în bază dintr-o patrulă soldată cu incidente (atacuri, ambuscade) iar în momentul debarcării ne dădeam seama că toţi suntem teferi...”
Plt.adj.pr. Valentin Pirpidel: “Eu am executat o misiune în Afganistan şi pot spune că deşi am fost expus zilnic riscului prin participarea la deplasări în convoaie, conducând de cele mai multe ori prima maşină, nu am trecut prin momente tragice. Totuşi, cel mai tensionat moment pe care l-am trăit a fost în timpul unui convoi de cinci maşini pe ruta Kabul-Bagram. Ne aflam în deplasare cu maşina pe un traseu muntos, când am fost prinşi într-o furtună de nisip care practic a redus la zero vizibilitatea fiind astfel foarte expuşi unui atac din partea talibanilor. Aşa cum am fost instruiţi, am urmat procedura, iar după o distanţă de circa 500 de metri am ieşit cu bine din furtună. Mărturisesc că îmi amintesc cu mare plăcere de Sărbătoarea Paştilor, petrecută în anul 2005, într-o capelă grecească din bază, alături de militari ortodocşi greci, bulgari, francezi, americani şi români”.
Cpt. Claudiu Vesa: “Cred că un leader militar vrea să domine, să deţină controlul evenimentelor care îl înconjoară, odată ce un eveniment îţi scapă de sub control subordonaţii îşi pierd încrederea în tine. M-am folosit de tinereţe şi am decis să fiu parte din marea familie Iraqi Freedom - 2007. Curajul, responsabilitatea şi riscul ating cote nebănuite în teatrele de operaţii. Cel mai dificil în astfel de misiuni este să îţi menţii un moral ridicat când întâlneşti ororile războiului.”
Plt.maj. Adrian Văduva: “Colegii alături de care m-am antrenat în ţară, curiozitatea de a experimenta lucruri noi şi nu în ultimul rând acumularea de noi experienţe dintr-un teatru de operaţii au fost motivele care au stat la baza deciziei mele de a participa la cele două misiuni din Afganistan. Momente grele au fost multe, dar acum uitându-mă în urmă cred că cel mai dificil a fost acela când am aflat că unul dintre camarazii mei a căzut la datorie.Totodată acel moment a fost unul care ne-a unit, ne-a făcut să fim mai puternici şi mai dornici să ne ducem misiunea până la capăt. Pentru mine, Afganistanul este un loc care îmi trezeşte şi amintiri deosebit de emoţionante legate de familie. În Afganistan aşteptam să primesc veşti de la soţia mea care urma să nască primul nostru copil. “
Lt. Dumitru Raul COSTELAŞ: ”Încă din academie m-am pregătit atât psihic cât şi fizic pentru a putea participa la o misiune într-un teatru de operaţii. Astăzi mă aflu aici, la Sibiu, pentru că sunt convins că orice experienţă acumulată trebuie fructificată. Ne instruim studenţii ştiind ce standarde trebuie să atingem, explicându-le din experienţa proprie cum trebuie să acţioneze în diferite situaţii de criză sau conflict”.
Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate: România a dislocat, în iulie 2002, în Afganistan, primul batalion de infanterie format din 405 militari provenind din Batalionul 26 Infanterie "Neagoe Basarab", sub comanda Forţei Internaţionale de Asistenţă pentru Securitate (ISAF). Aceasta a reprezentat prima acţiune de luptă a Armatei Române în afara frontierelor naţionale după cel de-Al Doilea Război Mondial. ISAF reprezintă prioritatea operaţională cea mai importantă a NATO şi, în acelaşi timp, este cea mai amplă operaţiune aliată din istoria Alianţei Nord-Atlantice. A fost lansată în 2001, prin rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU nr. 1386, după îndepărtarea de la putere a regimului taliban. Iniţial a reprezentat o forţă multinaţională sub egida ONU, limitată la asigurarea securităţii capitalei Kabul şi a împrejurimilor sale. Ţara noastră este unul dintre contributorii importanţi la ISAF.