Tribuna
Salvează–ţi trecutul! Salvează monumentul!
Casa din Piaţa Mică Nr. 22 – ruina de dincolo de faţadă
Dumitru CHISELIŢĂ
6639 vizualizari
Casa din Piaţa Mică Nr. 22 – ruina de dincolo de faţadă
La prima vedere pare paradoxal ca un monument istoric din zona ”Kilometrului Zero” al Sibiului să figureze şi pe lista unei campanii de restaurare, unde, de regulă, se află obiective aflate în pericolul de a se (auto)distruge. Şi totuşi aceasta este soarta clădirii din Sibiu, Piaţa Mică nr. 22. În ciuda faptului că este situată ultracentral, în ciuda faţadei care arată că totuşi s–a muncit pentru a i se da un aspect decent, turistic şi în concordanţă cu aspectul general–curat al ”Kleiner Ring–ului”, imobilul este parţial în pericol de prăbuşire. Da, ochiul vizitatorului îl percepe, din exterior, ca fiind "fotogenic”, însă o dată ce ai pătruns în curtea interioară te izbeşti de imaginea proptelelor ce împiedică ziduri şi acoperişuri să se prăbuşească. Tocmai de aceea acest monument istoric se află pe lista campaniei "Salvează–ţi trecutul. Salvează–ţi monumentul”.
Aflată în interiorul celei de-a doua centuri de fortificaţii a Sibiului, Piaţa Mică este considerată ca fiind ”centrul comercial” al vechiului oraş. Împărţită de actuala stradă a Ocnei în două părţi distincte, piaţa este delimitată, în partea vestică, de construcţiile care delimitează, în acelaşi timp, latura estică a Pieţei Huet. Pe cea nordică şi estică de locuinţele care au aparţinut membrilor breslelor - casele cu loggii, înspre sud-est de Turnul Sfatului, fostul Colegiu Iezuit, casa parohială  şi biserica romano-catolică, iar înspre sud-vest de actualul sediu al Primăriei Municipiului Sibiu (fosta Bancă de Credit Funciar). Aspectul Pieţei Mici a rămas aproape neschimbat din secolele al XV-al XVI-lea, toate clădirile de pe teritoriul ei fiind monumente istorice. Acest lucru, ca şi situarea ultra-centrală a acesteia, o fac un obiectiv turistic de prim rang al Sibiului, vechile case, resturile fortificaţiilor medievale şi în general întregul aspect al zonei transformând-o un simbol al Sibiului. Aici se află şi obiectivul pe care îl vom prezenta: casa de la nr. 22 care, în ciuda aspectului exterior relativ îngrijit, este într-o stare avansată de distrugere, existând chiar riscul ca o parte importantă din ea să dispară de pe harta Sibiului.      

Istoria locului

Cândva, pe aici treceau zidurile incintelor a II-a şi a III-a de fortificaţii ale oraşului, încă vizibile în zidăria de la subsol sau în grădina din spate, deşi unii cercetători sunt de părere că o parte din zidurile din zona grădinii clădirii ar fi avut doar menirea de susţinere a pământului folosit pentru nivelarea terasei.
Despre data exactă în care clădirea a fost construită nu se ştie prea multe, Lista Monumentelor Istorice oferind aici secolul al XV-lea, datare confirmată şi de arh. Ioan Bucur în ”Topografia Monumentelor din Transilvania. Municipiul Sibiu. Alte date ulterioare le oferă fresca din interiorul imobilului, datată la 1631, şi blazonul aflat pe tavan (1694). Aceste elemente, plus aşezarea sa centrală, confirmă faptul că a aparţinut unui reprezentant de frunte al oraşului (comite, jude sau notar?), fiind vehiculate numele lui Valentin(us) Frank von Frankenstein, al familiei Haupt sau al lui Johann Zabanius Sachs von Harteneck (căruia îi este atribuit şi blazonul). Alte surse fac referire la destinaţia comercială a clădirii: locuinţă/spaţiu comercial/depozit şi ca scaun de breaslă. Tot aici, în perioada Revoluţiei de la 1848 – 1849, a fost sediul statului major al armatei austriece. O imagine de epocă, databilă în perioada anilor `20, ne arată clădirea de la nr. 22 din Piaţa Mică având o destinaţie comercială: depozit de băuturi sau chiar restaurant-terasă. Pe faţadă se poate descifra numele unei firme ”Ernst(?) Holl(änder) (?) cuvântul ”Cafea” şi o reclamă la ”Vinuri”. O altă imagine de epocă, luată dinspre Scările Aurarilor, ne arată că aici, era şi magazinul cu articole de menaj al lui Joseph Scherbaum, despre care se ştie sigur că locuia în curtea de la nr. 22. În perioada comunistă, aici funcţiona o unitate ”Aprozar” şi un atelier de încălţăminte. La începutul anilor `90, imobilul găzduia un atelier de confecţionat încălţăminte la comandă, o sifonerie, redacţia ziarului ”Evenimentul Sibian” şi magazinul de antichităţi ”Fresca”. Actualmente, casa din Piaţa Mică nr. 22 se află în proprietatea Primăriei Municipiului Sibiu, aici funcţionând o secţie a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism ”Ion Mincu” din Bucureşti, „Sala Frescă” a Muzeului Naţional Brukenthal, Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public și Privat al Municipiului Sibiu şi Centrul de Documentare Oraș Istoric și Monumente din cadrul Primăriei Sibiu. Deasupra porţii, încă mai este vizibilă placa ce confirmă că edificiul a fost asigurat la Casa de Asigurări ”Transsylvania”.
O descriere a monumentului, dar care prezintă suficient de lămuritor edificiul, este oferită de arh. Ioan Bucur, în aceeaşi ”Topografie”, chiar dacă unele elemente nu mai sunt ”la zi”, fiind dispărute sau distruse. Casa este constituită din trei corpuri, dintre care două, unificate, formează o incintă compusă din subsol, parter şi un etaj. A fost construită în mai multe etape, iar faţada actuală, de secol XIX, a unificat cele două corpuri mai vechi. Aceeaşi descriere menţionează portalul în arc de cerc, cu borne laterale de piatră (actualmente dispărute), poarta de lemn de factura barocă (înlocuită), pivniţele boltite şi grădina din spate. În grădină se ajungea printr-un pasaj cu scară de lemn, şi printr-o poartă cu scară de piatră cu două rampe divergente, acum dispărută, construită în secolul al XVIII-lea.

Starea actuală

Casa din Piaţa Mică Nr. 22 este un obiectiv accesibil, din exterior apărându-ne o construcţie cu aspect, repetăm, agreabil, mai ales că sunt clădiri – tot monument istoric – în zonă, care, nebeneficiind nici măcar de o faţadă reabilitată, dau un aer de ”aşa nu” locului. La o privire, aşa, rapidă, totul pare în ordine, ba chiar un exemplu despre cum o clădire istorică ar trebui să arate, remarcând aici mai ales faptul că au fost puse în evidenţă arcele şi stâlpii fostei loggii, a fost înlocuită poarta veche şi au fost eliminate complet cablurile electrice care parazitau faţada. Însă, la o observaţie mai atentă, şi aici, în porţiunea ”curată” se vede că există unele probleme, vizibile mai ales pentru cineva obişnuit şi cu aspectul ante-reabilitare al faţadei. În primul rând, iese in evidenţă, trecând peste tencuiala plesnită în unele locuri, dispariţia unor elemente. Nu mai există corpurile de iluminat stradal din stânga porţii şi de la extremitatea estică a clădirii; bornele ”anti-osie” din piatră, de la intrare nu mai sunt nici ele prezente. Iar poarta, chiar restaurată (mai exact înlocuită) are încuietoarea clar realizată cu stângăcii care sunt inestetice, dacă nu chiar caraghioase: materialul metalic este clar cu rezistenţă mică, ornamentele sunt clar făcute fără grija detaliului, la clanţă se văd urmele punctelor de sudură, încuietoare este prinsă în holşuruburi zincate nici măcar montate simetric, iar mai sus tronează o yală ”Made in China”.
Surpriza, ca să nu spunem şocul, intervine atunci când pătrunzi în curtea interioară. Aici se văd clar dimensiunile dezastrului şi că această casă este în curs de auto-demolare. Pereţi fisuraţi, jumătate din corpul vestic prăbuşit complet de la etaj până la subsol, tencuială căzută, urme de foste instalaţii electrice de pe vremea când aici erau locuinţe, scocuri orientate în aşa fel ca apa să se scurgă pe pereţi (?!?), bucăţi de piatră profilată pe jos,  totul dându-ne impresia că ne aflăm în curtea unui depozit părăsit. Am decis să continuăm aventura mai departe, spre subsol şi grădina interioară prin pasajul care ”se lasă” în pământ văzând cu ochii. Da, în Piaţa Mică nr. 22 poţi coborî în pivniţă şi ajunge în grădină. Poarta din secolul al XVIII-lea este acum un morman de pietre moloz şi cărămizi, însă la mijlocul anilor 90 aceasta era încă în picioare şi în stare relativ bună. Grădina este acum o pădurice tânără, un crâng, care maschează faptul că aici este un fel de groapă de gunoi. În spate, corpul nordic al casei, lipsit complet de tencuială, domină zona. Terenul este instabil, iar sentimentul este că totul va cădea, aluneca, prăbuşi în orice minut. Construcţia are nevoie urgentă de măsuri de salvare deşi, cel puţin după cum se observă, par mai vizibile măsuri de ”despensare” de pe harta oraşului a acestei clădiri: scurgeri de apă orientate neadecvat înspre ziduri, acoperiş lipsă, eliminarea completă a tencuielii de pe ziduri abandonarea grădinii.
La polul opus este Sala Frescă, pe care o vom vizita în detaliu în ediţia de sâmbătă a Tribunei, dar până atunci vă stârnim curiozitatea pomenind blazonul şi urmele zidurilor centurii a II-a de fortificaţie, vizibile în structura unui perete.

Pe lista Primăriei Sibiu

Monumentul din Piaţa Mică nr. 22  a fost cuprins în fiecare an în lista obiectivelor de investiţii cu finanţare de la bugetul local. S-au reabilitat corpurile de la stradă şi din partea dreaptă a imobilului, iar pentru corpul din partea stângă s-au făcut lucrări minime de punere în siguranţă. Reabilitarea completă mai are niţel de aşteptat, date fiind costurile imense. "Situaţia de la acest imobil nu e deloc simplă: acolo sunt necesare lucrări ample de reabilitare, dar totul trebuie început cu consolidarea întregului corp din spatele imobilului. Din păcate, legislaţia nu ne permite să consolidăm corpuri separate din acest imobil, să facem proiecte diferite pentru fiecare corp de clădire, iar proiectul total are un cost mult mai mare decât îşi poate permite Primăria Municipiului Sibiu. Au existat intenţii de parteneriat pentru consolidarea acestui mobil, dar nu s-au concretizat. Primăria Municipiului Sibiu a reluat demersurile şi sperăm ca în acest an să demarăm un nou proiect de restaurare", spune Ioana Urdea, arhitect-şef al oraşului Sibiu.
***
Până când acest monument important de pe harta istorico-turistică a Sibiului va fi la fel, atât în exterior cât şi în interior, vă îndemnăm să nu vă sfiiţi în a intra pe poarta clădirii de lângă Casa Artelor. Puteţi îndrăzni chiar şi  mai departe, spre vechea grădină, dar să nu uitaţi că este deosebit de riscant şi ar fi bine să luaţi în serios acest avertisment. În rest, sperăm că acest prim ”subiect” al campaniei noastre ”Salvează-ţi trecutul. Salvează-ţi monumentul” să nu vă facă indiferenţi. Nici la trecutul nostru, nici la monumentele noastre. Mai multe detalii, fotografii şi actualizări pe www.salveazamonumentul.blogspot.com.




comentarii
12 comentarii

INCREDIBIL! INCREDIBIL! .......si cand te gandesti ca e doar unul dintre exemple.
demagogu
17.03.2011 06:54
da cine pana mea locuieste acolo? daca era a mea in 20 de ani o refaceam de 3 ori
liu
17.03.2011 09:08
exista posibilitatea de a dona bani pt reabilitarea cladirilor istorice?
intrebare
17.03.2011 09:43
si cind te gindesti caci primaria cheltuie miliarde cu centru istoric chipurile adica banii nostri contribabili prosti ce suntem ar trebui evacuati si demolate cladirile ar caror locatari nu i-si intretin locuintele aloo se aude?
dan
17.03.2011 10:08
@liu, @dan
acolo nu mai locuieste nimeni de vreo 10 ani. cladirea e a primariei acum, o parte din etaj e dat univ. "ion mincu". la parter sunt birouri ale primariei.
tudor
17.03.2011 10:18
cu atat mai rau ca nu locuieste nimeni si e data primariei, ar trebui PRIMARIA sa se ocupe de reamenajare! Sasul asta face ce face doar de fatada sa prosteasca oamenii
ass
17.03.2011 10:41
Casa a fost cobai pentru experimentele nereusite ale unor faimosi arhitecti si rezistentionisti clujeo- sibieni. Anexele de pe terasa de jos si scarile s-au prabusit si daca se continua experimentul cadea tot corpul din spate, construit pe 3-4 m de umpluturi. Acesta este priceperea si putinta societatii locale locale, spoite drept capitala europeana. Afara-i vopsit gardul, inauntre e dezastrul.
neica Nimeni
17.03.2011 10:46
In fine un articol fundat despre o tema acuta.
Intre idealismul bine intentionat al unora si indiferenta prost mascata a primariei trebuie ales REALISMUL; decat sa nu se faca nimic pana se aduna toti banii deci pana va fi prea tarziu, mai bine sa se renunte la un corp sau o parte care nu sunt atat de importante si sa se restaureze celalalte, chiar cu riscul de a pierde caracterul de incinta/ansamblu, etc. Urmele "violarii" monumentelor istorice in perioada de dupa razboi au facut din pacate ca la unele monumente sa se fi pierdut ireparabil forma si functiunea initala. In acest caz cred ca e mai intelept sa se radieze ruina decat sa se astepte niste bani care pot fi folositi mai eficient la alte monumente.
octaedru
17.03.2011 12:57
Asa cum e tot sibiul dealtfel, centrul "lustruit" iar in periferie vai de mama noastra!Avem ce meritam( a se citi ce votam).
Dana
17.03.2011 15:48
Dupa ce va fi reparata, i-a ghiciti cine o va revendica? Se repara din bani publici si imediat apare un sas "mort" si-i devine stapan. Ca si alte case din centrul istoric.
Vipera
17.03.2011 16:57
MAI EXISTA UN ASEMENEA CAZ IN SIBIU str. MOVILEI LA nr. 14. UNDE UNUL DIN TURNURILE DE FORTIFICATIE RISCA SA SE PRABUSEASCA (DESI ZIDUL DE SUSTINERE SA PRABUSIT DE MAI BINE DE 5 ANI) PESTE CELELALTE IMOBILE DEOARECE PRIMARIA NU IA IN SEAMA SESIZARILE FACUTE DE LOCUITORII ACELOR IMOBILE
un sibian.
17.03.2011 17:03
Asta nu-i casa mostenita de Carmen Johannis, de la sasii la care a fost maica-sa servitoare?
Roland
17.03.2011 19:50
Din aceeasi categorie
SEVIS

E-pneu

PARCUL MEMORIAL  MULTICULTURA

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Muzeul Astra
codul postal
VISA MEDICA
Licitatie publica

accentmedia