Tribuna
PNL
Capitala culturii tradiționale românești? - să-mi văd națiunea mea fericită! - vecinătatea și ciurda satului în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO? - luptătorii cu arma legii!
Capitala culturii tradiționale românești? - să-mi văd națiunea mea fericită! - vecinătatea și ciurda satului în Patrimoniul Cultural Imaterial UNESCO? - luptătorii cu arma legii!

 

Vineri, 10 mai 2024, Centrul Cultural TRIBUNA a găzduit dezbaterea publică organizată de Asociația Ecomuzeul Regional Sibiu și Asociația Vecinătățile Moșnei. Prima manifestare oficială, organizată după încheierea pandemiei sanitare, a fost prilejuită atât de depunerea bilanțurilor anuale, cât și de marcarea unor evenimente deosebite în acest an: sărbătorirea Anului Omagial Avram Iancu (la 200 de ani de la nașterea marelui revoluționar roman), comemorarea a 175 de ani de la execuția marelui umanist St. L. Roth (11 mai 1849) și reluarea dezbaterilor publice legate de conservarea și promovarea primelor forme de într-ajutorare socială ale comunităților: vecinătățile și ciurda satului.

Manifestarea a fost deschisă de directorul general al cotidianului Tribuna, domnul Mircea Bițu prezentând invitații care au ținut să fie prezenți: subprefectul județului Sibiu - doamna Maria Minea, inspectorul general școlar Marius - Emilian Novac, Ioana Mărginean - șef serviciu Arhivele Naționale Sibiu, dr. Mariana Țăranu - custode Arhivele Naționale Sibiu, arh. Gheorghe Pătrașcu (fost arhiect șef al Bucureștiului și director general în Ministerul Dezvoltării), ing. Ioan Dejugan - vicepreședinte Asociația Filateliștilor din jud. Sibiu, dr. Vasile Crișan - președinte de onoare al Asociației Ecomuzeul Regional Sibiu, dr. Ovidiu Calborean - vicepreședinte, dar și o delegație din comuna Moșna, condusă de Eugen Roba - primarul comunei în perioada 2000-2020. În delegație, consemnăm prezența prof. Ionel Șotropa, ec. Cornel Fugaciu, Marianne Rempler, dr. Silviu Logean; Daniela Boza, Mihai Suciu, Ștefania Diacu, Ciprian Ioan Hampu, Bogdan Alexandru Coman, Viorel Vescan și Ioan Diacu, o parte fiind membrii Asociației Vecinătățile Moșnei. Între moșnenii prezenți, am constat că majoritatea sunt tineri, aceștia dorind să fie prezenți alături de veteranii comunității locale, adevărații cunoscători ai realităților lumii contemporane.

Anul Omagial AVRAM IANCU (200 de ani de la naștere)

Contextul anului omagial Avram Iancu a oferit prilejul prezentării fotografiilor marelui revoluționar român (la diferite vârste), salvate și păstrate de Arhivele Naționale Sibiu, în cele 16 albume cu fotografii ale colecționarului Petru Borteș; s-au prezentat imagini cu casa în care s-a născut, cu monumentele construite în memoria lui, dar și arborele genealogic al familiei și Testamentul lui Avram Iancu; reproducem documentul apărut în publicația Universul la 30 iunie 1939:

«(…) Ultima mea voință. Unicul dor al vieții mele fiind ca să-mi văd națiunea mea fericită, pentru care după puteri am și lucrat pănă acum, durere, fără mult succes, ba tocmai acuma cu întristare văd că speranțele mele și jertfa adusă se prefac în nimic. Nu știu câte zile mai pot avea, un fel de presimțire am, par´că mi-ar spune că viitorul este nesigur; voesc dar și hotărât dispun, ca după moartea mea toată averea mea mișcătoare și nemișcătoare să treacă în folosul națiunii pentru ajutor la înființarea unei academii de drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile națiunei mele. Câmpeni Decemvrie 20, 1850 c.v. Avram Iancu adv. Și em. Prefect/ fost prefect».

Introducerea în tematica manifestării, a fost făcută prin audierea „Imnului Moșnei” - o creație locală a lui Nae Roman - pe linia melodică a Simfoniei a 9-a a compozitorului Ludwig van Beethoven, poemul Odă Bucuriei”, fiind adoptat în 1985 ca imn oficial al Uniunii Europene. În memoria celui, care - timp de mulți ani, cu vocea sa inconfundabilă a deschis toate manifestările culturale comunale -, dar și a tuturor moșnenilor care s-au stins din viață în ultimele decenii, întreaga audiență a păstrat un moment de reculegere.

Istoricul dr. Vasile Crișan a prezentat contextul integrării comunei Moșna în circuitele ecomuzeului, specialiștii francezi -recomandați de directorul general adjunct UNESCO, Georges Zouain -, militând pentru fondarea unui ecomuzeu doar în localitățile UNESCO: Biertan și Valea Viilor, cunoscute deja în plan internațional pentru patrimoniul bisericilor fortificate. Astfel, în 2006, s-a fondat Asociația Ecomuzeul Regional Sibiu, proiectul fondării unui ecomuzeu în județul Sibiu animând 6 unități administrativ teritoriale: Biertan, Valea Viilor și Moșna (3 circuite pe Valea Târnavelor, pentru descoperirea satelor saxone, a bisericilor fortificate, a arhitecturii specifice, cu gospodării, ferme tradiționale și ateliere de mici meșteșugari), Săliște și Gura Râului (2 circuite de descoperire a satelor din Mărginimea Sibiului, cu bisericile ortodoxe și monumentele istorice, arhitectura specifică, gospodării și ateliere de mici meșteșugari și promovarea conceptelor civilizația apei și a lemnului) și un circuit pe Valea Hârtibaciului (în localitatea Săsăuș - comuna Chirpăr, pentru prezentarea arhitecturii vernaculare de mare valoare, aflate într-o stare avansată de degradare) și promovarea conceptului PATRIMONIU ÎN PERICOL. Evocând momentul - din ședința Colegiului Prefectural - a decernării diplomelor de președinți de onoare a Asociației Ecomuzeul Regional Sibiu, pentru mentorii fondării dr. Vasile Crișan (director al Direcției Județene de Cultură) și prof. dr. Corneliu Bucur (directorul C.N.M. ASTRA) -, se recunoștea nevoia unei politici coerente de dezvoltare durabilă a spațiului rural românesc, ECOMUZEUL fiind recunoscut ca un instrument viabil de salvare a identității satului românesc, fiind singurul muzeu cu adevărat „in situ”.

În spațiul public, marcat de proiectele 2007 - Sibiu Capitală culturală europeană - Ministerul Culturii sprijinea fondarea primului ecomuzeu din România, care se alătura celor peste 200 de ecomuzee din Europa (300 în întreaga lume), înființate în anii ´70, datorită necesității de a prezerva o lume rurală pe care de dispariție, sub presiunea urbanizării, a progresului tehnic și social. A fost recunoscută necesitatea repoziționării muzeului în societatea contemporană, muzeele clasice fiind considerate simple muzee „moarte” (colecții de obiecte, în clădiri destinate vizitării), iar muzeele vii reprezentând muzeele „moarte” în care se organizează evenimente (pentru animare). Fondarea Ecomuzeului se baza pe următoarele elemente: un proces cultural, o comunitate, un teritoriu și utilizarea patrimoniului cultural și natural ca factor de dezvoltare durabilă a comunității locale. În acest sens, istoricul Vasile Crișan a apreciat întreaga activitate a ecomuzeului sibian, comuna Moșna fiind un adevărat model - între cele 6 comunități vizate - prin care administrația publică locală a sprijinit manifestările inițiate - Festivalul Verzei, Festivalul Tradiții Culinare pe Târnave (etc) - care au promovat aspectele vieții cotidiene, peisajul local, patrimoniul cultural și natural, ocupațiile locuitorilor, modurile de viață, mărturiile orale, toate fiind subiecte colectate, analizate și valorizate ca reprezentative pentru comunitatea și teritoriul respectiv. Domnia sa a cunoscut activitatea tuturor localităților, remarcând faptul că administrația publică din Moșna a sprijinit constant dezvoltarea conceptelor ecomuzeului, cele două circuite de vizitare a comunei fiind cele mai consolidate - prin agenda culturală constantă - din întregul județ Sibiu.

Stephan Ludwig Roth (1796-1849) - 175 de ani de la execuție

Prof. Ionel Șotropa - directorul Școlii Gimnaziale St. L. Roth Moșna, timp de peste trei decenii - a evocat seria de realizări și manifestări culturale și educaționale legate de memoria marelui înaintaș medieșan, care a avut curajul să afirme simplu (la mijlocul secolului al XIX-lea): «Nu văd nevoia de a impune o limbă oficială a țării. Căci noi avem deja o limbă a țării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci este limba română! Oricât ne-am suci și ne-am învîrti noi, națiunile reprezentate în dietă, nu putem schimba nimic. Asta este realitatea (…) Când se discută despre un grai comun al țării, noi credem că prin aceasta nu poate fi vorba de altul decît cel român. În zadar își vîră struțul fugărit capul în nisip, fiind de părere că, dacă el nu vede, s-ar putea ca să nu fie nici văzut. (…) Mai bine e să spui și să gîndești despre acest lucru decît să nu spui și să nu gîndești nimic. Această realitate nu poate fi contestată. De îndată ce se întîlnesc doi cetățeni de naționalități diferite și nici unul nu cunoaște limba celuilalt, de îndată limba română le slujește ca tălmaci. Când faci o călătorie, cînd te duci la iarmaroc, limba română o cunoaște oricine. Înainte de a face încercarea dacă cineva știe limba germană sau celalalt cea maghiară, conversația începe în graiul român…». Prezentând câteva repere biografice ale celui care a fost un om de mare energie și un larg orizont intelectual, Stephan Ludwig Roth - născut la Mediaș (în 24 noiembrie 1796) și-a desăvârșit studiile în Germania și Elveția, fiind elevul iubit și apreciat al lui Pestalozzi, în 1820 dându-și doctoratul în filozofie - a preferat să revină în Transilvania natală, între 1834-1837 fiind al doilea predicator la Mediaș, Moșna și Nemșa. În cele două localități a păstorit St. L. Roth, cunoscând toate împilările românilor, desfășurând atât o activitate pastorală cât și una socială, devenind una din cele mai apreciate personalități ale ținutului. Pe aceste meleaguri s-au născut operele sale, inclusiv lucrarea „Lupta între limbi în Transilvania”, în încercarea de a clarifica problemele: „de unde și încotro?”. Satele Nemșa și Moșna l-au stimulat în întreaga activitate, inspirându-i conceptul „Fermelor - școală”, viața grea a românilor determinându-l să consemneze: «acele cheltuieli necesare pentru un trai omenesc, ce nu pot lipsi, și anume: încălțăminte în timpul iernii, o haină care să apere de ploaie, o supă cu carne pentru un bolnav, toate acestea majoritatea podgorenilor trebuie să le amâne în speranța unor vremuri mai prielnice (...). Căci există numeroase familii în a căror casă nu poți găsi decât o singură pereche de ghete pe care le încalță acel membru al familiei care trebuie să plece de acasă. Dacă e nevoie de lemne le încalță tatăl, în timp ce mama și copii stau desculți la vatră. Dacă mama bate rufele la pârâu cu hadaragul tatăl rămâne cu toată liota de copii acasă». În memoria acestuia s-au ridicat și dezvelit busturi dar și o serie de plăci comemorative, fiind inaugurat un mic muzeu în casa parohială Moșna. Precizând că el visa - încă din 1842, la o politică de omenie, susținând că trebuie să se pună bazele unui stat în care stima și iubirea între popoare să aibă întâietate, conducătorii netrebuind să trăiască iluzia că pumnul este un argument». Jurnalistul Horia Petra-Petrescu (secretarul literar ASTRA) scria: «Cuvintele lui Roth ar trebui tăiate în piatră, cu litere de aur în limba germană și în cea românească, și arătate la lume și țară, într-un loc de frunte, în România de astăzi. Roth, omul acesta superior, care a scris o rețetă atât de îndreptățită, a fost împușcat ca cel de pe urmă făcător de rele (...) Nu dușman al poporului întreg, ci dușman al sistemului de conducere. Și pe un astfel de „om” l-au împușcat soldații maghiari! (...) Roth voia ca dragostea să fie chiagul între popoare. El pricepea prea bine că ura naște ură și că focul aprins cu vâlvătaie nu-l mai poți stăpâni. De aceea să ne luăm la inimă sfaturile lui și-n ziua de astăzi. Să dăm lozinci amăsurat sfaturile date de dânsul, dacă nu vrem prăpădul, grozav pentru toate neamurile. Să ne împărțim munca! (...) Nu vorbe rele, nu bârfel, nu pumni arătați, ci înțelegere a greutăților și colaborare, iată ce ne învață eroul Roth și de dincolo de mormânt. (...)». Prof. Ionel Șotropa a prezentat colecția muzeală găzduită în fortificațiile bisericii, cea mai importantă zestre a ținutului medieșan, veritabil punct de atracție cercetat de toate grupurile de turiști și delegațiile oficiale în Moșna; tot domnia sa a amintit de seria lungă de gazete ecomuzeu și ulterior „Gazeta de Moșna”, veritabile publicații locale, extrem de apreciate de toți locuitorii comunei, editate cu sprijinul cotidianului Tribuna.

Doamna Marianne Rempler - cum singură recunoaște - „ultima săsoaică din Moșna”, deși a fost plecată în Germania, a revenit din dragoste pentru locurile în care dintotdeauna se simte ACASĂ! Înainte de 1990 erau 2400 de sași și recunoaște public că: «... mulți sași s-ar mai fi întors, dar rușinea le e mai mare decât dorul. Nu pot recunoaște că au greșit plecând. Unii s-au mai întors, s-ar mai fi întors și alții, dar statul le luase deja casele și nu mai aveau unde și la ce să se întoarcă. Când avem întâlnirile sașilor, care se țin regulat, să-i vedeți cum plâng pe la colțuri, se ascund unii de alții și plâng. Nu așa, în hohote plâng, ... »(interviu revista Formula AS, nr. 1471, din 20.06.2021). Nici astăzi, nu regretă că s-a întors în comuna ei, dragostea față de biserica evanghelică și de locurile dragi făcând-o să-și povestească deseori amintirile personale: „Tare uniți eram pe-atunci, nu era nici un fel de dușmănie între noi, fie că eram sași, români, unguri sau țigani. Nu erau bogați și săraci, nu se vedea asta între copii, căci la școală mergeam îmbrăcați cu toții în uniformă, iar la biserică, în costumele noastre săsești. Ne adunam câte-o gașcă și ne jucam împreună, glumeam, râdeam, mergeam la baluri ...”. Casa parohială, în care a fost arestat St.L.Roth - a reabilitat-o cu sprijinul și aprobarea episcopului Bisericii Evanghelice C.A. Reinhart Guib (accesând fonduri europene), pentru a o integra în circuitele turistice. Pivnița acestei case - pline de borcane de murături - a fost locul unor minunate seri de jazz, iar turnul slăninilor, spațiul unor popasuri de memorabile degustări culinare.

Va urma

 

Vecinătatea - prima formă de într-ajutorare socială?

Istoricul dr. Ovidiu Calborean - vicepreședintele Asociației Ecomuzeul Regional Sibiu - a prezentat o mică istorie a vecinătăților, relația dintre bresle și vecinătăți, dar și definirea acestora de către pastorul umanist St. L. Roth: «(…) În vechea noastră patrie, Germania, vecinătățile trebuie că tocmai de acest respect s-au bucurat, fiind considerate indispensabile și esențiale, deoarece preafericitul doctor Martin Luther socotea că vecinul cel bun este ca pâinea cea de toate zilele. Aceia care s-au adăpat din aceeași fântână, care au mâncat pâine din același cuptor, care au vegheat unul la căpătâiul celuilalt noaptea, care și-au înălțat căminele cu brațele comunității, care la boală și la nenorocire, s-au înconjurat ca niște rude, care în cele din urmă s-au odihnit cu toții pe aceeași năsălie, care și-au săpat unul altuia mormântul, care și-au dus morții la cimitir cu mâna lor, făcându-le ultima și cea mai tristă onoare de a-I însoți, până la unul, pe drumul cel fără de întoarcere, care, la masa de doliu, au lăudat meritele celui dispărut și au purtat de grijă văduvelor și copiilor din avutul și în numele comunității - această societate frățească își spunea, pornind de la comunitatea de loc, vecinătate sau cei apropiați». Precizând rolul central al comunității și al fiecărui locuitor în procesul de înființare și gestionare a unui ecomuzeu, Ovidiu Calborean a menționat și importanța unei bune relații cu autoritățile locale, sprijinul acestora fiind esențial pentru reușita unui ecomuzeu. Toate aceste proiecte au determinat conducerile asociațiilor implicate să militeze pentru integrarea noțiunilor de „vecinătate” și „ciurda satului” în patrimoniul imaterial UNESCO. Practic, în 2013, când au demarat demersurile strângerii de semnături în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial care Are Nevoie de Conservare Urgentă erau doar 4 elemente; astăzi această listă cuprinde 35 de elemente, România fiind prezentă pe Lista Reprezentativă cu ritualul călușului, doina, ceramica de Horezu, colindatul de ceată bărbătească, mărțișorul, arta cămășii cu altiță, etc. Și în prezent, în comuna Moșna, activează 12 vecinătăți, toate active cu un inventar complet pentru sprijinul comunității locale, dar - așa cum remarca dl Ovidiu Calborean - gama activităților preluate din vechile statute este din ce în ce mai redusă, fenomenul de înstrăinare și distanțare socială fiind din ce în ce mai profund, chiar și în mediul rural. Explicațiile sunt date chiar de factorii politici, recunoscându-se fenomenul îmbătrânirii populațiilor locale și exodul tinerilor în occident, în dorința unui loc de muncă, respectiv a unor condiții civilizate de trai, mirajul occidentului fiind activ și în prezent, la 17 ani de la integrarea României în Uniunea Europeană.

Despre importanța bunei organizări a manifestărilor culturale a vorbit ec. Cornel Fugaciu, consilierul primarului Eugen Roba (2016-2020) și ultimul director al Clubului Tineretului Mediaș. Foarte cunoscut în ținutul Târnavelor, publicistul și poetul Cornel Fugaciu a evitat să prezinte seria lungă de manifestări culturale - în calitate de principal artizan -, vocea sa animând posturile de radio și TV medieșene, în ultimele trei decenii. În echipa primarului Roba, s-au pus în valoare și promovat spațiile bibliotecii din șura Ecomuzeului - „Pasărea Măiastră”, cu sala de conferință pregătită să devină Muzeul Păsărilor - Poartă de intrare în situl Natura 2000 Podișul Hârtibaciului, sala de conferință a Căminului Cultural Moșna, inaugurarea căminelor culturale modernizate din Nemșa și Alma Vii, dar și a celui mai inedit punct de belvedere din Moșna - Poiana din Boșperhi. Tinerii moșneni prezenți în sala Centrului Cultural Tribuna au recunoscut că regret faptul că nu s-a mai organizat Radio Vacanța Moșna și concursurile culinare, cunoscute pentru măiestria bucatelor preparate. Despre poetul Cornel Fugaciu - „omul bolnav de limba română” - sigur vor mai exista ocazii să scriem, fiind un astrist blăjean convins și un împătimit luptător pentru „apărarea limbii române, care e în mare pericol”. Cugetările sale au descrețit frunțile și a adus zâmbete pe fețele celor prezenți, majoritatea urmărind imaginile ce prezentau evenimentele a două decenii de multiple activități. Iar imaginile vizionate asigură conturarea unei identități locale, pe care toți cei care au vizitat comuna Moșna (din județul Iași) o pot înțelege în întreaga ei complexitate. Știați că există comuna Moșnița Nouă în Banat? De fapt, ce este identitatea locală?

În alocuțiunea sa, profesorul de istorie și inspectorul școlar general Emilian-Marius Novac a ținut să mulțumească pentru invitația de a participa la manifestare, recunoscând dorința de a cunoaște - pe teren - circuitele de vizitare a ecomuzeului sibian și a explora posibilitatea integrării acestora în programele școlilor sibiene, intuind faptul că formarea și educația are un rol crucial în reușita unui ecomuzeu. De altfel, în discuțiile libere finale, toți tinerii prezenți au recunoscut nevoia definirii unui program de formare profesională, de care să beneficieze personalul ecomuzeului (voluntarii, operatorii economici, chiar și locuitorii), relația dintre ecomuzeu și școală fiind fundamentală, școlile putând și trebuind să fie parteneri activi ai ecomuzeelor, experiența internațională recunoscând puternica componentă pedagogică a ecomuzeelor. În context, s-au amintit parteneriatele cu Universitatea Lucian Blaga Sibiu, prin care s-au realizat studii și lucrări importante: Ghidul de bune practici pentru consilii locale - Managementul integrat al grădinilor tradiționale sibiene (proiect 2019) - coordonator prof. univ. dr. biol. Maria-Mihaela Antofie (Facultatea de Științe Agricole, Industrie Alimentară și Protecția Mediului), respectiv cele două volume de cercetări în domeniul securității mediului (2009-2010), Politici și proiecte de mediu în regiunea Sibiului. Soluții locale la probleme globale” și „Politici și programe de mediu în România și în lume, realizate în parteneriat cu Centrul de Cercetări al Facultății de Științe Politice, Relații Internaționale și Studii Europene din cadrul Universității Lucian Blaga Sibiu, coordonator prof. univ. dr. Eugen Străuțiu. Ambele proiecte de cercetare au demonstrat capacitatea comunității locale de a participa la proiecte inovative, dar și disponibilitatea mediului științific de a facilita îndeplinirea obiectivelor ecomuzeului, sprijinind descoperirea identității locale a localităților cercetate.

Subprefectul jud. Sibiu, doamna Maria Minea s-a declarat încântată și plăcut surprinsă de întreaga manifestare, fiind prima oficialitate - reprezentantă a instituțiilor administrației publice județene -, ce a trecut pragul Centrului Cultural TRIBUNA. Vizitând cele trei expoziții (a documentelor de arhivă și cele ale artiștilor plastici amatori Ioan Brădeanu și Ovidiu Topârcean - Șura Mică 100%), a audiat atent discursurile antevorbitorilor, mărturisind că domnia sa este medieșeancă, întreaga familie cunoscând personalitatea marelui gânditor umanist sas St.L.Roth. A felicitat organizatorii, exprimându-și dorința atât de a descoperi circuitele de vizitare ale ecomuzeului sibian, cât și a participa activ la proiectele și programele asociației. Răsfoind lucrarea de prezentare a vecinătăților Moșnei - „Circuitul ecomuzeu în comuna Moșna” (editată în 2015, prin proiectul finanțat cu fonduri europene nerambursabile prin GAL Podișul Mediașului, lucrare care s-a distribuit gratuit tuturor participanților la manifestare), doamna subprefect Maria Minea a adus în memoria audienței vechea formulă de adresare cu „VECINE”, cunoscută din copilăria din Mediaș, în viziunea lui St.L.Roth: « (...) Nu era o vorbă goală; ea implica un mănunchi de drepturi și îndatoriri; ea însemna ceva pe buzele celor egali; nu suna a bunăvoință în gura celui ierarhic superior; apelativul era recunoașterea egalității în drepturi, mărturia unei nevoi, parola unei înfrățiri (...)».

Arh. Gheorghe Pătrașcu a subliniat – în discursul său - necesitatea sprijinirii acestor demersuri și identificarea unor noi centre de resurse pentru susținerea financiară a proiectelor ecomuzeului sibian, lipsa unor Mecena în domeniu fiind o realitate deprimantă, în contextul economic și social actual. Prezent la inaugurarea circuitului de vizitare - „Săsăuș - patrimoniu în pericol” (proiect sprijinit de Ambasada Franței și societatea Romgaz), arh. Gh. Pătrașcu - președintele Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice - a amintit că principalul său colaborator - domnul Teofil Gherca (secretarul Asociației Ecomuzeul Regional Sibiu) este director URBACT (Agence Nationale de la Cohésion des Territoires), o funcție importantă de consiliere a primului ministru al Franței. Trebuie făcută mențiunea că în perioada 2006 - 2007, echipa de specialiști francezi condusă de Teofil Gherca a selectat primele obiective ale ecomuzeului: casa tradițională săsească – vechea grădiniță comunală (nr. 524 - datată la 1887), care a devenit cel mai interesant Centru de Informații turistice din județ (cu sprijinul Fundației Eminescu Trust) și a Bibliotecii ASTRA, care a deschis în șură Biblioteca „Pasărea Măiastră”, Moara comunală de tip tradițional (acționată electric, administrată de Mihai Suciu), frontul de gospodării cu șurile la strada principală și casele la bazele colinei (aici detașându-se o casă cu stupină, proprietar Romulus Popa și vechea locuință a unui preot -proprietar Diac Romulus și Eugenia), dar și casa parohială evanghelică - o minunată creație de arhitectură cu program de inspirație barocă cu un plan evoluat de decorațiuni administrată de doamna Marianne Rempler. În acei ani, primarul Eugen Roba era deja cunoscut pentru proiectele culturale organizate în colaborare cu localități înfrățite: Ilsfeld (Germania), Le Manoir sur Seine și Tremblay (Franța), Ambasada Franței (organizarea Universității de vară), dar și prin organizarea Taberei Internaționale a cercetașilor (2006-2007), Șantier arheologic la Biserica Cetate din Moșna (2000 - 2001), „Taberele de pictură și sculptură” (2001 - 2006) și a „Taberelor Internaționale de arheologie” (2003 - 2007), colaborarea cu municipiul Mediaș fiind excelentă prin prisma organizării tururilor ghidate, pe urmele lui St. L. Roth. În memoria comunității a rămas vizita prințului Charles în cetatea Moșnei (4 noiembrie 1998), momente în care s-a bucurat de o atentă și cordială primire locală. Editarea monografiei Moșna (în 2001, autori: Ionel și Maria Șotropa) a reprezentat un eveniment cultural pentru întreg ținutul Mediașului, o deschidere culturală ce a condus la demararea organizării întâlnirilor anuale ale sașilor (Moșna - 2004).

Nu în ultimul rând, domnul Eugen Roba a susținut o scurtă alocuțiune, în calitate de principal organizator al manifestării, cel care în luna aprilie a sărbătorit o frumoasă vârstă, dorind să fie alături de prietenii sibieni. Felicitându-l pe domnul director Mircea Bițu și mulțumind întregului grup care a venit din comună, a ținut să precizeze că manifestarea organizată este strict culturală, evitând să prezinte proiectele pe care dorește să le implementeze, în condițiile în care s-a hotărât cu greu să intre în campania electorală pentru primăria comunei Moșna. Toate realizările administrației publice (din perioada 2000-2020) - legate de introducerea infrastructurii de apă și canalizare și reabilitarea și viabilizarea căminelor culturale din cele trei localități - se datorează domnului Eugen Roba, calitățile sale de bun organizator fiind cunoscute și recunoscute în întreaga comună.

Chiar și tinerii - prezenți din Moșna -, au recunoscut faptul că a fi un bun gospodar nu înseamnă să asfaltezi unul sau două drumuri comunale, nevoile comunei fiind multiple: sociale, culturale (prin menținerea parteneriatelor internaționale și a celor încheiate cu societatea civilă, refacerea agendei de evenimente însemnând inclusiv susținerea formației de dansuri populare pentru tineret și seniori, etc.), sportive (prin edificarea unui complex sportiv, ce să includă o sală de sport multifuncțională!), dar și asfaltarea tuturor străzilor din comună. Pentru toți cititorii Tribunei, publicăm fotografia Declarației adoptate la Moșna, prin care se recunoștea importanța Vecinătății - ca formă de într-ajutorare, toți participanții la a V-a întâlnire a sașilor susținând campania de semnături pentru includerea în Patrimoniul Imaterial UNESCO. Iar problemele de vecinătate trebuie bine cunoscute și definite, în acest sens luându-se inițiativa elaborării unei lucrări bazate pe experiența internațională (în primul rând germană) în domeniu. Toți participanții au primit CD-ul „Moșna, capitala culturii tradiționale românești”, cele peste 220 de fotografii fiind documente - mărturii istorice - a evenimentelor devenirii comunei, din nordul județului Sibiu. Manifestarea s-a încheiat, dar gândurile participanților au rămas în „Cartea de onoare” a cotidianului Tribuna.

Reproducem opiniile invitațiilor, consemnând contribuția cotidianului sibian la istoria presei sibiene: «Ziarului „TRIBUNA” și redactorilor săi, întregii echipe care a contribuit la prestigioasa sa activitate, le adresez gândurile mele bune, apreciere și, nu în ultimul rând mulțumiri pentru prezența în spectrul sibian pe care l-a îmbogățit prin activtatea sa. Cu prețuire, Maria Minea, subprefect al județului Sibiu». «PENTRU NOI. Ar fi mult prea greu/ Să trăim singuri,/ de aceea/ întindem mâna spre alții,/ iar ei ne-o strâng cu tărie/ și din lumina lor/ vor aprinde/ și lumina noastră./ Vom lumina împreună/ să fie mai mult soare/ și să le putem mulțumi/ cu ochii,/ cu inima/ și cu gândul./ Celor ce ne-au dat din ce-i al lor/ și nu ne-au lăsat singuri/ să pornim,/ pentru a nu ne întoarce/ obosiți/ din drumul nostru …/ Să ne dăm mâna …/ și să spunem inimilor noastre/ să cânte/ și să lumineze/ pentru noi. Cu considerație Cornel Fugaciu» - «Ziarului TRIBUNA din Sibiu, toată stima și respectul pentru tot ce a făcut în promovarea Sibiului și a județului. Sincere felicitări tuturor celor care au contribuit la redactarea și editarea ziarului, ziariști, fotografi și conducerea ziarului. Vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut și s-a făcut pentru promovarea culturii naționale. Gruncă Ioan Fofeldea, Asociația Culturală August Treboniu Laurian» - «„Tribuna Sibiului” respect pentru cei 140 de ani în slujba comunității (comunităților). Felicitări „Staffului” de acum și de aievea pentru construirea „brandului” Tribuna Sibiului, important pentru Sibiu, Zona Sibiului, Ardeal și România. Gheorghe Pătrașcu».

Dezbaterea rolului și importanței vecinătăților va continua, toți cei prezenți fiind de acord să participe la o manifestare similară, în comuna Moșna, cu invitația de a vizita cele două circuite locale, pe urmele marelui gânditor umanist St. L. Roth, pe circuitul ecomuzeului din localitățile Moșna, Alma Vii și Nemșa.

Marius HALMAGHI

 

 


 







comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
DC

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
Cartuse toner, unitati cilindru
adi eco
Licitatie publica