Tribuna
Când civilizaţia urbană ajunge la munte. Şi lasă amintiri de neşters
Dumitru CHISELIŢĂ
860 vizualizari
Când civilizaţia urbană ajunge la munte. Şi lasă amintiri de neşters
© Ovidiu LUPEAN

Pentru ce avem în jurul Sibiului munte, ape curgătoare, iarbă, copaci, aer curat, şi natură? Păi ca să meargă omul să se relaxeze acolo. Ştiţi chestia: stresul urban de zi cu zi, giratorii, căldură de la beton şi sticlă, curent de la climă că, vorba aia, ne-am civilizat, aşteptatul în coloană, depăşire pe linia continuă, statul cu nasu-n tabletă. Deci e nevoie de altceva, de o aia, o evadare. În mijlocul naturii, unde au trăit strămoşii noştri dacii şi romanii. Aşa că, dacă e weekend, ce face domnul de la oraş? Fuge de la trepidaţie la relaxare. Să zicem că pe Valea Ştezii, dincolo de Curmătură, unde credeţi-mă că am fost şi eu, e frumos. E cam ca într-o poză din aia de pe reţele cu „share şi tu dacă îţi iubeşti ţara”. Avem acolo apă cristalină, care susură relaxant (Şteaza), avem un drum neasfaltat zis şi forestier de la băieţii care taie copaci că-s prea mulţi, şi avem un loc cu iarbă frumoasă. Şi mai ales natură.

Deci ce facem în natură? În primul rând parcăm. Apoi ne întindem logistica de campare cu toate alea: mese, scaune, nailoane, grătărelu, lădiţa frigorifică cu berile, umbrele să nu ne bată soarele ăla-n cap. Şi, pentru că ne relaxăm, nu, ne apucăm de treabă, că nu suntem puturoşi. Facem mâncare, din chestii ambalate. Aducem mâncare de-a gata, tot din chestii ambalate. Mâncăm bine, bem bine, apoi liniştea aia ne cam ia de cap, aşa că pornim audio-ul maşinii pe ceva aşa, mai de suflet. Adică ori folclor, ori manele. Că o viaţă are omu'. În fine, una alta, crici-craci, un selfi-două şi ne amintim că mai trebuie ceva ordine în maşina aia a noastră, că au mai rămas lucruri de la ultima sesiune de shopping. Aşa că purcedem la eliminarea surplusului. Pe care-l aruncăm aici, că, vorba aia, nu vede nimeni, vecinul face la fel şi, mai ales, locul ăsta nu-i al meu şi las-că vin fraierii ăia de ecologişti şi curăţă ei în vreo campanie.
Şi uite aşa, cu mentalitatea asta ghiolbănească, avem locuri superbe invadate de gunoaiele lăsate de cei care au venit maramite să le admire. Iar povestea asta este aşa de inedită, încât te plictiseşti de câte ori o auzi şi o vezi.

Şi localnicii respectă natura tot la fel...

În plus, nici localnicii sau cei din zonă care mai au una-alta pe acolo, nu se lasă mai prejos. Păi dacă cei de la oraş care, vorba aia, îs domni cu situaţie şi maşină fac aşa, înseamnă că „aşa să face”, nu. Aşa că şi ei, după posibilităţi, contribuie. Un monitor vechi, resturi de la construcţii, ce mai e în plus prin casă. Nu de alta, dar ca să nu se creadă că eşti un prăpădit care nu are nimic sau ţine toate vechiturile. Şi uite aşa, te poţi lăuda în prezentările turistice şi la sărbătorile locale despre ce loc mirific e aici, unde, iată, veşnicia s-a născut, vorba lui Blaga, la sat şi că potenţialul turistic este maxim. Şi cu maldăre de gunoaie lăsate de „turiştii” de weekend care au fost şi ei „la un grătar la Curmătură” plus ceva gospodari indigeni.
Notă: autorul fotografiilor mi-a spus că le-a trimis şi Primăriei Răşinari. Foarte bine. Poate vom avea chiar ceva măsuri concrete, ca de exemplu o supraveghere mai atentă a locului. Sau aşteptăm vreo 500 de ani şi totul va fi curat ca-n palmă. O palmă dată civilizaţiei.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

ADR CENTRU

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Pastravaria Laita
Licitatie publica

accentmedia