A trecut ceva timp de când tânărul medic Ioan Coman, ieşit de pe băncile facultăţii, făcea primele operaţii. Visase să fie doctor încă din copilărie, când "opera" trupuri din lut, iepuri sau găini. Nu era doar unul dintre acele vise care ne colorează primii ani din viaţă, ci erau semnele evidente ale unui har. Un har care nu se cumpără nici cu lei, nici cu euro, pe care nu ţi-l poate dărui vreun muritor. Anii au trecut, mâna i-a devenit din ce în ce mai sigură, numele său a făcut înconjurul ţării şi al Europei, a trecut Oceanul. Azi, profesorul Ioan Coman, şeful Secţiei Urologie a Spitalului Municipal din Cluj Napoca este unul dintre cei mai apreciaţi urologi din ţară. Iar ăsta nu e un enunţ laudativ, ci o realitate susţinută de aproape 50 de mii pe pacienţi operaţi. Pentru profesorul Ioan Coman fiecare operaţie e o provocare, marele său regret fiind acela că timpul e insensibil, că ştie doar una şi bună, să zboare neobosit. Nu-şi doreşte titluri, câştiguri năucitoare ori faimă suplimentară; ar vrea doar să aibă mai mult timp, să poată salva mai mulţi oameni. Mai tinerii medici care-i stau în preajmă au învăţat de la el tainele meseriei şi, odată cu ele, au împrumutat şi ceva din firea Profesorului. Nu l-au văzut niciodată nervos, nu l-au auzit niciodată înjurând. Unii spun că are ceva din prezenţa imaginată a unui sfânt, că îţi transmite linişte şi încredere. Când pacientul operat de Profesorul Coman se ridică din pat, acesta îl strânge de umăr, părinteşte, îl priveşte blând şi-i spune: "Bravo!", ca unui partener alături de care a mai trimis o dată suferinţa la podea. Nu-l bucură aplauzele, mulţumirile pompoase, ceea ce-l face cu adevărat fericit fiind vindecarea celui care şi-a aşezat viaţa în mâinile lui. Cei care l-au cunoscut vorbesc, cu aceeaşi admiraţie, atât despre medicul, cât şi despre Omul Ioan Coman. Joi, Profesorul Coman împlineşte o vârstă rotundă. Nu spunem cât, pentru că entuziasmul n-are vârstă, iar eroul poveştii noastre e un entuziast incurabil. Oricum, mai are timp berechet pentru a salva o mulţime de rinichi, prostate, vezici. Da, joi, probabil că în loc de cupa cu şampanie, unul dintre cei mai buni urologi din ţară va ţine în mână bisturiul, bagheta sa magică, dătătoare de viaţă. Va face una sau mai multe operaţii reuşite, care-i vor aşeza în suflet cele mai mari bucurii. Bucurii egale cu cele trăite de pacienţii săi. În loc de urări sofisticate, îi vom transmite Profesorului Ioan Coman să rămână aşa cum e azi. Iar pe Bunul Dumnezeu îl vom ruga să-i dea măcar atâta sănătate câtă a oferit acest om de-a lungul timpului. Să ne trăiţi întru mulţi ani!