Un tânăr de 17 ani prinde de veste că un bătrân scoate bani de la bancă. Îl pândeşte şi îi fură banii. Ce a păţit borfaşul? Mai nimic. A fost prins la scurt timp de poliţişti, iar magistraţii au decis că poate să fie pus sub control judiciar. Nu a contat pericolul social, că a lovit un om fără apărare şi i-a luat o sumă importantă de bani: 8.000 de lei. Nemulţumiţi de soluţia instanţei, procurorii fac apel, astfel că din control judiciar, tânărul merge în arest la domiciliu. Nu s-a admis arestarea preventivă, crezând, poate, că „pedeapsa” l-a speriat pe sibianul de 17 ani. Nici vorbă. Din arestul la domiciliu, a comis a doua faptă, parcă trasă la indigo cu prima. A urmărit un alt bătrân şi, prin violenţă, l-a deposedat de o sumă foarte mare de bani.
Prins din nou de poliţişti, tânărul este dus pentru a doua oară în nici o lună de zile în faţa judecătorilor. De această dată, observă şi ei, în sfârşit, pericolul social şi decid ca sibianul să fie arestat preventiv. Nu se ştie, însă, dacă la finalul celor 30 de zile de arestare preventivă, măsura se va prelungi sau nu. De ce spunem acest lucru? Pentru că nu e prima dată când din arest preventiv, la prelungire, magistraţii decid o măsură mai blândă, crezând că poate „băieţii răi” s-au cuminţit.
Jaful de la Agnita, produs de un tânăr aflat în arest la domiciliu
Ceea ce se întâmplă, însă, cu „băieţii răi” este total invers. O spune jaful produs marţi spre miercuri noaptea, la Agnita. Doi tineri, cu cagule pe faţă, au intrat peste o familie, în casă, de unde au furat diverse lucruri. Au dat şi cu spray paralizant în miez de noapte, deşi în casă era un copil de 12 ani.
Unul dintre cei doi făptuitori nu era străin de astfel de acţiuni. În 29 mai a.c., el fusese reţinut, iar apoi arestat preventiv, după ce a fost prins de poliţişti în urma numeroaselor furturi din autoturisme produse pe raza municipiului Sibiu.
După cele 30 de zile de arestare preventivă, la prelungirea mandatului, judecătorii au decis – aţi ghicit (!) - că sibianul poate sta în arest la domiciliu. Aşa era şi în momentul în care a comis tâlhăria calificată la Agnita, când, pe lângă faptul că a pătruns în miez de noapte peste o familie, a pus în pericol viaţa proprietarului şi a fiicei sale.
Cei doi tineri, acuzaţi de tâlhărie, au fost arestaţi preventiv.
De ce trebuie prinşi ca apoi să fie lăsaţi liberi?
Multe dintre deciziile de lăsare în libertate ale unor astfel de persoane, deprinse cu faptele antisociale, îi deranjează pe cetăţenii simpli, care nu se mai simt în siguranţă. Dincolo de asta, ei se întreabă de ce infractorii de acest fel, care le pun în pericol viaţa şi integritatea, sunt prinşi de poliţişti, iar apoi sunt lăsaţi liberi de judecători?
„Cel care l-a tâlhărit pe bătrân şi i-a luat 8.000 de lei a fost prins într-o jumătate de oră. Foarte bine. Apoi, însă, judecătorii i-au dat drumul. Păi ce facem? Încurajăm infractorii? Spunem că munca poliţistului e, practic, degeaba. Probabil că judecătorul care a decis soarta tâlharului a avut argumente pertinente, poate că fapta nu i s-a părut a fi periculoasă. Deci intră în cadrul normalităţii ca ziua, în amiaza mare, în centrul unui ditamai municipiul Sibiu, mare punct de atracţie pentru turişti, în timp ce aştepţi la semafor, să vină unul prin spatele tău, să te lovească până rămâi fără aer, să te dea cu capul de trotuar, să-ţi ia banii din mână şi să fugă nestingherit?”, ne-a spus un bărbat care locuieşte în apropiere de Piaţa Unirii.
Acestea sunt doar două cazuri. În realitate sunt mult mai multe. Înţelegem că astfel de grozăvii nu s-ar mai produce dacă ar exista o lege a răspunderii magistraţilor. De ce? Pentru că oricine s-ar fi gândit măcar de două ori dacă lasă sau nu un astfel de infractor liber. Bineînţeles, este valabilă şi reciproca: aceea a pedepsirii celor care iau în calcul probe despre care ştiu sau simt că sunt „fabricate”.