Încă nu am scăpat de mirarea ce m-a cuprins când am observat că românul nu e doar expert în fotbal şi politică, ci şi în istoria şi semnificaţiile religiilor creştine şi pre-creştine. De ce? De Halloween. Ca de obicei, cum apare Halloweenul (acum foarte înghesuit prin supermarketuri că deja au năpădit peste el cu Crăciunul), apare un val de revoltă din zona creştină şi/sau doar cea lejer naţionalistă, cae i-o dă în gură acestei sărbători care acum sincer, nu are de-a face nici cu tradiţia nici cu România. În contrapartidă, fanii sărbătorii vin cu argumente umoristice cum că nu e aşa cum spun primii ci cum spun ei.

 

Halloween, un fel de hai să maimuţărim vestul, că aşa face românul

Sărbătoarea Halloweenului la români e aşa de veche încât primele manifestări ale ei apar departe înapoi în timp, ehei, încă de prin 1990 şi ceva. Este la fel de românească şi tradiţională ca Ziua Porţilor Deschise, Valentine's Day, Noaptea Muzeelor, Ziua Europei, Ziua Pământului, Ziua Antifumat sau colinda Jingle Bells. Este o mostră tipică de maimuţăreală a ce e prin vest, lucri la care românii sunt foarte talentaţi. Adică dacă o fac americanii, dacă o fac civilizaţii occidentali, de ce să nu o facem şi noi, la noi, că aşa avem şi noi impresia că suntem şi noi ca americanii şi poate suntem şi vestici cumva. "Sărbătoarea" asta a prins înspăimântător de puternic în mediul şcolar, unde e întreţinută cu un sârg demn de cauze mai bune de către educatoare, învăţătoare sau profesori/profesoare. A devenit chiar reper în calendarul şcolar, la fel ca serbările de sfârşit de an. Plus de asta, e şi un prilej comercial, că ies bani buni de la iubitorii de a fi cool şi "occidentali". La americani parcă se fac în medie cam zece miliarde din povestea asta, dacă nu mă înşel.

 

Nu e "Hell will win", dar e cam tot pe acolo

Ideea e asta. Halloween se inspiră din sărbătoarea păgână Samhain, adică începutul erei "întunecate" calendaristic, care durează din toamnă până primăvara, când soarele e văzut puţin pe cer. Acum, graniţa dintre lumea pământeană reală şi cea nepământeană ireală este foarte "subţire", ceea ce permite duhurilor şi altor entităţi ne-omeneşti să apară printre oameni-oameni. Pentru a le speria pe duhurile cele rele (unii cred, în naivitatea lor, că există şi duhuri bune), oamenii se îmbracă ei înşişi în duhuri rele, pentru a le contracara. Adică vine spiritul malefic, vrea să îşi facă de cap dar hopa, apare unul costumat în zombi iar duhul rău pe bune se sperie de cel fake şi fuge, astfel lumea e salvată până la următorul Samhain-Halloween. Logic nu?

De Halloweenul pe stil nou copiii sunt îmbrăcaţi în duhuri rele sau fiinţe demonice sau demonizate şi colindă (în joacă dar tot pe un fond malefic) pentru a "speria" (trick) vecinii care plătesc simbolic (treat) o taxă de şmecher răului reprezentat de cei mici prin costumaţia lor. Asta pentru a fi lăsaţi în pace.

Numai că, de câţiva ani, apar pe reţele multe păreri-postări despre cât de satanic e Halloweenul. Că denumirea îi vine de la "Hell will win" (Iadul va învinge"). Şi că cel care a creat Biserica Satanică, Antoine Szandor LaVey ar fi spus că e încântat de faptul că o dată pe an copiii creştinilor sunt puşi de părinţi să-l slăvească pe diavol.

Bun, să verificăm. Halloween nu înseamnă "iadul va învinge". Ci ar veni de la "(All) Hallows Eve" – "Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor". Nu e sigur dacă satanistul LaVey ar fi spus chiar aşa cum a spus, nu există o confirmare din surre oficiale serioase, dar este însă citat indirect când a făcut referire că Halloweenul este o sărbătoare importantă în calendarul satanist. Asta e posibil să fie.

 

De partea cealaltă este "spălarea" evenimentului. Adică, vorba unui prieten, pupătorii de schelete râd de pupătorii de moaşte. Că Halloween este o sărbătoare creştină (Ziua Tuturor Sfinţilor), bun. Deci dacă e creştină, de ce se scobesc dovlecei cu chipuri rele, de ce îţi îmbraci copii, deci nişte suflete pure că de aia-s copii, în tot ce e mai urât: diavoli, fantome, vrăjitoare, draculi, zombie? Adică râzi de cei care merg la pelerinaje, eşti aşa, pă ştiinţă, dar procedezi la magii precreştine de tipul "mă îmbrac în duh rău ca să speriu duhurile rele". Sau mimezi asta, ceea ce înseamnă că indirect, tot îţi asumi. După ce spunem că e creştină, o dăm la întors că o fi ea creştină, dar de fapt e vorba şi de Samhain-ul celtic, mai puţin faza cu cu jertfirea de animale şi că de aia ne îmbrăcăm cum ne îmbrăcăm, cum de nu pricepeţi mă medievalilor. Li se bagă una cu acest prilej şi la creştinii, spunând că şi ei poartă măşti urâte de Anul Nou, merg cu capra de Crăciun, pocnesc din bice (măi!), ori se costumează în burduhoşi ca la Cârţa. Aşa cum a spus cunoscutul Gelu Duminică pe pagina lui de facebook " Sper ca cei care se arata oripilați acum de măștile de Halloween să aibă aceeași atitudine la măștile colindătorilor autohtoni!". În plus, că "tric-or-trit" este deviat din obiceiul de a da de pomană săracilor. Cam subţirele argumente dacă nu stupide de-a dreptul. Chiar dacă iei în considerare fapul că pomană dai din compasiune sau falsă compasiune, nu de frică sau falsă frică.

 

Halloweenul are semnificaţie malefică. Asta e

Dincolo de campania detergent cu argumente stupid-puerile, ideea este că Halloweenul e malefic ca sărbătoare şi nu are nimic cu ceva creştin sau cu creştinismul. Exceptând faptul că i s-a suprapus peste el/ea o sărbătoare catolică. La fel, pomenirea morţilor nu e totuna cu spiritele din cea lume care bântuie din casă în casă. "Luminaţia" nu e egală cu bostanul bestial (apropo, şi înainte luminam cu bostani dar fără halloween şi sculptaţi mai simpatic) simbol al Halloweenului.

Asocierea felului în care unii părinţi aleg să-şi îmbrace copiii de Halloween cu "creştinismul" măştilor de Crăciun sau Anul Nou denotă doar un habarnism cras în materie de tradiţie şi religie. Pentru că niciun creştin adevărat nu e fiert după dansuri cu măşti, bătăi cu toiege, capră-ţa-ţa-ţa sau urs, în acele zile de sărbătoare. Şi proproţional, ia să vedem câţi copii sunt îmbrăcaţi în cadavre de Halloween şi câţi sunt mascaţi urât de Crăciun? Ei, nu prea bate...

Şi rămâne aici marea problemă: adică tu îţi botezi (sau "încreştinezi", că aşa se spune mai cool) copilul în biserică. Adică îl închini lui Dumnezeu. Apoi, de la o vârstă îi pui haine de demon sau demonizat. Ba mai eşti şi mândru de asta. Nu e cam ciudat?

La fel, s-a spus că de Halloween copiii joacă doar un rol, ca în piesele de teatru de Crăciun (au ei o boală cu Crăciunul). Păi depinde cum şi cât trăieşti rolul acela. Copil fiind, îl trăieşti intens. Şi nu ştiu cât de benefic e asta, oricâte explicaţii copy-paste ar shareui părinţii. Plus că mai e ironia ca tu, ăla "pe ştiinţă", care râzi de pupătorii de moaşte şi de ăia cu mintea în evul mediu, să promovezi şi să aperi un obicei mai mult decât medieval şi foarte pe antiştiinţă. Iar dacă vă porniţi iar cu uite la înapoiaţiii de români, aflaţi că în America sunt aceleaşi discuţii de Halloween: multe comunităţi sunt, public, împotriva acestei sărbători şi o spun tot public, în presă, argumentat.. Acum gata, fuga la mall pentru a lua ofertele de nerefuzat cu ocazia sărăbătorii strămoşeşti.

PS. Am pus poză cu dovlecei mai simpatici decât tradiţionalii.