Bătrâneţea, acest trist final al vieţii, vine în mod diferit pentru oameni. În cel mai fericit caz, cei care au o familie, au şi şansa de a fi iubiţi şi îngrijiţi până la capăt. Ceilalţi, destul de numeroşi în vremurile pe care le trăim, sunt total neputincioşi în faţa multiplelor necazuri pe care vârsta înaintată, starea de sănătate, singurătatea şi sărăcia, îi condamnă la un sfârşit trist. 

Desigur, în ambele situaţii, depresia a devenit boala secolului, afectând o mare parte a populaţiei, punându-ne în situaţia de a cere ajutor. Pentru persoanele singure şi cu probleme de sănătate, instituţionalizarea într-un cămin de îngrijire, este o soluţie salvatoare, chiar dacă decizia părăsirii habitatului de o viaţă nu este uşoară, iar alegerea căminului este o problemă care ţine de posibilităţile materiale. Din acel moment, trebuie să ne adresăm unor instituţii de asistenţă  socială, abilitate să preia fiecare caz. O mică diferenţă este semnalată la persoanele cu dizabilităţi fizice şi chiar psihice, sau asociate, care trebuie să parcurgă un drum mai sinuos în vederea obţinerii unui grad de handicap de la o comisie medicală specială de evaluare pe baza căreia se poate adresa unui centru de îngrijire cu acest profil. Am făcut o introducere in extenso pentru a ajunge la motivaţia articolului de faţă. De la bun început am plăcerea de a adresa mulţumiri Instituţiei Prefecturii Sibiu, care de ani buni organizează lunar un dialog între reprezentanţii asociaţiilor şi fundaţiilor judeţului Sibiu şi specialişti din diferite domenii care privesc senectutea, probleme medico-sociale, civice, juridice, religioase ale celei mai vulnerabile perioade, bătrâneţea. 

Acest binevenit compartiment 

informaţional este sub egida Prefecturii şi se desfăşoară cu succes o dată pe lună prin contribuţia domnului prefect Mircea Creţu, alături de distinsa doamnă cenzor Laura Madina şi alţi colaboratori. O acţiune repetitivă este şi vizitatea periodică a mai multor cămine de bătrâni. În urma scandalului naţional privind căminele private şi a celor ilegale, intens mediatizat, groaza de condiţii şi tratamente inumane, demne de filmele horror, s-a întins ca o pandemie în rândul populaţiei, îngrijorând cu precădere pe cei a căror unică soluţie de retragere într-un cămin, este inevitabilă. Enunţarea titlului este absolut benignă deoarece, indiferent de forma instituţiei, de stat sau privată pe care o alegem; contează doar condiţile care se oferă, calificarea personalului angajat şi empatia faţă de omul neputincios. 
În acest sens, recenta vizită la Centrul de Îngrijire a Persoanelor Adulte cu Dizabilităţi  din Biertan, jud. Sibiu, a impresionat prin ordinea, curăţenia, grija vădit firească faţă de beneficiari, organizarea exemplară atât administrativă, cât şi terapeutică, educativă şi creativă, în ideea unei normalităţi, precum şi un personal armonic, calificat şi prietenos. Este de departe un model de urmat, aş zice uman, care aduce argumente încurajatoare pentru oricine apelează la căminele de îngrijire.
Aş evidenţia în acest sens două cămine de stat, incontestabile etaloane de normalitate, acestea fiind în Biertan şi în Sălişte, iar dintre căminele private cel de la Şura Mică (Căminul Maria Tereza) şi din Sibiu- Carl Wolff. În ambele cazuri condiţiile hoteliere sunt ireproşabile, ca şi cele de îngrijire, graţie unor manageri şcoliţi şi excelent rodaţi în munca şi contribuţia lor la bunul mers al lucrurilor. 

Articolul meu se vrea 

o corectă informare a populaţiei interesate în a alege la un moment dat instituţionalizarea şi a o accepta fără teamă. În plus, se vrea a fi un ghid în parcurgerea paşilor sau etapelor în obţinerea unui loc în aceste aşezăminte. Este necesară întocmirea unui dosar cu cerere tipizată pentru solicitarea unui loc; date personale, un formular tipizat eliberat de căminul căruia vă adresaţi care este un chestionar cu mai multe întrebări; Un cerificat medical cu patologia existentă pe care medicul de familie îl eliberează. Pentru cazurile cu dizabilităţi solicitantul va trece printr-o comisie medicală de evaluare a gradului de handicap care funcţionează în Sibiu (str. Spartacus nr.2). Mai exact se intitulează "Comisia de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap" în urma căreia obţineţi aprobarea pentru căminul solicitat, în funcţie de locurile libere. Doresc să prezint cât se poate de succint un model de centru de îngrijire a cazurilor cu diferite dizabilităţi, instituţionalizate la Biertan, în judeţul nostru. 
Chiar de la trecerea pragului în clădirea generos amplasată la intrarea în comună eşti impresionat de curăţenia, ordinea şi aerul respirabil din toate încăperile, de amabilitatea sinceră şi dezinvoltă a personalului, care rezonează cu fiecare om în parte în nota normalului şi căldurii sufleteşti a unei "familii" adoptive. Întreg colectivul este calificat şi responsabil având un manager de excepţie în persoana distinsului jurist dl. GABRIEL HOISAN, un vechi şi respectabil colaborator al nostru. Forul conducător al salariaţilor este Serviciul de Asistenţă Socială de Protecţie a Copilului (D.G.A.S.P.C. Sibiu) care îi şi retribuie salarial. Serviciile oferite includ cazare-masă şi servicii de îngrijire personală şi asistenţă medicală, servicii de abilitare şi reabilitare, kinetoterapie şi masaj efectuate de specialişti. Pentru kineto (doamna Theodora Matiş) şi pentru masaj, domnul Ioan Ovidiu Popa. Nu sunt neglijate nici activităţile educaţionale, ergoterapia ocupaţională şi chiar abilitare; serviciile de consiliere psihologică (suport-psihoafective) şi intervenţii în situaţii de risc, excursii trimestriale la mănăstiri. Existenţa unei capele ortodoxe atractiv amenajate la parterul clădirii asigură prin servicile preotului Sorinel Alexa asistenţa religioasă. Asistenţa şi consilierea socială cu reprezentare la autorităţi publice şi instituţii, plus servicii de natură publică, social-civică de eventuală reintegrare constituie acţiunea complexă şi de succes a doamnei asistente speciale Eugenia Stoica, un om blând şi eficient, o gazdă perfectă, aşa cum este de fapt întreg colectivul. Două educatoare bine pregătite-doamna Ramona Băcilă şi domnişoara Iulia Drăghici formează grupe după potenţialul şi capacitatea mentală cu diverse activităţi. Centrul dispune de cabinet medical, o cameră de izolare pentru cazuri cu infecţii virale şi o sală de exerciţii fizice pentru recuperare motorie cu dotarea necesară, la care recent am contribuit şi eu. 
Personalul sanitar este compus dintr-un medic-doamna dr. Ileana Păşcălău şi asistenta şefă doamna Roxana Antone şi încă patru colege, cu rol bine definit. Şi nu în cele din urmă, blocul alimentar compus din bucătărie şi cantină (sală de mese) în care domină curăţenia, operativitatea şi profesionalismul prin hărnicia celor cinci persoane angajate dintre care am reţinut un nume, doamna Georgeta Andrei, bucătăreasa principală, un adevărat talent culinar! 

Clădirea a avut din start 

destinaţia de cămin, centru al persoanelor cu dizabilităţi, astfel ca în 2015 a început să funcţioneze, iar din 2018 conducera a fost preluată de domnul jurist Gabriel Hoisan, cu specific definit: Centru de Îngrijire pentru Persoanele cu Dizabilităţi în care sunt acceptate şi persoane vulnerabile şi cazuri sociale care astăzi funcţionează exemplar şi la întreaga capacitate de 50 de locuri de cazare în 32 de camere din cele 40 proiectate pentru un număr de 80 beneficiari. Legea însă permite doar 50 persoane, fără nici un comentariu. Dura lex, sed lex! 
Pentru cazurile sociale, statul, prin instituţile acreditate/avizate, suportă întreţinerea lor. Pentru plătitori, taxa este de 70% din venitul constant, de lungă durată reprezentând nu mai mult de 900 lei. Diferenţa de 30% rămânând la dispoziţia beneficiarului. Transparenţa în contabilizarea banilor este indiscutabilă. Apreciez ca cel mai uman tarif în condiţii hoteliere deosebite şi sub un tratament super uman al fiecărui caz deloc uşor! Există şi posibilitatea de a ocupa camere single iar restul sunt de două persoane. Situat în mijlocul unei mirifice naturi cu grădină şi terasă generoase, în sezonul cald, căminul oferă posibilitatea de mişcare şi respiraţie în aer liber ca o terapie naturală ultra benefică. Este o reală binecuântare! La Biertan se ajunge pe mai multe căi rutiere prin valea Hârtibaciului şi dinspre Mediaş şi colaterale. Cetatea săsească domină acest sit din toate direcţile, iar ce încântă privirile vizitatorilor este conservarea integrală a caselor comunei, spre deosebire de alte comune săseşti prin care treci cu durere în suflet din cauza aspectului lor lamentabil. Un şir de ruine! Ca după un război sau cutremure! 
Închei cu sincere felicitări pentru un colectiv devotat, profesionist empatic şi gazde perfecte care demonstrează că se poate şi altfel. Asta justifică o bună conducere şi competentă. Trebuie dat Cezarului ce-i al Cezarului! Am convingerea că toţi participanţii la această vizită au trăit aceleaşi sentimente şi bune aprecieri. 

Dacă ar fi să aleg 

instituţionalizarea la un moment dat, aş alege Biertanul pentru care corespund cerinţele enunţate. Vă mulţumim la unison că existaţi pentru a dărui un zâmbet şi pace sufletească unor oameni defavorizaţi de soartă. Personal am revenit după vizita oficială la acest cămin cu donaţii absolut noi şi cinci lucrări de artă pentru un colţ viu din spaţiul în care trăiesc aceşti oameni spre binecuvântare. Fac precizarea că titlul articolului este benign! Oamenii aleg formă de stat sau privată, după posiblităţile finaciare. Depinde doar de condiţiile reale pe care fiecare cămin le oferă şi de empatia faţă de beneficiari. Am dorit să fac cunoscut celor interesaţi că se poate mai bine şi că nimeni nu ar trebui să ia această decizie dificilă cu teamă! Urarea mea este să nu aveţi nevoie să vă părăsiţi rostul de o viaţă dar dacă este necesar faceţi-o cu sufletul deschis pentru că este singura soluţie de a ne purta cineva de grijă. Doamne ajută şi Hristos a Înviat! 

Dr. Ecaterina Pântea, fondatoarea Asociaţiei Medicilor Pensionari Sibiu

* Apel important! 
Rog respectuos medicii recent pensionaţi sau în pragul pensionării să adere la Asociaţia Medicilor Pensionari Sibiu care este un For al nevoilor noastre continue, vă rog lăsaţi numele şi un număr de telefon la sediul Colegiului Medicilor din Piaţa Mare nr. 12. (dr. E. Pântea)