Orice titlu de carte ce are în componență verbul “a iubi”, nu contează la ce mod sau timp conjugat sau substantivul “iubire”, te atrage cu fire nevăzute și te face extrem de curios cu privire la ceea ce se poate ascunde în spatele titlului aparent simplu, format din doar câteva cuvinte uzuale.

Pe Corin Petraru nu-l văd scriind despre altceva decât despre iubire și am impresia că scrie așa cum respiră, fără a înceta să mă surprindă de fiecare dată și mă face să mă întreb permanent cum oare nu obosește, de unde oare își ia energia spre a da viață veșnică personajelor din cărțile lui.

Îl asemăn cu un vulcan uneori, alteori e ca un val învolburat ce te ia prin surprindere sau cu o furtună iscată din senin, care nu face altceva decât să așeze cuvintele în ordinea cerută sau numai de el știută... Deseori îl văd ca un magician care rostogolește cuvintele pe toate părțile, le aruncă în văzduh cu pricepere, apoi le prinde cu îndemânare pe o pagină albă... Un vrăjitor cu o pelerină cusută din cuvinte aromate sau un cascador căruia nu-i este teamă să împartă emoția saltului cu cititorii lui.

Brigitte, simbolul iubirii mele începe cu pași puțin nesiguri, șovăielnici ce parcă sunt făcuți de autor, ajuns din întâmplare în Republica Dominicană și obligat să danseze bachata, al doilea cel mai popular dans al lor după merengue. Pe măsură ce întorci filele, nu ai cum să nu observi că autorul devine tot mai stăpân pe cuvânt, trăire, sentiment, emoție, aducând în prim plan o poveste emoționantă din care învățăm că este bine să spunem cu hotărâre lucrurilor pe nume, o poveste din care învățăm că dacă iubim, urâm, suntem indiferenți, dorim să ne cerem iertare, va trebui să avem tăria de caracter de a ne face cunoscute toate aceste trăiri, fără a deduce în mod poate eronat că cei de lângă noi deja știu toate acestea și nu mai au nevoie de lămuriri suplimentare.

Brigitte este și rămâne simbolul iubirii pure, frumoase, neîngrădite de imperfecțiunea fizică, dovada clară că dragostea înseamnă bucurie, înseamnă viață, înseamnă bine, înseamnă respect.

“Ca autor, m-am transpus în bună măsură în pielea lui Bogdan Andrei, oferindu-i bucuria zilei, dar și lacrimile care s-au scurs dintre pleoape noaptea, asistând la moartea Brigittei, căreia i-am oferit viață veșnică în schimbul morții.” ( Corin Petraru)

Un joc al iubirii, un joc pe care l-au învățat doar cei care au realizat, în cele din urmă, că iubirea este cel mai important lucru pe care îl poți avea în viață, un joc în care nici EL nici EA (personajele principale) nu-și găsesc sensul decât dacă sunt împreună, un joc din care triumfă acel “Noi” format din Brigitte și Andrei, doi îndrăgostiți ce ridică iubirea la rang de artă.

                                                                                                     Silvia Filip

 

                                                                                                                                           

Vă invităm la un concurs: #Cititul în epoca lui Covid-19: rezistența prin cultură! Vă propunem să trimiteți pe adresa  lectura@tribuna.ro câte o recenzie de carte, nu mai lungă de 2500 de semne. Orice carte! Fiecare după lectura care-l pasionează. Și, împreună, să alcătuim un volum de rezistență și folosire în favoarea noastră a unui timp care nu pare al nostru.