Referitor la condiţiile în care bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale pot fi înregistrate în contabilitate ca documente justificative, Direcţia Generală a finanţelor Publice Sibiu menţionează că, prin HG nr.105 / 2009 au fost abrogate prevederile HG nr.831 / 1997 pentru aprobarea modelelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora, precum şi toate ordinele ministrului economiei şi finanţelor care au fost emise având ca temei legal hotărârea mai sus menţionată. Astfel, a fost abrogat şi OMFP nr.293/2006 pentru modificarea OMFP nr.1714 / 2005 privind aplicarea prevederilor HG nr.831 / 1997, ordin în conformitate cu prevederile căruia, bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale, sunt considerate documente care stau la baza înregistrării în contabilitatea cheltuielilor. 
Prin urmare, bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale pot fi înregistrate în contabilitate ca documente justificative în umătoarele cazuri: în cazul achiziţionării carburanţilor auto pe bază de bon fiscal, bonurile sunt documente justificative care stau la baza înregistrării cheltuielilor în contabilitate dacă sunt ştampilate şi au înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul de înmatriculare a autovehiculului.
Bonurile fiscale emise cu aparatele de marcat electronice fiscale în baza OUG nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt documente care atestă efectuarea plăţii şi se anexează la Registrul de casă.
Înregistrarea în contabilitate a bunurilor achiziţionate sau a serviciilor prestate, achitate cu numerar sau card bancar, pe bază de bon fiscal, se poate efectua în următoarele condiţii: când entitatea solicită furnizorului factura aferentă bunurilor livrate sau serviciilor prestate, având ca anexă bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal sau când entitatea justifică cheltuielile efectuate fie prin documente care atestă intrarea în gestiune a bunurilor achizitionate, fie cu alte documente cum sunt: ordin de deplasare, decont de cheltuieli, la care se anexează bonul fiscal, documentele respective fiind aprobate de persoana care autorizează efectuarea acestor cheltuieli. (L. B.)