Editura Spandugino, o minunată camaradă lectorului de carte bună, ne pune la îndemână o carte despre familie și cultura familiei din perspectiva Scripturii care nu te poate lăsa indiferent: Philippe Lefebvre, Afirmații intempestive ale Bibliei despre familie (Spandugino, București, 2020, 207 pg.). Un prestigios nume al exegezei biblice moderne, Philippe Lefebvre este dominican și a lucrat multă vreme în specializarea sa la Școala Biblică Sfântul Ștefan din Ierusalim. Hirotonit preot la 37 de ani, urmează un doctorat în filozofie la Sorbona și astăzi este profesor de teologie și exegeză biblică la Universitatea din Fribourg (Elveția). Merită să consemnez aici câteva din titlurile cercetării sale anterioare acestei cărți- propusă cititorului român prin traducerea din limba franceză a lui Marian-Răzvan Minciu și efortul de prezentare realizat de către Părintele Victor-Lucian Georgescu (un Cuvânt înainte extrem de personal, pp. 7-11) – și care au marcat dezvoltarea unei viziuni biblice asupra familiei în arealul moralei misionare. Le-am găsit la vremea lor în librăriile pelerinajelor și m-am bucurat tare de ele: La Messie en famille. Saul, David, Jesus et leurs entourages (Bruxelles, Lumen Vitae, 2000), La Vierge au livre. Marie el l’Ancien Testament (Paris, Ed. du Cerf, 2004), Un homme, une femme et Dieu. Pour un theologie biblique de l’identite sexuee (în colab. cu Viviane de Montalembert, Paris Ed. du Cerf, 2007) și inegalabila (prin idee și fond) Joseph. L’eloquence d’un taciturn. Enquete sur l’epoux de Marie a la lumiere de l’Ancien  Testament (Ed. Salvator, 2012). Și am reținut cele mai reprezentative lucrări din efortul acestui teolog extrem de atent la fundamentarea în Scriptură a adevărurilor privind familia. Cea din urmă carte, despre Sfântul Iosif, logodnicul tăcut al Mariei, a reprezentat un impuls nou oferit cercetării în contextul în care paternitatea este una dintre cele mai contestate instituții morale ale lumii.

Nici în Afirmații intempestive (...), lucrarea publicată de Spandugino în colecția sa Interior intimo meo, nu se pierde tonusul oarecum catehetic al unei scrieri de exegeză biblică. Publicat la renumita Les Editions du Cerf în 2016, volumul își scurtează drumul spre lectura noastră prin efortul unui tânăr filolog și teolog ortodox român, Marian Răzvan Minciu, care secondează, printr-o traducere inspirată, un text greu de sensuri și atente deschideri spre cultura momentului. Efortul autorului este unul de așezare în dialog cu Scriptura, cu evitarea sloganelor scripturistice care nu, nu rezolvă problemele de pedagogie socială ori etică prin care zilei îi ajunge răutatea ei... Cât de bine remarcă aceasta Părintele Victor-Lucian Georgescu merită consemnat ca atare: „De ce este important să ne angajăm pe un asemenea parcurs (al dialogului, gândirii critice etc, n. NC)? Pentru că, așa cum autorul notează, rămânând în afara atelierului cuvântului lui Dumnezeu sau în afara spiritului unui asemenea atelier, riscăm să considerăm că Biblia ar fi un catalog de certitudini, o colecție de scrieri sfinte care ar formula adevăruri imuabile, cărora ar trebui, sub imboldul unei așa-zise evlavii, să ne supunem orbește, ca unele care ar fi mai presus de orice discuție. De asemenea persistând în exterioritatea nefavorabilului amplasament mai sus evocat, riscăm să nu întrebuințăm Biblia în mod adecvat, fiind tentați să credem că, pe baza anumitor pasaje biblice, putem elabora lozinci univoce și intangibile, aducând mai degrabă deservicii cauzei familiei pe care pretindem a o apăra în fața diferitelor pericole la care este supusă” (p. 10). O carte ca un atelier de pledoarie consistentă asupra interogațiilor lumii și răspunsurilor fluente ale Scripturii. Tonul jurnalistic, extrem de personal – în deschiderea Introducerii (Să invităm cuvântul biblic, pp. 15- 18) Lefebre scrie: „Încă o carte despre familie? Imaginați-vă că până și pe mine unul m-a luat cu amețeală atunci când mi s-a propus să o scriu!”- fac compatibil conținutul moral al gândirii exegetice propriei noastre gândiri. Pe care o subscriem culturii creștine, dar deseori suntem departe de ea. Propune astfel 12 capitole care cresc unul dintr-altul, într-o genetică a construcției cărții de remarcat: 1. Atelier (Ateliere de confruntare; Totul începe cu atelierul cuvântului (lui Dumnezeu); Pe pipăite, pe bâjbâite; Scriptura- parteneră de reflecție; Cuvântul în mișcare; Afirmații intempestive; Talanții, pp. 19-34); 2. A aduce rod („Fiți rodnici”; Sădiți în Dumnezeu; Iosif, figură a cititorului?; A face răul prin bine; Asemănare, pp. 35-46); 3. Mitologii, mitomanii cu privire la familie (Familia în pericol...de mult timp; Înainte și mai înainte de mai înainte; „Exterminați toate aceste brute”; Miturile despre familie și propagatorii lor mitomani; Eliberare biblică, pp. 47- 60); 4. Tradiția (Tradiția: cum să cuvântăm prin intermediul cuvântului (lui Dumnezeu); Să ne jucăm!; Sfântul Ieronim și gândirea complexă; Tradiție și discuție; Familia prostituatei, prefigurare tradițională a Bisericii, pp. 61-75); 5. Refacerea parcursului (Familia lui Iisus la Luca; Familia și tradițiile ei; Pentru o folosire mai tradițională a tradiției, pp. 77-87); 6. Scriptura: memoria noastră de familie (Fără metodă; A fi binecuvântat; Cei ce acceptă binecuvântarea...și ceilalți; Binecuvântarea împărtășită; Ambianță de familie la Nazaret?, pp. 89- 100); 7. Ce este un text biblic? (Trei aspecte constitutive, pp. 101-108); 8. Scriptura ne derutează. Familia exotică (Fără o continuitate clară; Două exemple; Chiar în Scriptură sunt lumi discontinue; Moise, omul cu trei naționalități; Dumnezeu vine de mai departe, Ce concluzie să tragem la toate acestea?, pp. 109- 122); 9. Scriptura ne mișcă din loc. Familia regândită (Un exemplu: itinerarul pe care-l propune un text; O femeia adulteră...dar unde este bărbatul adulter?; Acuzația; Bărbați adulteri; Textul ca „demers”; Ceea ce arată textul: Dumnezeu „veriga care lipsește”, pp. 123- 134); 10. Scriptura ne vorbește în ecouri. Lumini multiple asupra familiei (Înlănțuiri de istorisiri până la Hristos; Sensul textelor aflate în relație; Un exemplu: legile referitoare la căsătorie, pp. 135-143); 11. Critică (Privirea critică a Scripturii; Abuzatorii nu sunt nici  bărbați, nici femei; Critica adusă condiției femeilor; Cum tratăm o femeie, așa Îl tratăm și pe Dumnezeu; Sfânta Familie: model critic; Denunțarea stereotipurilor, pp. 145- 158); 12. Chestiuni care supără („Învățătura” lui Iisus despre familie; Căsătoria și nunta; Situații familiale și Dumnezeu în centrul lor; Divorțații recăsătoriți- repudierea femeilor, întâlniri prin tatonare, calea dreptului (psalm 1.6), Hristos Mirele; Situația clericilor, pp. 159- 182). Un ultim, larg, capitol este rezervat Concluziei: Nu este atât de greu! (Bărbat, femeie: despre ce, despre cine vorbim?; Iisus și familia; Chestiunea T(t)atălui; Prea complicat?; Exegeți fără să știe; Tachinare, pp. 183-200). O scriitură largă, care poate fi asumată informal dar care propune și un demers formativ, zic, necesar vremii de acum.