Sandale, borcane cu miere și produse apicole, căciuli, vederi, magneti de frigider, ciolane de porc, costiță afumată, cașcaval, cârnați afumați, salamuri, bere la doză, mici și fripturi „la botul calului”, cristale, pietre semiprețioase, „flori de mină”, baloane, puști cu aer comprimat și bile, cătușe de jucărie, fluierițe, cucuruz fiert, vată de zahăr, pulovere, tricouri, chiloți, ciorapi, săpunuri, cocoloși cu brânză, cafea, sucuri și siropuri, tincturi mai mult sau mai puțin naturiste, cutii de ceaiuri, borcane cu zacuscă și murături, clătite și multe altele. Nu, nu e vorba despre oferta vreunui nou centru comercial deschis în buricul târgului, ci despre produsele ce pot fi achiziționate de cei ce doresc să-și facă aprovizionarea într-un loc inedit, în inima Masivului Făgăraș, la Bâlea Lac.

Deși este ciudat și trist în același timp, în ultimii ani se pare că mulți dintre oamenii care „fac” Transfăgărășanul și ajung la Bâlea Lac nu pornesc în acest demers pentru a se bucura de sălbăticia naturii, aerul curat, măreția drumului, priveliștile fantastice, apa limpede a lacului glaciar și eventual, posibilitatea de a vedea în depărtare, pe țancuri ori prin văile puțin umbroase, ciute/capre negre și marmote, ci pentru a-și potoli consistent foamea cu o burtă de mici cu cartofi prăjiți, completată eventual cu o bere la doză, sau pentru a se aproviziona cu ceea ce are nevoie pe acasă. Și uite așa, vară de vară, în fiecare zi Bâlea Lac suferă de aglomerație sufocantă, iar peisajul devine tot mai urât, de un kitsch din cele mai penibile cu putință.

Chiar dacă, în ultimii ani, am mai atras atenția asupra fenomenului creșterii numărului de bărăci, chioșcuri, tonete, terase sau gherete de tot felul, ridicate, amplasate și dotate după gusturi și pretenții mai mult sau mai puțin îndoielnice, în loc să se observe o îmbunătățire a situației, la Bâlea Lac se vede contrariul, iar situația pare scăpată de sub control. Aici, termenul de „rezervație naturală” și împrejurimile acesteia par să-și fi pierdut sensul, iar turiștii adevărați, iubitori de natură, munte și drumeții pe coclauri, simt fără doar și poate, că li s-a „furat” ceva.

Evident că este nevoie de o intervenție hotărâtă a tuturor autorităților care au atribuții în reglementarea acestei situații, pentru că dacă nu se întâmplă așa, riscăm să pierdem Bâlea Lac, s-o transformăm într-un loc banal, un trist și insalubru bazar cu de toate…

Lunea trecută, am ajuns la Bâlea Lac pentru prima dată în acest an și impresia proastă lăsată de ceea ce am întâlnit aici nu poate fi descrisă în cuvinte. După aproape patru decenii de la prima vizită în zonă, luni nu m-am putut bucura deloc de această experiență, iar tot ceea ce am simțit a fost tristețe și un gust amar.

 Bâlea Lac trebuie să devină ceea ce a fost!

D.F.

Foto: Răzvan Negru