Tribuna
PNL
Bătrânii, meşterii înţelepciunii
Dragoş BAKO
1259 vizualizari
Bătrânii, meşterii înţelepciunii
Când vorbeşti despre pensionarii români, fără să vrei, gândul îţi zboară către nişte pensii mici, de o indecenţă revoltătoare, către trupuri "curtate" de bolile bătrâneţii, către nişte oameni cu chipul brăzdat de riduri, campioni la optimism şi la îndurat promisiuni. amânări, umilinţe. Pensionarii sunt acea categorie lăsată mereu la coada "priorităţilor", acea categorie "care are nevoie de pensii decente"; în campaniile electorale. Apoi, brusc, cei care aşteaptă poştaşul lună de lună în poartă sau în pragul uşii cu sufletul la gură, devin o povară obişnuită, ca toate poverile lumii.
Azi, pensionarii din toată ţara ar trebui să îmbrace straie de sărbătoare, deoarece e ziua lor. Unii nici măcar nu ştiu că e "Ziua persoanelor vârstnice", alţii privesc cu acea indiferenţă născută din neputinţă. Puţini, prea puţini par interesaţi de semnificaţia primei zile din octombrie. Noi le transmitem multă sănătate, bucurii şi fericire; probabil un cadou mai valoros decât majorarea umilitoare de 2 % cu care Guvernul vrea să scoată ochii pensionarilor.

Împreună de 53 de ani

Soţii Maria şi Dumitru Flutur s-au căsătorit în urmă cu 53 de ani, în 1956, în satul Ruşi din comuna Slimnic. Sunt unul dintre miile de cupluri de pensionari care au trecut de la statutul de proprietari la "colectivizaţi", au străbătut potecile, culmile şi văile comunismului, au trecut peste o Revoluţie, s-au călit în interminabila tranziţie, iar acum privesc absenţi către criză şi certurile politicienilor. Reţeta succesului în cuplu nu este vreuna complicată, greu de desluşit: "Dacă îi înţelegere în toate , nu-i minciună şi faci ceea ce ai zis că faci, treaba merge bine", ne vinde "pontul" bărbatul de 79 de ani care nu şi-a însuşit în întregime statutul de pensionar pasiv şi merge în continuare la câmp, trebăluieşte prin gospodărie "că aşa trăbă, să mai faci una alta". Pare că viaţa soţilor Flutur nu s-a zgârcit când a fost vorba de răsplată: cei trei copii (Dumitru, Gheorghe-Ioan şi Ovidiu) s-au aşezat fiecare la casa lui, au devenit la rândul lor părinţi, făcându-şi "o rânduială faină" fiecare.

"Îi bine mereu, dacă munceşti"

Încerc o comparaţie între vremurile de dinainte de 1989 şi cele de după, doar doar oi afla când a fost mai bine. Răspunsul bătrânului e unul neutru: "Îi bine mereu, dacă munceşti". Chiar dacă pensiile sunt mici, medicamentele scumpe, durerile din ce în ce mai insistente, Maria şi Dumitru nu se plâng. Îşi doresc numai sănătate, pentru că "încolo, le-om face pe toate dacă suntem sănătoşi". Îmi povestesc despre nunţile de altădată, cu nuntaşi îmbrăcaţi în costume populare, cu mesele întinse în curte: "Când ne-am luat încă se mai ţinea obiceiul cu carul cu boi. Aşa am luat-o de acasă", povesteşte Dumitru, arătând către soţia sa, care cred că s-a întors cu gândul puţin în timp. În acele timpuri în care tinereţea părea fără de bătrâneţe. Îi întreb pe interlocutorii mei ce părere au despre tot ceea ce se întâmplă în aceste zile, la Bucureşti: "Nu ne mai uităm. Prea îi numai ceartă, nu mai e înţelegere". Spre deosebire de mulţi dintre tinerii care declară la fiece colţ de stradă că nu vor merge la vot, soţii Flutur spun că au fost mereu şi că vor merge şi acum: "Păi ce-i aia să nu te duci? Trebuie să mergi, îi dreptul tău". Nu mergem mai departe cu întrebările, votul e secret. Tragem linie şi adunăm: 53 de ani de convieţuire, trei copii aşezaţi fiecare la casa lui, muncă, bună înţelegere, iar muncă, pensionare, din nou muncă, nişte larmă politică şi amintirea unei jumătăţi de secol trăită unul pentru celălalt. Nici zorile nu mai sunt ca cele de acum cincizeci de ani. Chiar dacă se trezeşte dimineaţa la cinci pentru a merge la câmp, Dumitru Flutur ştie că acum "tineretul ne-o luat locul". Ştie, dar nu regretă. Le lăsăm la plecare un "La mulţi ani", dăruit cu o zi mai devreme. În fond, un "La mulţi ani" e mereu binevenit. Ne mulţumeşte, puţin emoţionat. Plecăm, întrebându-ne dacă nu cumva aceşti oameni ignoră belelele de zi cu zi, pentru a se proteja. E posibil. Un exemplu care - poate - ar trebui urmat. Pentru că vine de la acei furnizori de înţelepciune, ignoraţi cu o conştiinciozitate fatală, pentru că înţelepciunea, se ştie, nu mai e la modă.




comentarii
4 comentarii

Respect pentru acea generatie!
Ioan F.
01.10.2009 00:08
La noi exista un dispret total fata de persoanele in varsta. Se vede in primul rand la fiecare jurnal de stiri : "batranul", "batrana"...
unu
01.10.2009 08:23
D-le Bako, mi=a placut acest reportaj. Aveti ,,stilou" pt sentimentalisme mai mult decat pt aceea rubrica zilnica ,impusa de serviciu. Sunte-ti mai talentat ca scriitor decat ca reporter! Bravos!! V-am mai criticat dar acum ... mea culpa!
bosorogul
01.10.2009 08:26
Si noi am putea sa fim folositori societatii dar daca societatea nu ne mai vrea ce putem face ?
pensionar
01.10.2009 14:25
Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

management dirigentie inofrmare

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia