Ana Blandiana, Integrala poemelor[1]

Să fie doar o boală molipsitoare? / Timpul să fie un virus / Care trece de la bolnav la bolnav / Și lasă urme adânci pe carnea pe care o atinge?

          M-am oprit azi, cu o prețuire aparte, asupra unei cărți de excepție, care ne definește, în plină pandemie, noua viziune despre lume, în care ne putem refugia, iubind în taină (eminescian) sau suferind de prea mult suflet (blagian). Integrala poemelor Anei Blandiana  reunește, în aproape 800 de pagini, cele mai importante poeme scrise începând cu anul 1964 (volumul Persoana întâia plural) și până în 2018 (volumul Variațiuni pe o temă dată). Între aceste două cărți importante întâlnim o lume întreagă de semnificații, raportate la universuri compensative menite să justifice rolul poeziei într-o lume aflată în declin: Călcâiul vulnerabil, 1966;  A treia taină, 1969;  50 de poeme, 1970;  Octombrie, noiembrie, decembrie, 1972; Poezii, 1974;  Somnul din somn, 1977;  Ochiul de greier, 1981;  Stea de pradă, 1986;  Arhitectura valurilor, 1990;  Soarele de apoi, 2000;  Refluxul sensurilor, 2004;  Patria mea A4, 2010;  Orologiul fără ore, 2016. Lipsesc, se pare, volumele de poezii dedicate copiilor, însă, cu siguranță, ele se vor regăsi într-o altă antologie, ce va readuce micuților cititori bucuria întâlnirilor cu Arpagic și nu numai.

Deschidem o carte a mărturisirilor lirice, în care, așa cum ne spune poeta, „Plecam la scris cum plecau sfinţii în pustie, ca să-l întâlnească pe Dumnezeu”. Și ce întâlnire – miracol ar putea să lumineze conștiința poetică mai mult decât aceasta? Și „Ce oră frumoasă / În veșnicie” ar putea să descrie frumusețea salvatoare a poeziei în care autoarea crede cu tărie? Mărturisirea de credință a Poetei („am crezut întotdeauna că poezia nu trebuie să strălucească, ci să lumineze”) se regăsește în paginile acestui impresionant volum care nu epuizează, nici pe departe, simbolurile multisemnificative ale Operei. Pentru Ana Blandiana, Poeta care a plecat „la cules de îngeri”, opera este o încercare temerară de a învinge Boala... (oare să fi avut o viziune asupra a ceea ce s-a năpustit asupra omenirii de curând?), titlul unui poem publicat în volumul din 2016: Să fie doar o boală molipsitoare? / Timpul să fie un virus / Care trece de la bolnav la bolnav / Și lasă urme adânci pe carnea pe care o atinge? / Ar fi posibil să te retragi din calea epidemiei / Și morbul să nu-ți pătrundă în sânge?/ Ar fi posibil, deci, / Să mai existe o șansă / De a nu te îmbolnăvi / De boala de veci? // Chiar dacă îi îngrijești pe cei dragi / Atinși de flagel / Și chiar dacă știi / Că imunitatea e mai greu de suportat decât boala / Și-n cele din urmă / Se termină la fel?

          Patria mea A 4 este volumul despre care autoarea a afirmat recent că este „cel mai norocos volum al meu, pentru că a fost tradus în șase limbi în primul an de la apariție”[2] și despre care Irina Petraș spunea că reia „fiorul blagian” care „girează marile teme recurente: trecerea, moartea, hotarul, ființa în lume, nimicul, marele[3]”. Mi-a atras atenția poemul Patria neliniștii, potrivit și el pentru criza pe care o traversează omenirea: Aici este patria neliniştii, / Gata să se răzgândească / Din clipă în clipă / Şi totuşi, nerenunţând să aştepte / Ceva nedefinit. / Aici este patria, / Între pereţii aceştia / La câţiva metri unul de altul, / Şi nici măcar în spaţiul întreg dintre ei, / Ci doar pe masa cu hârtii şi creioane  / Gata să se ridice singure şi să scrie. Patria este, pentru poet, singurul spațiu paradisiac, în care poate crea un spațiu mental al cuvântului, acoperind teme mari ale Operei: iubirea, viața, moartea, cunoașterea, zborul, credința, încrederea, copilăria, cosmosul. Neliniștile eterne ale poeziei...

          M-am apropiat discret de câteva poeme. Vă invit să lecturați această capodoperă a poeziei contemporane ce poate revela sensuri adânci. Citiți și gustați din ospățul Poeziei!

 

Maria-Daniela PĂNĂZAN

 

 

 

Raftul de gânduri

Vă propunem să trimiteți pe adresa  lectura@tribuna.ro câte o recenzie de carte, nu mai lungă de 2500 de semne. Orice carte! Fiecare după lectura care-l pasionează. Și, împreună, să alcătuim un volum de rezistență și folosire în favoarea noastră a unui timp care nu pare al nostru.