Tribuna
AMVONUL & TRIBUNA.
Apa cea Vie (Ioan 5.5-42)
Pr. Constantin NECULA
1373 vizualizari
Apa cea Vie (Ioan 5.5-42)

Să facem un exercițiu de imaginație. Suntem în plină pustie, într-o țară ostilă. În arheologia căreia sunt ascunse artefactele propriei existențe. Pe o căldură toridă. Hămesiți de foame, dar mai ales arși de sete. Niciun protocol de interdicții ori sistem de morală socială nu ne poate ține departe de galantarele cu roade ale pieței cetății și nicio interdicție nu ne-ar putea ține rupți de singurul izvor cu apă al cetății. Cam așa era cu Hristos și ucenicii Săi în ziua în care-l surprinde Evanghelia cu femeia samarineancă. Siharul nu era un oraș mic. Era centrul unei regiuni ostile iudaismului într-atât încât își construise propriul templu de închinare. Care se vedea din locul ce ținea tradiția lor unită cu a iudeilor: fântâna Iacov. Un teren din Samaria aparținuse cândva lui Iosif, cel vândut de frații săi. Nu întâmplător, așadar, Hristos vine la această vână de apă. Nu doar din sete, ci și din nevoia de a restaura o memorie. Cel ce avea să fie vândut de frații Săi vine să bea apă din pământul celui vândut de frați. Cine își aduce aminte de povestea vieții lui Iosif știe că frații săi îi înscenează moartea, făcându-l dintâi pierdut într-o fântână seacă apoi vânzându-l (Facere 37.28-36). Știe și că, nevinovat, Iosif va fi aruncat de Putifar în temniță (Facere 39.20-23) de unde doar duhul profetismului său, tâlcuitor veridic de vise, îl va readuce la viață, mai mare peste grânele Egiptului. Cel Care se apropie acum de Fântâna lui Iacov este Noul Iosif. Cel ce va fi vândut de frați, căutat la poalele Crucii doar de cel mai tânăr dintre Apostoli, Ioan, așa cum Iosif va fi căutat de cel mai tânăr dintre frați, Ruben. Și tot o temniță va fi locul în care-i vor ascunde viața. Ceea ce-L deosebește pe Hristos de Iosif, fundamental și definitiv, este Dumnezeirea Sa și Crucea Golgotei – ce tocmai am lăsat-o timpului în urmă. Înviat, Domnul Hristos tot la pâine își cheamă frații, la Pâinea Vieții, Trupul Său. Pe care cei intrați în Sihar astăzi ca să cumpere mâncare nici nu o intuiesc însă.

            La pragul fântânii, femeia samarineancă. Azi îi știm numele: Fotini. Atunci era o femeie temătoare că un bărbat iudeu i se adresează. Dialogul este unul dintre cele mai frumoase din Evanghelie. Domnul cere apă, femeia se ascunde după regulile prin care pedepsești neavenitul: îi pomenești obrăzniciile prin care neamul lui se ține departe de neamul tău („pentru că iudeii nu amestecă cu samarinenii”, Ioan 4.9). Iisus își descoperă darul de a fi dăruitorul Apei celei Vii. Apei Vieții. Femeia primește și dovada că Cel Care îi vorbește este altfel de iudeu decât cei obișnuiți. Mai întâi aduce un argument de ordin tehnic: cum ar putea El dărui cuiva apă de vreme ce nu are găleată. Căci femeia știe că apa vie este apa din adânc, aceea care face atingere râului ce curge în măruntaiele fântânii, care leagă fântâna de răul freatic. Domnul intră în jocul ei. O trimite după bărbat, apoi îi descoperă că știe că a avut cinci bărbați și acesta ce-l are nu este al ei... Un amănunt ce ține de ordinea intimă a femeii. Copleșită, îl recunoaște de Prooroc și-i pune întrebare de prooroc. Este întrebat Domnul unde este mai primită rugăciunea. Pe muntele Samariei (Gharizim) ori în Ierusalim. Pentru răspunsul dat de Mântuitorul este așezată Evanghelia aceasta în contextul așteptării Pogorârii Duhului Sfânt: „Vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, că și Tatăl astfel de închinători își dorește” (Ioan 4.23), după ce îi subliniase că „mântuirea vine prin iudei”. Discuții atât de adânci încât par cu adevărat cuvinte vii, din pânza freatică a teologiei dumnezeiești. Când Domnul spune „Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și adevăr” (Ioan 4.24) femeii i se activează memoria culturii ei în credință și mărturisind că așteaptă pe Mesia cel care se cheamă Hristos obligă parcă pe Hristos să spună: „Eu sunt, cel Ce vorbesc cu tine” (Ioan 4. 26). Dinaintea femeii acesteia înțelepțite prin dialog, ca printr-un examen, Hristos se descoperă mai amplu decât dinaintea ucenicilor cuminți, cărora nu întotdeauna le iese nota de trecere la examinare. Până la urmă femeia devine Apostol în Sihar și în toată Samaria. Vestirea ei aduce roadă. Dialogul ei cu Hristos, întrerupt de apostolii ce aduc de mâncare, uimește pe aceștia. Domnului îi trecuse și de sete și de foame pentru că așa cum noi ne hrănim din cuvintele Sale și El se odihnește în cuvintele noastre. Descoperindu-se ca Mesia întrupat femeii, Domnul împlinește aceeași arătare dumnezeiască, în fond, ca arătarea dinaintea femeilor mironosițe. Aici, desigur, Trupul Său nu este transfigurat de Înviere. Dar nici nu cere hrană ori apă. După Înviere insistă să mănânce și să bea tocmai pentru a le dovedi că nu este o nălucă, o simplă arătare scăpată din lanțurile morții. Ci sfărâmătorul iadului.

            O femeie povestind cu un Străin la ghizdul fântânii. Subiect de tablou, de nuvelă ori... bârfă. Toate sunt transfigurate prin harul Evangheliei într-una dintre cele mai frumoase întâlniri între înțelepciunea lui Dumnezeu și istețimea omului. Un om păcătos, femeia avusese cinci bărbați și cel pe care-l avea nu era al său, dar dispus să afle, să cunoască adâncurile de înțelepciune ale Celuilalt. Dispusă să intre în dialog cu Străinul Acesta, femeia intuiește că e ceva mai mult în El decât un simplu bărbat. O va simți aceasta și femeia cu Mirul din Nain, nici ea foarte cuminte. Și înaintea unor astfel de femei, Hristos își vădește înțelegerea pentru zbaterea umană de a intra în rânduială și a se așeza pe Cale. Cum ar fi putut cunoaște Calea de vreme ce ea nu le fusese vestită? De secole, funcționarii lui Dumnezeu îi învățau regulile de circulație și semnele de circulație, dar nu le vestiseră și nu construiseră Calea pe care toate acestea să aibă sens. Iar Calea nu putea să se împlinească fără de Întruparea lui Hristos. În Duminica trecută, pe malul unui izvor taumaturgic, un om paralizat îl cheamă pe Hristos la el cu nădejdea. Aceeași nădejde și aici, la limita dintre pustie și săturare de apă, căci femeia știe că Mesia va veni să vestească toate. Apa cea vie a nădejdii ce umple de răcoare toate vasele așteptării. Inteligența bărbatului de la Vitezda și istețimea luminoasă a femeii din Sihar, motive bune să înțelegem că doar cercetarea în credință, aprinși de nădejde și luminați de dragoste a Adevărului ne face creștini. În freatismul Bisericii, chipurile acestor doi oameni ce întâlnesc un Străin și pleacă acasă cu un Prieten rămân icoanele vii ale dialogului cu Dumnezeu. În fraze scurte, realiste, limpezite de așteptare, hrănite de nădejde... În timp ce femeia se întoarce în cetate vestind pe Domnul („veniți de vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta este Hristosul?” – Ioan 4. 29), Ucenicii par dezorientați („Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?” – Ioan 4. 33). Este raportul între credința vie, venită din auzirea vuietului Apei vii ce urcă în arterele podmolului așteptării lui Mesia și credința cuminte, ce încă mai creștea după deprinderi culturale anterioare. Duhul Sfânt va sparge tiparele aceste și le va așeza împreună, spre lărgirea Împărăției lui Dumnezeu. Întrebarea femeii rămâne: Nu cumva acesta este Hristosul? Gustase din răcoarea Apei celei Vii...





comentarii
2 comentarii

Nu prea inteleg ce scrii matale
Eu
26.05.2019 08:22
Spălare pe creier. Nimic despre problemele concrete care ne mănâncă zilele. Că doar nu o sa musti mana (partidului/sistemului) care te hrănește (regește). Asta da curaj. Până la urmă spălarea pe creier a sărmanilor , pe de o parte și a snobilor lipsiți de repere, pe de altă parte, face parte din fisa postului. Incredibil cat de multi oameni , mult mai deștepți decât asemenea personaje, nu își dau seama că nu trebuie să aștepte să le spună altul ce să facă pentru că sufletul lor știe cel mai bine și că nu au nevoie sa le mijlocească cineva legătură cu Dumnezeu și cu sufletul lor. Nu asemenea oameni. Pentru că ei și asta trăiesc: din vorbit. Va spun și experiența: cu oameni ca el totul e mirific până dați de probleme reale. Atunci e bine să nu vă faceți iluzii.
Emi Cristea
26.05.2019 08:32
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

casino

CibinFEST

Profesional PN

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia