Sub emblema „Academia de sub munte”, orașul Săliște a inițiat zilele trecute un proiect cultural pentru valorificarea potențialului cultural al spațiului care a dat României șase academicieni și care se poate lăuda cu un trecut valoros și bogat.

Evenimentul a debutat sâmbătă, în sala de festivități al Liceului „Ioan Lupaș” din localitate, și a strâns un public numeros venit să asiste la vernisajul expoziției de fotografie „Săliște. Veșnicia în alb și negru”, la momentul de lansare a două reeditări ale scrierilor părintelui academician Ioan Lupaș, la o conferință a părintelui Constantin Necula și la un spectacol de teatru având ca subiect viața Reginei Maria.

„Ne propunem să valorificăm potențialul cultural al orașului Săliște, oraș care, după cum bine știți, a dat țării atât de multe personalități, academicieni, oameni de cultură și nu numai, crearea unei comunități culturale care să contribuie la întărirea identității culturale a orașului nostru. Programul va cuprinde manifestări culturale diverse, conferințe, expoziții, lansări de carte”, a spus primarul Horațiu Răcuciu în deschiderea proiectului.

Conf. univ. dr. Constantin Necula le-a vorbit apoi celor prezenți despre expoziția de fotografie, care s-a dorit un joc al memoriei.

„Încercăm să vă aducem aminte de viitor. Încercăm să vă dăruim, o dată în plus, dimensiunea unei geneze academice a culturii săliștene, dar și a unei rezistențe de icoană. Poate că s-au schimbat multe în Săliște și Mărginime, dar nu dragostea lui Dumnezeu pentru locul acesta, luminiș de Rai. Suntem martorii pierderii identității naționale pe zi ce trece. Un soi de rușine de țăranul român. Ori palmele sale crăpate de muncă și sângele său pe câmpii de libertate ne-au hrănit Țara. Azi suntem îmbrăcați altfel, mâncăm și gândim altfel, ne creștem altfel copiii. În adânc însă rămânem ai străbunicilor și bunicilor noștri. În iile alb-negru ne prăznuim Învierea. Cu voce gravă ne tânguim durerea ori bucuriei îi plângem cu aceleași lacrimi. N-avem alta decât să ne reamintim...”, a spus Constantin Necula.

 

„Rolul preotului este să pună oamenii laolaltă”

 

Pentru evenimentul de la Săliște, au fost editate două dintre lucrările lui Ioan Lupaș, ambele apărute la Editura Andreiana, părintele Necula motivând acest demers cultural prin faptul că „este incorect pentru Sălișteni să nu își recupereze memoria”.

Contribuțiuni la istoria ziaristicei românești ardelene de Dr. Ioan Lupaș și Mângâiați poporul. Cuvântări bisericești sunt cele două lucrări apărute recent, cea de-a doua fiind rezultatul demersului lui Ioan Lupaș, care i-a provocat pe preoții din protopopiatul Săliște să scrie.

„Preoții aceștia care v-au păstorit bunicii și străbunicii au făcut pentru comunitate mult. Nu pentru a-și umple pieptul de medalii, ci pentru că pur și simplu a fi preot în Săliște era o chestiune de academism preoțesc. (...) Rolul preotului în lumea modernă este să nu aibă interese personale, ci doar să îi pună pe oameni laolaltă, să îi pună într-un cor de valori care să cânte împreună aceeași partitură. Îmi doresc foarte mult să redescoperiți partitura care să vă țină laolaltă, să vă învețe să cântați cu demnitate singura arie celebră din opera românească care rămâne Crai Nou”, a spus Constantin Necula.

Programul serii a fost urmat de un mini recital vioară, susținut de Flora Pop, absolventă a Universității Naționale de Muzică din București și a Conservatorului Regal Flamand din Anvers, Belgia.

 

 Pe când țăran însemna om de la țară

 

Academia de sub munte a adus în fața săliștenilor și conferința părintelui Necula cu titlul „Pe când țăran însemna om de la țară”, în care profesorul sibian a vorbit despre frumusețea și valorile țăranului român de pe vremuri.

„Am constat în 20 și ceva de ani de ochi deschiși că de fapt bătrânii noștri aveau în sine o cultură liturgică, euharistică, care astăzi ne lipsește. Vă dau un singur exemplu. Liturghia toată este construită de la înmulțirea pâinilor; pentru mine surpriza a fost să constat că pentru prima dată pâine apare în Vechiul Testament, acolo unde Dumnezeu spune lui Adam și Evei că în sudoarea frunții voastre vă veți câștiga pâinea voastră cea de toate zilele, căci pământ sunteți și în pământ vă veți întoarce. Pâinea a fost alimentul morții, nu alimentul vieții. Cel care face alimentul vieții din pâine este Hristos care se naște în casa pâinii, Betleem, cel care spune despre el, în Evanghelia de la Ioan: Eu sunt pâinea vieții! (...) Este un moment în care Mântuitorul Hristos ia pâinea, mulțumește, o frânge și o dăruiește. Sunt gesturile Liturghiei până în ziua de astăzi. Sunt gesturile care definesc țăranul român. Țăranul român ia pâinea, mulțumește, frânge și dăruiește. Nu-i așa că bunicii noștri făceau cu cuțitul pe pâine cruce, nu-i așa că mămăliga nu se tăia decât cu sfoara pusă în cruce, atunci când puneau laptele la prins făceau o cruce mare deasupra înainte? Că nu-i totuna să se prindă laptele de la drac, cu laptele de la Hristos. Ce știau oamenii aceștia și noi nu știm?”, a spus Constantin Necula.

El a realizat o adevărată rememorare a vieții țăranului român din diferite zone ale României, un adevărat periplu prin tradițiile și credințele țăranilor de demult, despre care a remarcat că uneori universul lor de mulțumire era dintr-un capăt al satului până în celălalt capăt al satului și orice fel de bruiaj al satului îl simțeau până în adâncul hematiilor lor.

„În fiecare sat din Ardeal, din Moldova, din Țara Românească, din Banat, era câte o casă a lui Hristos, ca cetățean de onoare al satului. Astăzi le restaurăm, le înfrumusețăm, dar uneori Hristos e trist în mijlocul nostru. Poate cu o seară ca asta, amintindu-ne de unde venim, ca să nu uităm încotro mergem l-am bucurat și pe Hristos, și pe păstorul turmei celei din Săliște, protopopul cel ales, bucurosul de Hristos vestitor și pururea de istorie scriitor, Ioan Lupaș. Poate că uneori ar trebui să scriem acatiste și pentru cei care ne sunt sfinți. Poate că lui Lupaș ar trebui să îi cântăm din când în când: Bucură-te, Ioane Lupaș, Bucură-te D.D: Roșca, căci nu ne temem de filozofia ta, ci cu ea poți să intri în Rai liniștit. În Rai nu intră proștii, gânditorii intră. (...) Dar de ce n-am spune Bucură-te, Săliște, că încă mai naști sfinți și oameni”, a încheiat părintele Constantin Necula.

 

 Teatru și Reuniunea Română de Cântări

 

Ziua de sâmbătă s-a încheiat cu spectacolul de teatru „Regina Maria, Regina Tuturor Românilor. Jurnale de război, 1916, 1917, 1918” în regia Lianei Ceterchi, bazat pe cele trei Jurnale de război ale Reginei Maria.

Cea de-a doua zi a manifestărilor „Academiei de sub munte” a adus, duminică, în fața publicului săliștean, Corul Reuniunea Română de Cântări din Săliște, unul dintre cele mai valoroase și mai vechi coruri din România. Corul este condus de profesorul dirijor Florin Soare, cu sprijinul președintelui reuniunii, preotul Ioan Ciocan.

Programul zilei de duminică a cuprins și spectacol de teatru „Doi și un Tulnik” – regia Alexandru Unguru, cu Mișa Șerban, Alexandru Unguru, Alin State, iar scenografia Cristian Stănoiu.

 

La prima manifestare a Academiei de sub munte au fost prezenți Alexiu Tatu, directorul Serviciului Județean Sibiu al Arhivelor Naționale Sibiu, deputatul Nicolae Neagu, scriitorul și universitarul Ion Dur, fostul director al Bibliotecii ASTRA, Ion Onuc Nemeș, dar și numeroși oaspeți din Sibiu, Săliște și din localitățile din jur.

Evenimentul a fost organizat de Primăria Săliște, sub egida Academia de sub munte și în colaborare cu Asociația Sibiul Cultural.