Începem a doua săptămână din postul Crăciunului cu o mare sărbătoare: Intrarea Maicii Domnului în Biserică, mai precis intrarea în Templu din Ierusalim. Deşi această sărbătoare a căzut în acest an tocmai în ziua de duminică, putem să spunem că începem săptămâna din această zi. Apoi vom avea câţiva Sfinţi şi Sfinte printre care enumerăm la alegere după cum au fost botezaţi unii copii de ai noştri cu numele lor.
În 22 noiembrie, Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia, Sfânta Muceniţă Cecilia, Sfinţii Valerian, Tiburtie şi Maxim, Mucenici.
În 23 Sfinţii Anfilohie Episcopul, Sfântul Grigorie Episcopul, Sfântul Alexandru Nevski din Rusia, precum şi Sfântul Antonie de la Iezerul Vâlcii.
În 24 Sfântul Mucenic Clement, Papă al Romei şi Sfântul Mucenic Petru Arhiepiscopul Alexandriei.
În 25 Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, care a fost martirizată la 18 ani din porunca Împăratului Maximim, în jurul anilor 300 în oraşul Alexandria. În cinstea ei s-a ridicat şi există şi acum Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai. Tot în această zi îl cinstim şi pe Sfântul Mucenic Mercurie Martirizat în vremea împăraţilor Romei, Deciu şi Valerian., în jurul anilor 250.
În 26 Sfinţii Cuvioşi Alipie Stâlpnicul şi Cuviosul Stelian. Aceşti Sfinţi erau din cetatea Adrianopole din Asia Mică. Sfântul Stelian este considerat ocrotitorul copiilor pentru că atât cât a trăit ca pustnic călugăr a făcut multe minuni mai ales tămăduind şi înviind mulţi copii. Este înfăţişat în icoană cu un copilaş în braţe. Cunoaştem cinstea pe care creştinii români o acordă Sfântului Stelian.
În 27 îl avem pe Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul. Acesta era din neamul perşilor. A suferit din porunca Împăratului păgân al perşilor o moarte martirică înspăimântătoare, i-au fost tăiate pe rând degetele celor două mâini, apoi mâinile, apoi umerii, şi apoi picioarele. Şi totuşi nu murea. Şi mai avea putere să cânte: "Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule, Părinte Fiule şi Duhule Sfinte, Cel ce eşti lăudat de heruvimi şi mărit de serafimi..." (Vieţile Sfinţilor pe Noiembrie, p.525). Tot în această zi este pomenit Cuviosul Grigorie Sinaitul care a trăit în muntele Athos în jurul anilor 1300 şi a fost un sihastru desăvârşit. A suferit închisoare la porunca împăratului Mihail Paleolog pentru că se opunea unirii cu Biserica Romei. A fost un dascăl al multor călugări printre care şi Grigorie Palama.
Intrarea Maicii Domnului în Biserică sau Vovidenia, cum spune limba veche biseri­cească, slavona, este sărbătoarea care deschide emblematic Biserica lui Hristos, pentru că Maica Domnului este mama lui Hristos care a întemeiat Biserica. Deşi a intrat în Templu aşezământul de rugăciune din Ierusalim, totuşi noi creştinii spunem "Intrarea Maici Domnului în Biserică", pentru că unele din cântările închinate acestei zile spun: "În Biserică a intrat, jertfă Domnului s-a dat". Sinaxarul zilei - adică o predică ce însoţeşte fiecare sărbătoare, ne spune: "Când a fost de trei ani prunca Maria a fost de părinţii ei şi au dus-o la Templu să o închine Domnului Dumnezeu după cum făcuseră făgăduinţa atunci când Ioachim şi Ana au văzut minunea împlinită, că se născuse Maria, deşi Ana era în vârstă". Sărbătoarea aceasta nu este înscrisă în Biblie. Însă Sfânta Tradiţie păstrată prin viu grai o înscrie în viaţa Bisericii şi în calendar. Numeroşi Sfinţi Părinţi o enunţă şi chiar dezvoltă o teologie a acestei întâmplări.
A avut loc un ceremonial spectaculos cu această ocazie. Părinţii Ioachim şi Ana au venit la Templu şi cu ei împreună multe fecioare ce purtau făclii aprinse, precum şi rudeniile lor şi prietenii. Prunca trebuia învăşmântată în straie albe, ceea ce s-a şi făcut într-o încăpere din curtea Templului. Erau de faţă şi preoţii de la Templu ca şi fecioarele în vârstă care vieţuiau în Templu în post şi rugăciune, ca şi măicuţele de astăzi dintr-o mănăstire. Au urcat cele 15 trepte care duceau la uşa Templului unde era un prag de argint. Prunca Maria a fost ridicată pe braţe de Arhiereul Zaharia şi aşa a trecut pragul de argint. Fecioara Maria avea doar 3 ani, ea a rămas în templu ca la 12 ani şi a fost hrănită în chip minunat cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil care o învăţa legea Domnului şi îi vorbea cu glas duios. Acest Arhanghel va veni şi îi va vesti în Nazaret că va naşte pe Mesia. Originea acestei sărbători se află în Ierusalim pe la sfrârşitul secolului al VI-lea. Icoana praznicului se înfăţişează în diferite modele. Se crede că prima icoană ar data din secolului al IX-lea şi s-a aflat într-o Biserică rupestră - sub stânci, din Capadocia, Asia Mică. Este înfăţişată prunca Maria condusă de părinţii ei Ioachim şi Ana şi alaiul fecioarelor cu făclii aprinse. Prin intrarea Mariei în altarul Templului - Sfânta Sfintelor, unde nu intra decât numai Arhiereul. Avem o simbolistică eclesiologică ce ne reprezintă pe noi toţi creştinii care prin Hristos intrăm în Biserica Lui cea Sfântă. Imnul închinat sărbătorii ne spune acest lucru: "Saltă Sfânta Sfintelor, că lauda fecioarelor se aduce în altar pe sine Domnului dar!".
Sărbătoarea aceasta ne familiarizează cu taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria pe care Biserica o prea cinsteşte, mai presus decât cetele îngereşti şi decât toţi sfinţii. Cântarea numită Sedealnă din slujba utreniei cuprinde acest adevăr revelat şi într-un cuvânt o numeşte pe Fecioara Maria "Biserică Dumnezeiască, lăcaş al luminii neapropiate şi dumnezeieşti".
Să ne bucurăm de această mare sărbătoare a Intrării Maicii Domnului în Biserică şi de Sfinţii pe care i-am amintit ca şi noi să intrăm spre rugăciune şi liniştire în bisericile noastre în această a doua săptămână a postului Crăciunului.