Bănuielile că politicienii de toate neamurile vor prinde cu dinții drama de la Piatra Neamț, așa cum au făcut cu pandemia de coronavirus de la izbucnirea ei, s-au adeverit. De altfel, nu trebuia să fii un fin observator ori vreun perspicace analist pentru a avea astfel de bănuieli, pentru că e de ajuns să fi urmărit prestația cadrelor de nădejde ale partidelor românești în ultimele trei decenii. Rând pe rând, politicienii s-au învinuit unii pe alții pentru tragedia de la poalele Ceahlăului, mizând pe smulgerea unor voturi în regim de reacție emoțională a electoratului. Un electorat tot mai scârbit însă de lipsa de scrupule, empatie și responsabilitate a tuturor celor atinși de virusul politic. Îmi amintesc că în 2012 am votat USL, având o urmă de încredere în Crin Antonescu și un mănunchi de așteptări de la liberalii pe care îi păstorea. Nu peste multă vreme, acest aventurier a luat PNL de căpăstru și l-a dus în PPE, adică tocmai în grupul cu care odinioară se luptase pe viață și pe moarte, de ochii lumii. Tot atunci, același Crin Antonescu, contopind PNL cu PDL, i-a salvat pe aceștia din urmă de la pieirea pe care le-o hărăziseră prin prestațiile lor alde Băsescu și Udrea. Și uite așa cei ce-și puseseră speranțele în aripa liberală a USL s-au trezit la masă cu pedeliștii pe care îi afurisiseră crâncen într-o împăcare pecetluită de Crin Antonescu, dispărut de pe scena politică din motive bine știute, ce nu au nimic în comun cu verticalitatea, virtute de care l-am bănuit mulți pe liderul cu nume de floare (deh, cu toții avem o doză de naivitate). De atunci, dar și înainte de acest episod, am asistat la nenumărate răzgândeli, reevaluări doctrinare, alianțe aparent indezirabile și am înțeles că dincolo de certurile prestate în public, atunci când au un interes comun adversarii de studio bat palma fără șovăială întru dobândirea unor avantaje. Dat fiind acest șirag al mostrelor de inumanitate, inconsecvență, indecență, incompetență, nu ai de ce să îi condamni pe cei ce spun că nu vor mai bate drumul până la secția de votare, după atâtea și atâtea sesiuni de țepuială politică. Când votezi împotriva unora și te trezești cu ei la masă, când promisiunile rămân de fiecare dată neconcretizate, când ți se insultă inteligența de politicieni volubili doar în campanie, când vezi că sacii cu voturi sunt plimbați sub nasul autorităților abilitate să îi ia la întrebări pe plimbăreți, dar ele se uită în altă parte, când ești îngropat în restricții, dar îndemnul de a merge la alegeri e mai puternic decât orice îngrădire de sorginte sanitară, te ia o greață dătătoare de lehamite și de țintuit acasă pe propriu șezut, în ziua votului. Nu, nu are nimeni dreptul să îi condamne pe cei ce vor prefera să nu participe la acest circ electoral, dată fiind prestația tuturor politicienilor și nenumăratele ciorbe înșelătoare cu care ne-am fript până acum.