Tribuna
Vrei să fugi din spital, dar ce te faci dacă ai piciorul rupt?
Dragoş BAKO
1784 vizualizari

Când o vânzătoare se rățoiește la tine și-ți trântește marfa pe tejghea, e deranjant, dar nu dureros. Pleci bombănind ori îi șuieri printre dinți o seamă de dojeni, te-ai răcorit și cu asta basta. Dacă mergi la sala de sport și vreun tovarăș de asudare vorbește prea tare, se comportă de parcă ar fi singur în ditamai spațiul te poți plânge administratorului și ai posibilitatea să schimbi locul în care faci mișcare. Când însă mergi la medic, nu pentru că vrei să îi vezi ochii sau frizura, ci pentru că nu ți-e bine, iar el te tratează cu sictir, situația e cu totul și cu totul alta. Din păcate, cazul bărbatului din Sibiu, infectat cu noul coronavirus, pe care un medic de la ortopedie a refuzat să îl consulte întrucât a considerat că o complicație generată de o fractură nu constituie o urgență, e departe de a fi unul izolat. Povestea cu urgența e discutabilă, interpretabilă, iar când vine vorba de etică, empatie, umanitate, nu mai e loc de abordări ocolitoare. Dacă din punct de vedere legal, medicul ortoped e cât de cât acoperit, din punct de vedere moral e cu nădragii profesiei în vine, căci atunci când și-a ales meseria asta a făcut un jurământ, de care nu îl scapă litera rigidă a legii. Din respect pentru colegii săi, care poartă echipamentul de protecție câte 8 ore, consultând pacienți covid, din acea umanitate care ar fi trebuit să fie resortul ce l-a împins către această meserie, l-ar fi putut consulta pe acel pacient pe umerii căruia apăsau ghinionul fracturii, al covidului, bașca îngrijorarea că nici soția sa nu se simțea bine, iar copilul mic de acasă trebuia îngrijit. Ceea ce nu înțeleg unii este că oamenii merg la spital pentru că au nevoie de îngrijiri medicale, nu pentru a vedea câte un vătaf ce face pe zbirul pe holurile spitalului. Sunt o mulțime de medici în Sibiu care își fac treaba cu pasiune, își riscă sănătatea în fiecare zi, înțeleg suferința semenilor și încearcă să le-o aline, inclusiv prin comportament, nu doar prin prestația profesională; de la ei, de la cei care au înțeles care le e menirea ar putea învăța câte ceva și uscăturile sistemului. Spitalul nu trebuie să devină un loc ce îi îngrozește pe pacienții care au nevoie de asistență medicală. În continuare, pacienții suspecți de covid19 așteaptă ore în șir într-un spațiu tampon ori afară în frig să fie testați, având șanse mari ca în acest interval prelungit să se contamineze ori să răcească pentru că, deh, vorba unui clasic în viața, iarna nu-i ca vara. De câteva zile, Spitalul Județean are conducere militară, însă ea nu poate rezolva peste noapte ceea ce nu a fost pus la punct în 9 luni. Incidente precum cel de la Ortopedie, asezonate cu o slabă organizare, transformă locul în care, teoretic, ar trebui să ți se aline suferința, într-o destinație a groazei, pe care omul, fie și grav bolnav, preferă să o ocolească. Pandemia de coronavirus nu a îmbolnăvit omenirea, afectându-i doar aparatul respirator, ci seamănă depresie, anxietate printre mulți semeni. Aceste din urmă afecțiuni nu sunt nicidecum diminuate, prin inducerea unui sentiment de teamă, de nesiguranță, prin derapaje comportamentale sau de organizare. 

 

 

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Palatul Brukenthal Avrig

Electrica Furnizare

sevis

Q-House

publicare anunturi

COMUNICAT DE PRESA

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia