Tribuna
SEVIS
Tot un Ludovic, doar cu un stat ceva mai mic
Dragoş BAKO
684 vizualizari

La o lună și jumătate de la alegerile parlamentare, glasurile nemulțumiților din PNL n-au mai răbdat să se manifeste doar pe la colțuri de încăperi, în care se întâmplau întâlniri tainice și s-au ridicat în văzduhul public. Rareș Bogdan și alți viteji din ceata nemulțumiților au început să mârâie public despre eșecul politic al lui Ludovic Orban și despre nevoia de lăsare la vatră a acestuia. Când spune că Orban ar fi trebuit să debarce imediat după alegeri nu din funcția de premier, ci din cea de președinte al PNL, Rareș Bogdan are dreptate, însă observația lui apare cu o întârziere, generată de alte și alte încercări de luxare a micuțului Ludovic. Într-adevăr, când fostul premier și-a anunțat demisia din fruntea Executivului, nu am înțeles ce legătură are această poziție cu eșecul din alegeri, dar probabil că din poziția de lider al PNL Orban s-a gândit că mai poate trage niște sfori. Și le-a tras, drept dovadă că și-a atins scopul, de a se pune în fruntea Camerei Deputaților. Nemulțumiții îi mai reproșează lui Orban că a cedat prea multe ministere importante partenerilor din USR-Plus doar pentru a-și aranja ploile personale. Și această observație e adevărată, chiar dacă târziile critici au gradul lor de ipocrizie. Mai spun contestatarii șefului deputățimii că acesta ar fi așezat partidul pe linia comportamentelor specifice PSD. Din nou, trebuie să le dăm dreptate celor ce fac această afirmație, cu mențiunea că atitudinea autoritară, discreționară într-un partid nu este patentul PSD, ci un comportament tipic oricărei formațiuni politice. La rândul său, Orban a oferit un răspuns demn de prenumele său care te duce cu gândul la regele Ludovic al XIV-lea, celebru în istorie pentru enunțul: „Statul sunt eu”. Ludovic de București le-a tăiat-o scurt criticilor săi, spunându-le că a fost ales statutar și că va vedea la Congres dacă mai candidează ori ba. Cu alte cuvinte, până atunci contestatarii săi nu au decât să spumege în tihnă, căci el nu se dă jos de pe capra trăsurii liberale. Modul în care Orban a negociat guvernarea, tocmeala crâncenă pentru șefia Camerei Deputaților, plătită scump cu ministere bănoase, de importanță strategică ne arată cât de împlântat vrea să rămână pe terenul unde se joacă marile meciuri din politica românească. N-am spune că a negociat tocmai în interesul PNL, ci mai degrabă în cel propriu, motiv pentru care unii ortaci politici au tot dreptul să fie supărați. Pe de altă parte, nici alde Rareș Bogdan, Florin Roman și alți conquistadori porniți în recucerirea partidului nu sunt tocmai expresia verticalității, cunoscute fiind periuțele pe care i le aplicau lui Orban pe vremea când era premier și nu apucase să piardă alegerile parlamentare. Acest episod nu e, de fapt, unul surprinzător, nu reprezintă vreo noutate, ci e o etapă firească de linșaj post-electoral, din viața fiecărui partid ce pierde alegerile. Astfel de ridicări și chemări la luptă au avut loc în toate formațiunile politice și sunt firești, atâta vreme cât principala filosofie politică rămâne ciolaniada și înfigerea cuțitului în spatele celui pe care îl lăudai când era pe cai mari, iar când îl simți șubrezit, îi aplici lovitura de grație.  

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Electrica Furnizare

publicare anunturi

Somarest

Q-House

Vacanta Eurotrip
info
Palatul Brukenthal Avrig
Licitatie publica

accentmedia