Tribuna
brukenthal museum
Tiki Taka, ai, n-ai mingea, dai la urnă!
Dragoş BAKO
2105 vizualizari

Până şi duminicile în care se votează au început să semene între ele, să lucească anost în soarele plictiselii. Dacă tot s-a trezit România fără prea mult chef duminică dimineaţa, vremea s-a gândit ca măcar ea să facă un pustiu de bine şi să dea drumul puţin la căldură, să nu îngheţe cetăţeanul pe drumeagul dintre casă şi secţia de votare. Aşa se face că românii s-au ales măcar cu o plimbare plăcută, dacă nu cu satisfacţia de a fi contribuit la propăşirea ţărişoarei. Paradoxal, chiar dacă nu îi dădea entuziasmul afară din casă, mulţi au mers să voteze încă de dimineaţă, probabil ca să îşi ia de o grijă şi să îşi poată apoi vedea în tihnă de treburi. Cum mersul pe jos nu e benefic doar pentru piciorul frumos, ci şi pentru a lua pulsul burgului, am pornit cătinel la drum prin oraş, să văd cum şi-au gătit concitadinii chipurile şi vestimentaţia pentru o duminică în care în programul obişnuit s-a strecurat şi vizita la secţia de votare. De la "Merem la vot, că aşa trebuie!", până la "Ne ducem, dar oricum tot degeaba, că tot ce vor ei fac!", replicile schimbate între cunoscuţii ce se întâlneau pe stradă nu musteau de entuziasm, ci păreau mai degrabă înecate într-o resemnare clădită în ani de eşecuri. Dintre toţi cei întâlniţi, mi-a reţinut atenţia un bătrânel simpatic ce traversa pe Bulevardul Corneliu Coposu, pentru a se întâlni cu un cunoscut ce-l strigase de pe celălalt trotuar. "Ce faci, mă Radule, te duci la vot ? (râde ştrengăreşte) Eu am fost, ca să mă ştiu scăpat. N-am încredere în niciunul, că toţi îs cu ai lor, cu interesele lor, dar asta-i viaţa, noi cu ale noastre! Acum mă duc puţin pe la nepoţi, că ne întâlnim cu toţii să mâncăm împreună. Noi să fim sănătoşi şi să avem grijă de noi, că altfel n-are nimeni!" îi spune prietenului, în timp ce îl bate amical pe umăr. N-aş putea aproxima ce vârstă are, pentru că ridurile de pe faţă contrastează cu sprinteneala fizică şi verbală. Omul zâmbeşte mult şi pare să nu facă parte dintre cei ce-şi petrec o mare parte din timp văicărindu-se. Pesemne că în treizeci de ani de "democraţie" a deprins corect lecţia politică românească şi a înţeles că e mult mai sănătos să te bucuri de ceea ce îţi oferă viaţa decât să nădăjduieşti necontenit la bunăvoinţa politicienilor. Lehamitea gestionată de la caz la caz  cu detaşare ori cu vehemenţă e o stare de spirit pregnantă în România. Devine un şablon, aidoma clişeelor cu politicieni intervievaţi în faţa secţiei de votare, vorbind despre dorinţa lor de a da României un viitor elveţian. Până la un moment dat, campaniile electorale cu tot cu demagogia, meschinăria şi cameleonismul burduşite în ele ofereau puţin divertisment. Azi ele şi-au păstrat doar caracterul demagogic, meschin, cameleonic, dar nu-i mai fac pe români nici măcar să zâmbească amar. Am ajuns ca în anecdoticul îndemn din fotbal: Ai, n-ai mingea, dai la poartă!

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

targul de craciun

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia