Se plimbă nestingherit coronavirusul printre noi, iar ca să nu umble de unul singur sunt unii care îl întovărășesc cu tot felul de zvonuri și sperietori. Dezbaterea publică din România gravitează în aceste zile în jurul creșterii alarmante a numărului de teste pozitive raportate în fiecare zi. Sunt voci, chiar din rândul medicilor, care susțin că cele peste 600 de rezultate pozitive raportate de la o zi la alta includ, de fapt, și pacienții care erau anterior infectați și care au fost retestați, ceea ce te duce cu gândul la o realitate în care numărul noilor infectați e mai mic. De aici, dacă pornești pe cărarea logicii, mai poți face câteva observații. Pentru o corectă lămurire a populației ar trebui să se vorbească ceva mai mult despre mediul din care provin cei testați, căci una e să testezi la nimereală și e cu totul și cu totul altceva să testezi țintit, grupuri cu risc, pacienți din focare, din zone unde există deja oameni contaminați. Bineînțeles că în aceste condiții, rezultatele pozitive sunt mai multe decât în cazul în care testarea s-ar face aleatoriu. Matematic, dintr-un număr de 13.000 de teste, 600 de rezultate pozitive înseamnă o rată a infectării de aproximativ 5%. E mult, e puțin, nu putem stabili noi. Noi putem constata doar efectele pe care le produc raportările neînsoțite de explicații și precizări clare. Când iei la vrac rezultatele pozitive, ce includ cazuri noi și cazuri vechi, cifrele pot fi spectaculoase și te plasezi în nedoritul vârf al clasamentului în care se regăsesc țările ce au înregistrat creșteri ale ratei de infectare. Se vorbește mult despre interese obscure, despre faptul că raportarea unui număr mare de cazuri i-ar avantaja pe unii. Nu vom da curs speculațiilor, observăm doar că România devine încetul cu încetul una dintre țările ai cărei cetățeni nu sunt bineveniți în state din Europa. Aceste din urmă zile ne-au pus pe frunte un stigmat care ne ține la distanță de țările ce ne privesc cu teamă. În altă ordine de idei, tot de pe cărarea logicii privind lucrurile, odată cu primele măsuri de relaxare era normal să existe o creștere a infectărilor pentru că au crescut și posibilitățile de răspândire a virusului. Oamenii nu sunt la fel, înțeleg diferit respectarea unor reguli de igienă și de distanțare, nu îi poți încolona ca pe niște roboți, la o distanță pe care setările prealabile nu îi lasă să o încalce. Peste toate problemele de natură epidemiologică avem de-a face și cu o gestionare dezastruoasă a comunicării. Populației i se livrează enunțuri evazive, pe alocuri contradictorii, ca să nu mai vorbim despre infectarea cugetului cu o droaie de teorii conspiraționiste, pe care posibilitățile tehnologice le ajută să se propage cu o viteză mai mare decât cea a virusului. Nenorocita asta de boală vine la pachet și cu alte belele, generate fie de nepricepere, fie de cinismul unor nechemați, puși să gestioneze o situație complicată.