Ascultând explicațiile celor trei entități implicate în scandalul noului Regulament de taxare a colectării deșeurilor, ADI Eco, Soma și Primăria municipiului Sibiu, ai uneori sentimentul că îți este insultată inteligența ori că onor comunicatorul e un maestru emerit al datului cu stângul în dreptul. Fiecare încearcă să te lămurească în fel și chip, invocând directive europene, strategii naționale, legislație îmbârligată și multe altele, ignorând un adevăr mare și lat: întotdeauna patru va fi mai mare decât unu, iar ceea ce produc în materie de gunoi patru sau cinci persoane va însemna, fără îndoială, mai mult decât cantitatea produsă de una sau două persoane. Reprezentanții Primăriei municipiului Sibiu au încercat să explice motivele pentru care s-a ajuns la Regulamentul hulit, pe bună dreptate, de sibieni. Ca de obicei, suntem purtați prin tot felul de legi, norme, care impun un anume soi de taxare a ridicării deșeurilor, dar se eludează taman mult invocatul principiu „plătești pentru cât arunci”. Să reproducem doar un pasaj din comunicatul ce s-a vrut a fi lămuritor: „Scopul acestui instrument (n.n. “plătește pentru cât arunci”) este acela de a reduce cantitatea de deșeuri reziduale colectate de la populație (pubela neagră), concomitent cu creșterea nivelului de reciclare”. Teoretic, principiul e unul corect și sănătos pentru mediu, pentru economie, pentru cetățean. Dar cum e transpus acest principiu în Regulament, din moment ce toți sibienii sunt băgați la grămadă, la același tip de abonament, într-un mod cu totul și cu totul discriminator? Abonamentul cu pricina prevede același număr de ridicări ale pubelei negre, indiferent dacă în locuințe sunt una, două sau cinci persoane, dacă respectivul recipient s-a umplut sau nu. Nu era normal ca acolo unde există una sau două persoane taxa să fie mai mică întrucât volumul deșeurilor e mai mic? Cel puțin la consumatorii casnici ar fi putut exista un abonament ce prevede un număr mai mic de ridicări, disponibil din prima zi a implementării Regulamentului, așa-zisul abonament Eco, la care acum ai acces doar după zece luni de cărat gunoi reciclabil la centrele de colectare. Avem de-a face cu un principiu teoretic corect, dar cu o punere în practică total incorectă. Lucrurile sunt foarte simple, dar alambicatele explicații ale celor implicați în tărășenia asta ocolesc de fiecare dată logica elementară a unui principiu, altfel corect, și nu greu de pus în practică. Un alt enunț care îi culpabilizează pe cei ce au pus în scenă acest măreț plan de colectare selectivă este cel care dezvăluie o realitate pe care mulți o anticipau încă de la începutul intrării în „era colectării selective”: „Sibiul nu își îndeplinește țintele de colectare a reciclabilelor. Spre exemplu, în 2020, sibienii trebuiau să colecteze 50% din total deșeuri ca reciclabile sau biodeșeuri, dar au colectat doar 26% separat”. La vremea la care planul acesta era doar un proiect pus pe hârtie, pe când niște consultanți prețioși își dădeau cu presupusul despre cum se vor colecta în Sibiu munți de deșeuri reciclabile, acestora li s-a spus că proiectul e hazardat, că nu poți implementa peste noapte ceea ce alții au construit în zeci de ani, dar ei s-au încăpățânat să se agațe de niște ținte fantasmagorice. Bineînțeles că socoteala din birouri nu s-a potrivit cu cea de la pubele și containere, iar Sibiul nu a atins nici până acum, după mai bine de patru ani, țintele cantităților de gunoi reciclabil, propuse în proiect. A cui e vina? A celor care și-au asumat cu emfază și încăpățânare un plan supradimensionat sau a cetățeanului cu deprinderi ce nu se pot schimba de pe o zi pe alta? Dacă niște consultanți au fost atât de deștepți și au crezut că vor face bătând din palme educație în așa fel încât să colecteze cantitățile scontate, nu înțeleg de ce trebuie să deconteze sibienii acea persistență în prostie. Când faci socoteli și planuri din birouri, fără a ține seama de ceea ce se întâmplă în realitate nu e greu să dai chix. Dar dacă tot ai tras pe lângă poartă, asumă-ți și nu băga mâna în buzunarul unor nevinovați. Până una alta, în plin scandal, ni s-a propus o dezbatere online de la care, sinceri să fim, nu avem mari așteptări. Dar, despre asta, vom vorbi puțin mai târziu.