Tribuna
SEVIS
Și am mai ținut o dată, un discurs lângă lopată
Dragoş BAKO
1006 vizualizari

Ca într-o dramă continuă, în fiecare an, în preajma Zilei Culturii Naționale, consemnăm încremenirea spirituală din spațiul românesc sau, mai rău, eroziunea spiritualității autohtone, fenomen generat de o droaie de factori. Constatăm de fiecare dată că limba română a fost abandonată la marginea unui drum imaginar, care credem că ne duce pe culmile dezvoltării, vedem cum cei ce glăsuiesc public rostogolesc o mână de vorbe uzuale, deținute într-un bagaj lexical sărăcăcios. Educația, această aortă care ar trebui să conecteze generațiile la cultura națională, e de mult în moarte clinică, fiind supusă unui șir de experimente eșuate. Se promovează ignoranța, superficialitatea, preocupările fistichii, elevii sunt bulversați de o rafală de cerințe anapoda și de o programă sterilă, orientată către himere, nicidecum spre adevăratele repere ce pot modela și educa. Se pierd energie și timp pentru creșterea unor maldăre de hârțoage pe care sunt așternute planificări, situații, raportări, dascălii fiind transformați în conțopiști cărora le rămâne prea puțin timp pentru a-și îndeplini menirea didactică. Gustul publicului e „educat” cu pelinul unor momeli ce promovează subcultura, cu arome artificiale ce înnebunesc simțul olfactiv, vizual și papilele gustative ale consumatorului. O armată de inși agramați, inculți defilează dinaintea poporului, mareșalii prostiei și ignoranței pășind țanțoș, cu pieptul înainte și vorba tunătoare. Cuvintele sunt, de multe ori, înlocuite cu onomatopee, abrevieri tâmpite, ca să nu mai vorbim despre împrumuturile din limba lui Shakespeare, folosite aiurea. Ni se ordonă „salt înainte”, prin noroaie, către autori, regizori, artiști la modă, a căror spoială e „înghesuită” în depozitul cultural universal. Valorile autentice, reperele a căror soliditate a fost verificată în timp sunt pensionate anticipat pentru că invazia de surogate pare să fie o politică culturală globală. Cultura națională e o formulă ce nu clintește prea multe sprâncene, e o noțiune ce nu le spune mare lucru adolescenților, tinerilor educați mai degrabă pe facebook decât cu degetele între paginile cărților. Mulți dintre români se uită azi cu interes și nădejde către politicienii veroși ce promit laolaltă bunăstare, răzbunare, dreptate socială, unele cadre de partid nereușind să facă diferența între cultul mozaic și mozaicul de pe jos, între Alexandru Macedon și Alexandru Macedonski. Spiritualitatea poporului român s-a diluat de la an la an, iar înscăunarea superficialității e o problemă globală, nu o hibă națională. Urmăm și noi un „trend” după cum ne place să ne scuzăm cu prețiozitate, uitând că cele ce țin de identitatea, de cultura noastră ne-ar putea ajuta enorm spiritual, dar și material. Ne amintim de poeții, scriitorii, compozitorii, pictorii sau sculptorii noștri o dată pe an, la mijlocul lunii ianuarie, după care îi închidem în magazia izolată cu pânze de păianjen și țopăim în ritmuri asurzitoare. Am mai bifat o Zi a Culturii Naționale, aruncând, de fapt, o lopată de pământ peste ea. De mâine, ne continuăm dezrădăcinarea. 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Electrica Furnizare

publicare anunturi

Somarest

Q-House

Vacanta Eurotrip
info
Palatul Brukenthal Avrig
Licitatie publica

accentmedia