Tribuna
Să se privatizeze, primesc, dar cu resurse de la stat!
Dragoş BAKO
2689 vizualizari

De Oana Moraru am auzit pentru prima oară când o prietenă din Bucureşti mi-a povestit despre câţiva colegi care doreau neapărat să-şi înscrie copiii la şcoala privată a acelei doamne, necunoscută pentru mine, dar, înţeleg, cu mare trecere la unii dintre părinţii din Capitală. Am rezerve în a cădea în admiraţie faţă de persoane mult lăudate, fără a încerca să trec prin filtrul propriei gândiri informaţiile înghesuite în pagini de socializare, în bloguri ori discuţii libere, aşa că am depăşit povestea asta după câteva minute de taifas. Zilele trecute, însă, memoria mea a ridicat din sprâncene la auzul acestui nume. Doamna Moraru, mama unei şcoli private din Bucureşti, personaj de acum public, apreciat şi contestat deopotrivă, s-a înfiinţat la evenimentul de lansare a candidaturii lui Vlad Voiculescu, din partea PLUS pentru Primăria Capitalei, unde a glăsuit după cum urmează: „(...) am venit şi cu un interes personal, că aşa e în politică, nu? Am aşa un vis, să putem să finanţam nişte şcoli private, care să poată lua, ajutaţi poate de primărie, nişte clădiri care să acomodeze 500-600 de copii, din care 300, jumătate, să fie copii cu burse, copii din zone defavorizate, care să beneficieze de cele mai bune echipe de profesori”. Trec peste formularea în care „să acomodeze” ar fi putut să fie înlocuită cu un termen uzual din limba română, trec chiar peste faptul că madam Moraru e şi profesor de limba română cu experienţă (conform CV-ului) şi ajung la miezul problemei: ce stă îndărătul înfiinţării unor şcoli private, cu sprijin de la stat? Orice iniţiativă privată are un conţinut ridicat de mercantilism, ceea ce nu e condamnabil, ci doar firesc. Cum e şi normal, cineva care pune la cale o afacere, urmăreşte, în primul rând, un beneficiu material, aceasta fiind o realitate incontestabilă, oricât s-ar strădui unii să pozeze în buni samariteni şi voluntari desăvârşiţi. Sună uşor bizar un demers ce promovează superioritatea actului didactic privat, dar care se vrea înfăptuit cu sprijin de la stat. Se impun câteva întrebări: care sunt criteriile de evaluare a „celor mai bune echipe de profesori”, ce implică punerea la dispoziţie de către stat a infrastructurii şcolare – clădiri, mobilier etc., care este modalitatea de finanţare, ce se întâmplă cu acei copii în momentul în care cineva ar putea considera că afacerea nu e profitabilă? De ce ar finanţa statul unităţi de învăţământ administrate de un privat, fie el şi Oana Moraru, dând astfel un semnal de neputinţă? Trebuie să devină învăţământul un serviciu externalizat? Când porneşti la drum cu gândul să începi o afacere, îţi faci nişte calcule de rentabilitate pe termen mediu şi lung, analizezi toate riscurile, nu te aventurezi într-un demers căruia nu poţi să-i prevezi viitorul. Mă rog, dacă porneşti afacerea pe banii tăi, eşti liber s-o bagi în gard, însă atunci când angajezi resurse publice e bine să te ţii departe de spiritul de aventură. Împlinirea visului Oanei Moraru ar fi un precedent şi uite aşa ne-am putea trezi cu nenumărate solicitări de acest fel, capabile să bulibăşească şi mai mult învăţământul românesc. În ţările cu o dezvoltare sănătoasă, Educaţia şi Sănătatea sunt gestionate de stat. Da, există şcoli şi spitale private, sprijinite sub diferite forme de stat, dar baza acestor domenii rămâne în sectorul public. O fi sunând bine discursurile despre succesul unor şcoli private din Bucureşti, o fi la modă în Capitală să dai din coate pentru un loc la şcoala Oanei Moraru, dar educaţia e o chestiune mai presus de tendinţe vremelnice şi exerciţiu de civism înrudit cu strădanii electorale.





comentarii
1 comentarii

Nici cu tine nu mi-e rusine...
Poate ai vrut sa spui ca s-a infatisat la evenimentul... si nu ,,s-a infiintat la evenimentul..."
Oricum halal exprimare
Certat cu limba romana
25.01.2020 12:20
Din aceeasi categorie
sevis

ADR CENTRU

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Licitatie publica

accentmedia