Tribuna
Jidvei
S-o scoată cineva de la azil, s-o ducă acasă
Dragoş BAKO
5315 vizualizari

E ziua ei din nou. O dată pe an ne amintim de ea, o pomenim în cadrul unor manifestări discrete, sincere ori în spoieli contabilizate ulterior în rapoarte de activitate, ce îngroaşă statisticile unor acţiuni sterile. Cultura Naţională, căci despre ea este vorba, e o zestre tot mai puţin preţuită, pe meleagurile unde spiritul Mioriţei rumegă liniştit lepădări identitare. I s-a dat şi ei, culturii româneşti, o zi în care i se mai deschide câte o şampanie, se mai trage câte o beţie de cuvinte, după care ne întoarcem la culturile ce-şi revarsă burţile peste curea, de bine ce sunt hrănite. Cultura de smartphone, cultura de mall ori cea de facebook se întind ca nişte pre­late peste ceea ce a fost odată şi, inclusiv peste ceea ce ar mai putea fi cultura naţională. Alergăm zglobii prin ograda unor vremuri şubrede, ce ne şubrezesc coloana, muscu­latura identităţii şi ne anulează, în bună măsură, simţurile primare. Se consumă mulţi hamburgeri şi literatură motivaţională deopotrivă, au dispărut prietenii apropiaţi, răsărind în locul lor life coach-eri (aşa-zişii antrenori pentru viaţă). Ne punem mâna streaşină la ochi şi privim în zare către autori de cărţulii uşoare, de peste ocean, promovaţi în fel şi chip pe reţelele de însin­gurare, pardon, de socializare, evitând să privim în jos, lângă noi, la mormanul de scriitori, pictori, compozitori sau istorici români, în opera cărora am putea dibui "bucate" mult mai hrănitoare pentru spirit şi raţiune decât cele pe care credem că le vom găsi în romanele autorilor la modă pe care, dacă nu te lauzi că ţi le-ai comandat on-line, nu eşti suficient de cool pentru a stârni admiraţia fraţilor întru superficialitate. Ce Nichita, Emi­nescu, Arghezi, ce Tonitza, Grigo­rescu, Porumbescu? Ce Marin Preda, Liviu Rebreanu? Au vândut cărţi, tablouri sau discuri în valoare de milioane de dolari anul trecut? Nu. Atunci, nu contează. Nu sunt în topurile alea la care ne uităm ca la icoană, în topurile celor ce au devenit milionari pentru că au scris, desenat sau compus ceva la repezeală întru adăparea gene­raţiilor ce cred în orice şi în nimic, ce cred în planta încrucişată, aşe­zată într-un recipient de plastic mai mult decât în stejarul secular. Ce face şcoala românească, ce fac instituţiile statului care ar trebui să pună cărbuni pe focul palid al interesului pentru tot ceea ce în­seamnă, la un loc, cultura naţio­nală? Presa, cu bunele şi relele ei, e cea care mai împinge în societate crâmpeie din cultura naţională povestind despre oameni şi întâmplări care au lăsat ceva în urmă, au plămădit idei ce au născut la rândul lor creaţii valoroase. Sun­tem adepţi înflăcăraţi ai simplificării programei şcolare până la vola­tilizare, cotonogim limba română peste tot pe unde o prindem, la televizor, în parc, în Parlament şi chiar în şcoli, iar pentru toată super­ficialitatea dătătoare de confort enunţăm tâmp scuza penibilă a globalizării, a omogenizării şi diluării valorilor naţionale. Ce i-am putea ura Culturii Naţionale de ziua ei? Să aibă parte de oameni sănătoşi la minte şi la suflet, care să o scoată din azilul în care a azvârlit-o ignoranţa şi s-o ducă acasă, acolo unde îi e locul.





comentarii
1 comentarii

Felicitari! Excelent articolul!
corny
15.01.2020 11:19
Din aceeasi categorie
Infinity Ink. Photography

mega image

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia