Uneori, comercianţii, care încear­că să-ţi bage pe gât tot felul de ştifturi pe post de marfă de calitate, sunt amuzanţi în demersul lor persuasiv, de talcioc. Dacă ne vom uita la politicienii ce zbiară îndărătul tara­belor pe care şi-au aşezat chine­zăriile electorale, vom constata că între ei şi şnapanii din obor nu e mare diferenţă. Putem înţelege că cineva apelează la tot felul de formule, argumente şi demonstraţii pentru a-şi vinde marfa, dar când simţi că eşti luat drept prost, te străbate un sentiment neplăcut, vecin cu iritarea. De anul trecut, unii dintre cei ce jinduiesc la Primăria Generală a Capitalei au pulverizat pe unde au putut tema poluării insuportabile din Bucureşti, feno­men de care este răspun­ză­toare, în concepţia lor, exclusiv ma­dam Gabi Firea. Capitala României a crescut haotic şi este sediul central al degringoladei administrative, locul în care consilierii sunt de multe ori acuzaţi că fac blaturi chiar deasupra înţelegerilor politice, pentru a servi contra cost unor in­terese obscure. În Bucureşti se cir­culă groaznic, iar asta nu se întâm­plă de când e Firea primar, ci de mult mai multă vreme, traficul sufo­cându-se pe măsură ce a crescut numărul maşinilor achizi­ţionate mult mai uşor de când cu eliminarea pârdalnicei taxe de primă înma­triculare. Cum să opreşti po­luarea în acest oraş? Să înfunzi ţevile de eşapament? Cum să educi bucu­reşteanul să folosească mijloace de transport alternative cum ar fi metroul, autobuzul sau bicicleta? E un demers anevoios care se loveşte în mentalităţi ruginite, de vede stele verzi. Gabriela Firea are păcatele ei, a făcut o mulţime de prostii în ad­ministraţie, a demonstrat că se poate măsura de la egal la egal cu orice ţaţă desăvârşită din Rahova, dar a-i pune în cârcă toată poluarea din Bucureşti pentru a-i spori zestrea de antipatie înseamnă să îţi sub­estimezi auditoriul. Se vorbeşte foarte mult despre competiţia pentru Primăria Generală, dar discuţiile nu sunt purtate în cheia firească a interesului pentru cetăţean, ci strict după calcule matematice. Unicul obiectiv este să fie înlăturată Firea, printr-o coaliţie a celor ce se pretind din dreapta scenei politice, deziderat a cărui neîmplinire e privită ca un sfârşit al lumii. Desigur, Firea n-a demonstrat că este primarul care poate scoate Bucureştiul din mocirlă (între noi fie vorba, o misiune impo­sibilă, la ce haos e acolo), dar nici predecesori precum Băsescu, Vi­deanu sau Oprescu nu s-au dovedit mai breji. Dezbaterea pe care ne-o livrează pescarii din politică ar trebui să se poarte pe marginea proble­melor Bucureştiului, a soluţiilor pe termen lung, nicidecum în nota clasică "să-i rupem gâtul lui X şi apoi om mai vedea". Orice bucureştean dotat cu un simţ al realităţii de tip standard se simte jignit când i se turuie nu despre găurile din asfalt, lipsa parcărilor, problemele cu agentul termic din oraşul în care locuieşte, ci exclusiv despre strategii şi cârdăşii menite să o înlăture de la Primărie pe Firea. Acest tip de retorică nătângă, întâlnită în toată ţara este exact acea insultă a şme­narului din talcioc, care te ia drept prost, încercând să-ţi distragă atenţia şi să-ţi bage în sacoşă vreun ciuruc vândut pe post de sculă de sculă.