Tribuna
Niște gânduri și un telefon
Dragoş BAKO
659 vizualizari

N-am înțeles niciodată pregătirile apocaliptice de dinaintea sărbătorilor și împietrirea tuturor activităților, de parcă Paștile sau Crăciunul ar fi fost niște cumpene greu de trecut. Ferească Sfântul să încerci să rezolvi o problemă cu – să zicem – două săptămâni înainte de Paști, căci vei auzi, de cele mai multe ori, răspunsul care te lasă fără cuvinte: „Aa, păi stai să treacă sărbătorile. Vorbim după Paști!”. Astfel, marile sărbători devin niște buturugi plantate de calendar în calea mersului firesc al vieții. Devin, pentru că în așa ceva le transformă omul pornit în racolarea tuturor bucatelor și băuturilor pentru masa de Paști/Crăciun, ca și cum aceste momente din istoria creștinismului ar fi fost echivalentul unor detonări culinare. Uite că a trecut și anul acesta sărbătoarea fără să se fi zdruncinat pământul, viața și obiceiurilor, nu ne-a crescut vreo gură în plus în care ar fi trebuit să îndesăm drob, friptură, cozonaci, sarmale înecate în bere, vin, sucuri, iar de mâine – ciudat, nu? – vom reveni la viața de dinainte, inclusiv la acele lucruri pe care le-am amânat din motive inexplicabile rațional, pentru perioada de după Sărbători. S-a tot pregătit omul pentru lupta cea mare cu bucatele cuprinse în lista ospățului. Nu se știe cine a învins, omul ori friptura, cert e că impresionanta mobilizare nu a meritat atâta sacrificiu și distanțare, inclusiv de noi înșine. Nu știu dacă această rundă de sărbători pandemice au reușit să crească numărul celor ce înțeleg să prețuiască mai mult oamenii din viața lor decât porțiile cu vârf ale festinului pantagruelic. Ea, molima asta nenorocită, are, printre altele, și un rol educativ; cine a avut minte de înțeles, a priceput că dincolo de toate avuțiile din această lume, cele mai de preț sunt sănătatea și oamenii care contează în viața fiecăruia dintre noi. În orice dramă, există și ceva pozitiv, sub formă de învățături, concluzii, pază bună, care te ferește de primejdia rea, trebuie doar să-ți îngădui să extragi din tot răul dramul de bine. Judecând după îmbulzeala de dinaintea Paștilor din magazine, n-am învățat prea multe din ultimele „cursuri” predate de coronavirus, dar – cine știe? – poate că în mintea și sufletul multora a încolțit sămânța prețuirii semenilor. Ca un făcut, exact când am încheiat propoziția anterioară, îmi sună telefonul și cineva mă anunță că un om drag sufletului meu, fostul primar din Iacobeni, Vasile Ioan Cori, a murit luni dimineață. Îl pomenisem într-o discuție cu o zi înainte și nici prin gând nu mi-ar fi trecut că va pleca atât de curând. Probabil că ceea ce gândisem și scrisesem cu câteva minute mai devreme despre cum ar trebui să ne bucurăm de fiecare clipă în care îi avem aproape pe cei dragi sunt explicate simplu și în același timp profund prin această întâmplare (probabil) deloc întâmplătoare a tristei vești primite. 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Sevis - din Marginimea Sibiului

Somarest

venactiv

Comunicat de presa policrom

Vacanta Eurotrip
info
Palatul Brukenthal Avrig
PORTAL MEDICAL
Postare anunturi
Licitatie publica

accentmedia