Când auzi la ştiri că un agent economic a fost prins cu şaptezeci de angajaţi la negru, tu, telespectator, ai sentimentul că aceea e gaura neagră a economiei, că ăsta e călăul propăşirii neamului. Da, sunt foarte mulţi şmecheri în România, există o sumedenie de "întreprinzători" calificaţi în fentatul legii, dar ştiţi cine e capul răutăţilor? Statul. Statul care emite legi idioate, statul care dă chip de lege absurdului şi prostiei. Ştiţi câte biruri plăteşte un angajator pentru un angajat? Foarte multe. Ştiţi câtă birocraţie întreţin instituţiile statului român? Căcălău. Noul Cod Fiscal, ăla clocit de Ponta, Vâlcov dimpreună cu alte somităţi şi votat în Parlament după modelul "semnăm ca primarul" aduce, pe lângă intens mediatizata scădere a TVA, câteva perechi de cizme puse pe grumazul micilor întreprinzători. Dacă eşti persoană fizică autorizată şi desfăşori o activitate din care câştigi câţiva bănuţi, vine statul, începând cu 2016, şi îţi mai pune nişte taxe, să-ţi piară cheful de muncă. Şi ăsta e doar un exemplu. Vrei să te mişti puţin, să creşti consumul? Treci încoace, să-ţi punem lesa impozitării, hamul birocraţiei. Ai o firmă? Plăteşte, nene, la stat, până-ţi sar capacele. Nu contează că, din banii pe care i-ai putea da suplimentar angajatului, acesta din urmă ar cumpăra chestii pentru care plăteşte TVA, deci tot o taxă care ajunge în buzunarul statului. Nu contează că funcţionarul public ar putea fi mai eficient, ar lucra mai bine dacă nu ar trebui să se strecoare prin mărăcinişul birocraţiei. Pentru ce atâta relaxare? Tu, mic întreprinzător, firmă mare, orice ai fi, trebuie să ai sentimentul încorsetării, trebuie să te simţi vânat, ameninţat. Când te uiţi la toate aberaţiile din legea românească, la toată hârţogăraia care umple sertare şi dulapuri pe care nu le mai deschide nimeni, începi să îl înţelegi şi pe cel care angajează la negru (o practică pe care n-a adus-o barza, ci care s-a născut din împreunarea prostiei şi indiferenţei făuritorilor de legi). Nu, nu e normal. Ştim. O ţară nu poate progresa în absenţa plăţii taxelor şi impozitelor de către cetăţeani şi agenţi eonomici. Dar nici economia nu are cum să se scuture de puricii ineficienţei, atâta timp cât e încătuşată de mentalitatea de satrap. Da, da, statul român s-a comportat şi se comportă aidoma unui satrap. Nu de bani, investitori sau forţă de muncă duce lipsă România, ci de LEGI. Asta nu au înţeles navetiştii politici care s-au perindat pe la butoane timp de 25 de ani, că ţara asta ar putea funcţiona normal, ajutată de nişte legi gândite de oameni întregi la minte, pricepuţi, treji, responsabili şi bine intenţionaţi. Cum? Nu mai există aşa ceva? Aşa ni s-a părut şi nouă, dar speram să ne înşelăm.