Tribuna
E Valentine's Day. Aşa, şi?
Dumitru CHISELIŢĂ
929 vizualizari

Prima oară când am auzit că există aşa ceva, o anume zi a îndrăgostiţilor, a fost prin anii '80 timpurii, şi pur întâmplător. Luasem, din Vâlcea un disc (sau "vinil", na) străin (că la Sibiu nu exista aşa ceva iar dacă existau se dădea "pe sub mână") cubanez, cu un solist, Manolo del Valle. Cum să zic, muzica era nici bună, nici rea, adică exact cum e mai rău: mă plictisea. Dar ideea era că aveam şi eu un disc străin. Ei bine, Manolo del Valle acesta (sau acela) avea pe disc, prima piesă, una "14 de Febrero", în care spunea despre 14 februarie că e "el dia mas feliz" şi "Dia de los enamorados". Atunci am înţeles eu că e ceva cu 14 februarie şi îndrăgostiţi, dar nu m-am prea implicat în dezvoltarea subiectului ăstuia. Chestia "Dia de los enamorados" asta a stagnat atât în comunism, cât şi după aia, până la un moment dat când, subit, ne-a pocnit americănismul aşa cum i-au poocnit pe străbunii noştri franţuzismele şi ne-am trezit, peste noapte, cu maaaarea sărbătoare numită Velăntainzdei. Dintr-o dată, nu mai putea iubi românul dacă nu avea o zi a lui. Care să fie exact 14 februarie, nu alta. Pentru că şi americanii iubesc pe 14 februarie. Pentru că  în rest poţi urî, detesta, băga picioarele, rupe-n 14 sau multipli de 14, dacă pe acel 14 februarie eşti îndrăgostit lulea şi o arzi cu cine romantice în doi (există şi cine romantice în şase?) şi îi oferi lui iubi o superbă perniţă stacojie, în formă de inimioară, cu "ailăviu" scris pe ea, sau un ursuleţ gigantic care să-ţi adune tot praful din cameră.

 Şi nu vă agitaţi, că acum s-a mai calmat lumea. Da, sunt ofertele acelea de Valentine's, care sunt oferte. Adică îţi iau banii. Că de aia există sărbătoare în calendarul creştin, ateu sau păgân, pentru a fi şi o oportunitate de marketing. Când poţi mânca/bea acelaşi lucru ca în zilele normale, dar la un preţ mai ridicat? Păi exact de super -sărbătorile astea. Dar nu vă mai amintiţi de toate tembel-festurile acelea de Valentine's de pe teritoriul Sibiului de pe la debutul anilor 2000? De "căsătoriile pentru o zi" din Parcul Cetăţii? Ce să povestesc, dacă tot imităm americănisme, mai trebuie să mâncâm curcan de Ziua Recunoştinţei, deşi nu prea am avea de ce, sau să celebrăm V-J Day pe 14 august sau 2 septembrie.

Da, vor spune unii cititori, de acord, Okei, ce atâtea furgăseli de la alţii, când avem şi noi Valentine's-ul nostru, pe Dragobetele care sărută fetele. Iar eu voi spune că e, de fapt, tot aia, mai ales dacă ne lăudăm că suntem un popor creştin şi latin. Adică e la fel de inutil să sărbătoreşti dragostea într-o anume zi ori pe americănească, ori pe vlaho-slavo-păgâneasca veche.

Fire rebelă de felul meu, nu îmi place să primesc ordine. A iubi de o anumită zi e un ordin. Indirect, dar tot ordin, pentru că, nu, aşa se face, aşa face lumea, ce zice lumea dacă nu faci, de parcă lumea mi-ar plăti mie facturile şi mâncarea. E ca şi aia cu de Crăciun şi de Paşti să fii mai bun. Sau de Revelion să fii cu prietenii şi să mănânci peşte nu găină, ca să te descurci ca peştele în anul ce vine şi să nu râcâi ca găina. Cine vrea să serbeze la ordin, să iubească la ordin, să cumpere ursuleţi la ordin, treaba lui. Eu sunt de părere că nu îţi trebuie o zi în care să iubeşti, în care să îmbrăţişezi, în care să aperi animalele, în care să fii mai bun. Eu sunt de părere că oricând poţi face asta, dacă asta simţi. Poţi iubi sau să fii îndră­gostit în seara unei zile de miercuri spre joi, când afară plouă, şi să nu mergi la un restaurant pe tema asta. Sau să mergi la restaurant într-o amia­ză de luni, că aşa măcar prinzi mai mult liber şi nu îţi stau toţi turiştii veniţi cu întreg clanul pe cap. În fine, înţelegeţi ce vreau să zic.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

ADR CENTRU

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Licitatie publica

accentmedia