Continental
Tribuna
Dom’ doctor, spune drept: nu-ţi plac gloanţele în piept?
Dragoş BAKO
287 vizualizari

Am auzit vorbindu-se mult în aceste zile, cu totul şi cu totul legitim, despre rolul crucial al medicilor, asistentelor, infirmierelor, al întregului personal medical în lupta cu virusul care a schimbat brusc cursul vieţii planetei. Încurajări, mulţumiri şi declaraţii de solidaritate cu cei ce se luptă pentru a salva vieţi am auzit de la cel mai înalt nivel, până la omul simplu, care merge pe stradă, însoţit de temeri de tot felul. A apărut însă şi un val de dezaprobare, ce s-a năpustit asupra medicilor care au hotărât să părăsească sistemul. Sunt multe cazuri în ţară în care doctorii şi-au dat demisia pentru că, spun ei, le era teamă pentru familiile lor, pentru copii, pentru părinţii bătrâni şi au hotărât să depună armele. Iute la mânie şi degrabă vărsătoriu de judecăţi pripite, românul          s-a grăbit să-i demonizeze, să-i pună la zid, iar unii oficiali s-au gândit chiar să încropească nişte prevederi legale care să-i pedepsească pe doctorii ce vor să părăsească sistemul. Da, e imoral să dai bir cu fugiţii în asemenea momente, când ar trebui să te gândeşti că ţi-ai ales meseria asta din dragoste pentru oameni şi că ai depus un jurământ. Să cântărim însă lucrurile, înainte de a stigmatiza o categorie profesională, înainte de a generaliza, orbiţi de cazuri particulare. Azi li se cere medicilor şi celorlalte categorii ale personalului medical solidaritate cât cuprinde, spirit de sacrificiu, jertfă supremă. Când aceste pretenţii vin din partea reprezentanţilor aceluiaşi stat care i-a trimis pe oamenii în halate la luptă cu mâinile goale, talerul inechităţii cântăreşte mai greu. Să zicem că acum suntem într-o perioadă în care s-au mai achiziţionat pe ici pe colo materiale de protecţie, dar să nu uităm că la început măştile, mănuşile şi combinezoanele erau piese rare prin unităţile medicale ale patriei. Oamenii aceştia au fost lăsaţi să consulte pacienţi infectaţi cu COVID-19, fără a li se asigura un minim de echipamente şi produse care i-ar fi putut proteja. Mai mult, unii au fost chemaţi în mijlocul pericolului să lucreze la foc continuu, altora li s-a sugerat că tăcerea e mai importantă decât strigătul după ajutor. Toate aceste situaţii aberante au fost generate de reprezentanţi incompetenţi ai statului, nu de pacienţi. Ai aceluiaşi stat care, din când în când, se arată foarte intransigent, îşi încordează muşchii şi are tupeul să vorbească despre imoralitatea unor oameni care se tem pentru viaţa lor. Da, domnule stat nesimţitor (ca să nu-ţi spunem altfel), medicul are o datorie morală faţă de misiunea sa, faţă de semeni, dar şi tu ai o căruţă de obligaţii faţă de el, în fruntea lor fiind cea de a-i proteja viaţa, în aşa fel încât el să poată salva alte vieţi. Când trimiţi soldaţii la luptă, le dai puşti, veste antiglonţ, mă rog, alte cele pentru a nu se transforma în carne de tun. Altfel, nu se cheamă că i-ai trimis la război, ci la moarte sigură, iar în aceste condiţii e imoral să le reproşezi că nu le surâde ideea de a muri la prima rafală trasă de inamic. E bine ca înainte să dăm verdicte de la adăpostul izolării, să gândim lucrurile în ansamblul lor, să le cântărim corect, să ne punem puţin în pielea celor pe care îi condamnăm în virtutea convingerii că suntem depozitarii adevărurilor absolute.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Muzeul Brukenthal

Publica anunturi

Vacanta Eurotrip
info
Apa Canal
Licitatie publica

accentmedia