Spunem despre politicieni tot felul de lucruri, nu tocmai măgulitoare, parte dintre ele adevărate: că sunt ipocriți, interesați, că mint sau că își aduc aminte de noi doar o dată la patru sau cinci ani. Poate că înainte de a-i surghiuni în ținuturile indezirabililor, ar trebui să ne întrebăm dacă, uneori, nu ne asemănăm cu ei. Mi-a trecut prin minte această paralelă auzind îndemnurile de sezon la empatie, solidaritate ș.a.m.d. 

Trec peste obsesiva invocare a „magiei Crăciunului” și mă opresc în poarta pe care se înghesuie binefacerile conjuncturale. O mulțime de companii inițiază, în această perioadă, campanii de ajutorare a copiilor și bătrânilor sărmani, de parcă în februarie, martie, iunie, august ori septembrie acei semeni nu au nevoie de hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte sau vreo mângâiere. Firește, Crăciunul poate deveni locomotiva unui marketing eficient ce folosește inclusiv solidaritatea de sezon. „Să fim mai buni, acum, de Crăciun!” este îndemnul inept pe care îl auzim în fiecare an. 

Ce facem înainte și după Crăciun, când nimeni nu ne mai dă brânci în brațele empatiei? Semenii greu încercați nu au nevoie de noi doar de Paști sau de Crăciun, însă ce importanță au tristețile lor în ecuația dibuirii beneficiului imediat, generat de campaniile umanitar – publicitare, aducătoare de profit? Și atunci, oare, cei ce sunt brusc pătrunși de noblețe strict în preajma unor mari sărbători (implicit a unor intervale cu vânzări explozive) nu seamănă cu acei politicieni ce descoperă poporul la ceas de alegeri? Diferența între cele două categorii este aceea că politicienii sunt mai înjurați decât binefăcătorii de ocazie pentru că aduc mult mai multe prejudicii, dar la nivel de principiu, de raportare la oamenii de rând, nu sunt mari diferențe. Contractul pe o perioadă determinată cu empatia, cu bunătatea e doar o formă de ipocrizie și o strategie de amăgire atât a celor din jur, cât și a propriei conștiințe. Dacă oferi puțină alinare doar de Crăciun, iar în restul anului te comporți ca o fiară, nu te poți numi altruist, empatic, nici măcar om cumsecade. E trist să constați, an de an, că bunătatea sezonieră a unora e doar o monedă de schimb, un instrument de marketing ipocrit. Totuși, ca să închei într-o notă optimistă, voi invoca replica unui prieten: „Nimic e bun?”. Așa e, un kilogram de portocale înseamnă mai mult decât nimic, însă e doar o cârpeală de moment.