Tribuna
Dacă nu ne îmbolnăvim de gripă, ne îmbolnăvim de nervi
Dragoş BAKO
2247 vizualizari

Am un prieten care tocmai s-a întors din Germania, unde se dusese să-şi cumpere - aţi ghicit - o maşină. Mi-a povestit cum, ajuns la Berlin, a constatat că autoturismul pe care îl ochise pe o platformă electronică de anunţuri nu prea semăna cu ceea ce îl ademenise în prezentare, aşa că a plecat la Hamburg, să-şi încerce norocul cu o soluţie de rezervă. Drumul l-a parcurs cu un autocar, iar printre tovarăşii de călătorie se afla şi un chinez. Toată lumea se ferea de el, stătea la distanţă, percepându-l ca pe un potenţial pulverizator mobil de coronavirus. Poate că bietul om nu mai fusese de ani de zile în China, poate că se născuse în Germania, dar nu te pui cu fobiile, cu isteria şi groaza intrată până la plăsele în sufletul europeanului, înşurubată de avalanşe de ştiri deversate pe toate canalele de aşa-zisă informare. Se vorbeşte cât e ziua de lungă despre pericolul coronavirusului chinezesc, despre cum această boală provenită ba de la un şarpe, ba de la lilieci ori cămile poate semăna moarte în întreaga lume. Nimic de zis, virusul poate fi periculos, dar când vorbim despre zecile de morţi din China, ar trebui să privim situaţia în contextul real şi să ne punem câteva întrebări: ce populaţie are China, cât de accesibile sunt tratamentele medicale şi care este media de vârstă a celor răpuşi de această boală? Zilnic, cancerul omoară în lume mult mai mulţi oameni; e drept, cancerul nu se transmite, dar face mult mai multe victime fără a produce isterii de asemenea proporţii. Există jurnalişti care se interesează entuziasmaţi atunci când se produce un accident, dacă sunt victime, iar când răspunsul este negativ, îi încearcă un regret profesional, pentru că au ratat o ştire. Acelaşi mecanism ce întreţine vânătoarea de senzaţional rostogoleşte în spaţiul public o mulţime de ştiri, mai mult sau mai puţin verificate, mai mult sau mai puţin forţate despre acest virus chinezesc, pe care ne pregătim să-l importăm mai dihai decât containerele cu şlapi Shan-Lian. Păi n-avem noi gripa noastră, de ce ne mai batem capul să pândim după uşă cu parul presupunerilor ridicat deasupra capului, coronavirusul chinezesc? E firesc să-ţi iei măsuri de precauţie, să ai unele îngrijorări, dar asta nu înseamnă că atunci când vezi un chinez pe stradă trebuie să o rupi la fugă, de teamă că ţi-ar putea trage un strănut între ochi şi odată cu el să te îmbolnăvească. Cineva se întreba zilele trecute de ce nu se vorbeşte şi despre numărul mare al celor care s-au vindecat de această boală? Pentru că probabil o astfel de abordare nu poate căsca guri şi ochi întru audienţe de proporţii impresionante. Uneori ne comportăm de parcă am trăi epidemiile de ciumă din Evul Mediu şi ne jucăm cât e ziua de lungă cu drobul de sare, îmbolnăvindu-ne dacă nu de gripă, măcar de nervi. Ne consumăm timpul şi energia, speriindu-ne de pericole aflate la distanţă, ignorând ameninţările de lângă noi.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

ADR CENTRU

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Licitatie publica

accentmedia