Continental
Tribuna
Dacă ne-am lua după vizualizări şi like-uri, manelele ar fi perfecţiunea în muzică
Dumitru CHISELIŢĂ
350 vizualizari

Are omul ceva în el, probabil de la marea cădere a lui de la începutul lumii, o plăcere, o dorinţă de a fi mai cu moţ decât ceilalţi. De a fi faimos. Un Cineva. Un cineva mai cineva decât ceilalţi. Dorinţa de faimă, impresia că tu eşti "cineva" raportat la alţii. Unora le trece, cu timpul. Îşi dau seama că, ori cu faimă, ori fără ea, e tot aia de fapt. Faima nu te face mai deştept, la fel cum anonimatul nu este o confirmare că tu eşti prost (ba chiar dimpotrivă, zic).
De când cu reţelele, se pare (ei, "se pare", e clar ca ziua aia din an în care se văd munţii din Bucureşti) că această cursă înspre faimă este pe faţă şi a cuprins tot mai mult popor. Poţi filma un rahat, unul care cade-n kwr pe zebră la oră de vârf în trafic, una căreia îi zboară ciclonul fusta-n cap, o raţă care face macmac pe lac, dacă devine "viral", păi te poţi bate pe burtă cu Spielberg şi Scorsese, că vorba aia, toţi faceţi filme cu succes. Dacă eşti din lumea interpreţilor de manele, păi ai la din acestea, feedback-uri, de Bach, Beethoven, Frank Sinatra sau Tom Jones pot cânta pe Bălcescu, în zile de festival, pe mărunţiş. Pentru că, dacă ne-am lua după vizualizări şi like-uri, manelele ar fi perfecţiunea în muzică. Dacă ne-am lua tot aşa, atunci un articolaş cu înjurături al vreunui influencer la modă sau vreun citat lacrimogen despre părinţii morţi sau bunicile vii, bat ca valoare, un raft de bibliotecă universitară. Deci aia zic: faimă nu egal valoare. Egal doar faimă. Plus că ea, faima, trece. E ca gripa sezonieră, oricât ar dura, tot pleacă. Aşa că nu fugi după ea...
Hai, aş înţelege dacă pentru fiecare "feedback" din acesta sub formă de zâmbiţi, rânjiţi, înlăcrimaţi, de inimioare, like-uri, share-uri, ai primi, să zicem, 50 de bani. Sau dacă prietenii de pe "reţele" ar face chetă să-ţi dea fiecare, un leu pe săptămână sau măcar pe lună. Ar fi ceva de megaînţeles. Ai faimă, ai bani de una alta, merită să te destinzi, să te dezvolţi, să cumulezi. Dar aşa?
Uite în supercreştin-ortodoxa Românie, grupul de muzică psaltică "Nectarie Protopsaltul" (unul din, îngăduit să-mi fie spus, "de top" în muzica religioasă românească), are, la o piesă cam 7.300 vizualizări şi 106 like-uri. Maneaua "Să ia foc puşcăria" are, în schimb, peste 523.000 de vizualizări şi aproape 4.000 de like-uri. Conform logicii unora, şi chiar a specialiştilor în marketing, maneaua cu puşcăria este mai bună decât "Fericit bărbatul", într-o ţară cu 90 şi ceva la sută ortodocşi. Sau decât Bach. Asta pentru că dacă judeci după target şi cantitate, asta ai.
Ideea asta mi-a venit când un "partener" de discuţie virtuală m-a "acuzat" că postările şi articolele mele "puse" pe reţele nu au destule miliarde de like-uri şi inimioare, deci e clar că nu mă pot compara cu CTP, Cristoiu, Cărtărescu, Şora sau Dan Barna. Păi, nici nu am chef de asta, nici nu ţin neapărat. Şi voi avea sentimentul acesta atâta vreme cât nu voi plăti în like-uri factura la gaz sau telefon, sau nu voi avea reduceri la casă în mall dacă aduc dovada că am peste 1000 de friendşi şi followeri. Şi că nu suntem obligaţi nici eu, nici alţi colegi sau ne-colegi, să ne conformăm unei mode sau unui model, doar de dragul succesului cu orice preţ. Nu de alta, dar e chiar jenant să te lauzi că eşti un manelist deasupra lui Bach doar pentru că te place o masă mai largă a populaţiei...

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Luna arborilor

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Apa Canal
Licitatie publica

accentmedia