Tribuna
Cum am salvat un tablou cu nuferi, plauri și cormorani
Dragoş BAKO
757 vizualizari

Ca un făcut, după ce la mijlocul săptămânii trecute vorbeam despre constanta ultimelor trei decenii din România, dezbinarea socială, în prag de weekend am avut parte de o lecție practică. Îmi aduc aminte că e ziua de naștere a unui prieten cu care nu vorbisem de multă vreme, mai exact din perioada în care #rezist avea o susținută activitate la protestele din piețele patriei. Îmi amintesc vag că la un moment dat am avut un schimb de comentarii ușor înțepător, dar dacă m-ar întreba cineva ce anume conțineau replicile, nu mai știu. Probabil că ne-am învolburat puțin pe moment, după care fiecare și-a văzut de ale lui. Cum spunea, formez numărul, sun și omul îmi răspunde fără a-și ascunde mirarea: „Credeam că m-ai scos din lista de prieteni din motive politice”. În acel moment am conștientizat că au trecut aproape trei ani de când nu mai vorbisem și că el pusese tăcerea pe seama supărării provocate de scurtul diferend consumat – unde în altă parte? – pe o platformă de (a)socializare. Îi urez cele bune de ziua lui și îi spun că mai am atâta rațiune, încât să nu las zăludele patimi politice să afecteze prietenii vechi. Râdem amândoi, într-o acceptare bilaterală a acestui deziderat și ne amintim de vremuri când nu auzisem de #rezist și băteam împreună canalele din Delta Dunării, bucurându-ne de toate cele ce le pusese natura la un loc, în nețărmurita-i pricepere. Am apăsat butonul acela vindecător ce poate da timpul înapoi și ne-am întors între plauri, nuferi, cormorani, în muțenia zilelor din august în care doar cântecele Deltei ne „călcau” timpanele. Am convenit să ne revedem, fie și cu mască și distanțare socială, pentru a înmuia acele amintiri și mai adânc în nectarul nostalgiilor și, în gând, probabil că am consemnat amândoi triumful asupra falselor sunete de clopot ce vestiseră probabil decesul unei prietenii ucise de inutile patimi politice. În ceea ce mă privește, nu fusesem supărat pe el pentru acele înțepături duse pe câmpul de luptă virtual, cum nu m-am supărat nici pe alți prieteni, amici, cu care am purtat polemici mai contondente. Am simțit totuși că el crezuse asta și atunci am conștientizat încă o dată cât rău ne pot face hienele din politică, cum pot arunca în foc amintiri, prietenii țesute în timp. Ca într-un scenariu fatal cu deznodământ invariabil, ne convingem că toți politicienii în care, la un moment dat, am investit un dram de încredere au mare potențial în a dezamăgi. Iar dacă deznodământul e același, ce rost are să sacrifici prietenii, amintiri în numele unor cauze oricum pierdute? Să zicem că acesta e un episod cu deznodământ fericit, dar știu o mulțime de încleștări provocate de partizanate politice care au îngropat amintiri neprețuite și camaraderii pe care nimic nu părea că le-ar putea rupe. Merită?

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Infinity Ink. Photography

ciclism.sibiu.ro

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia