Tribuna
PNL
Cu toții trăim în era telefoniei. Nu și DSP
Dragoş BAKO
947 vizualizari

De opt luni, România se luptă (simulat la nivelul autorităților și real la nivelul personalului medical și al cetățenilor) cu noul coronavirus. În aproximativ 240 de zile, am avut parte de contradicții, cât n-am întâlnit în trei decenii de bâjbâială prin așa-zisa democrație, de răsturnări de situație, de bâlbe și mostre de incapacitate de a gestiona o problemă, e drept, cu o sumedenie de necunoscute. Pandemia de coronavirus ne-a învățat foarte multe lucruri, ne-a reamintit că incompetența e o stare capabilă oricând să își arate infinitul, că unele instituții din această țară au doar un rol de obiect, ocupând un loc în spațiu și atât. Se vorbește de luni bune despre ineficiența direcțiilor de sănătate publică din întreaga țară, instituții care ar trebui să reglementeze o droaie de proceduri în pandemie, să gestioneze situația în așa fel încât populația, și așa surmenată, să nu mai simtă răsuflarea rece a pericolului iscat de Covid -19. La aceste instituții, de cele mai multe ori nu răspunde nimeni la telefon (Sibiul nu face excepție, fiind probabil mai ușor să iei legătura cu cineva de la Casa Albă decât cu cei din structura locală), anchete epidemiologice nu se fac, nu se dau soluții, activitatea fiind împovărată de o birocrație exasperantă. Principalul motiv pentru care ni se spune că activitatea de aici e ștrangulată e lipsa personalului, căci, vezi Doamne!, nu avem medici epidemiologi și nici personal care să plimbe hârtiile cu ceva mai mult talent. Nu e vina pacienților, a oamenilor din țara asta care stau cu sabia lui Damocles deasupra capului că un sistem impotent nu e în stare să își facă ordine în ogradă, să dea DSP-urilor viață, în așa fel încât ele să se apropie cât de cât de funcționalitate. Nu e vina nimănui că reglementările prin care se dorește gestionarea crizei sunt zămislite parcă în absența rațiunii ori după îngurgitarea unor cantități semnificative de substanțe toxice. De la pacienții asimptomatici care așteaptă un document de la DSP prin care să li se permită să plece acasă, oameni ce stau prin curțile spitalelor ore în șir, în frig, până la lipsa unor proceduri care să le asigure transportul de la unitatea medicală la domiciliu, astfel încât să nu se apeleze la mijloace de transport în comun (taxi, autobuz etc), măsurile prin care se mimează ținerea sub control a pandemiei nu sunt altceva decât expresia neputinței amestecate cu nepăsarea. Când nu te duce mintea să implementezi un sistem prin care să asiguri transportul controlat al pacienților asimptomatici la domiciliu, astfel încât ei să nu mai răspândească boala prin taxi, autobuz, tramvai ori metrou, când nu asiguri un program de criză pentru eliberarea unor documente în timp util, când nu ești capabil să identifici contacții unui pacient confirmat cu noul coronavirus pentru a-i izola și a reduce împrăștierea molimei, se cheamă că ești o instituție inutilă care trebuie fie reformată din temelii, fie închisă. E drept, și în alte țări virusul a făcut prăpăd, dar dacă în locuri unde măsurile sunt mult mai conectate la logică noul coronavirus face atâtea victime, te întrebi ce urmează să se întâmple la noi. Ce să facem? Să nu mai testăm, după principiul care spune că ceea ce nu știi, nu te poate omorî? Avem o veste proastă: acest principiu nu funcționează și în situația actualei pandemii. 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

management dirigentie inofrmare

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia