Probabil că fiecare dintre noi am auzit, la un moment dat, lăudăroși atoateștiutori, care ne explicau ce și cum trebuie făcut, dar, în realitate, habar nu aveau despre ceea ce vorbeau. Se întâmplă asta și la case mai mari, politice, ba chiar prin instituțiile europene, din care salvatorii planetei emană discursuri și soluții sterile. Trăim vremuri în care salvarea Pământului de la poluare e o îndeletnicire tot mai îmbrățișată de inși neaveniți, un subiect pe seama căruia unii fac bani în prostie. De la Greta, căreia nu îi căzuse cașul de la gură când s-a pus pe salvat planeta și afurisit poluatori văzuți și nevăzuți, până la cei ce cred că mașina lor electrică va prelungi viața Terrei, ostașii de ocazie înrolați în serviciul de pază al mediului ne propun soluții care, la o simplă scuturare, se dovedesc doar niște baloane de săpun. Nu cred că renunțarea la paharele și farfuriile din plastic va salva lumea, nu cred că mașinile electrice sunt soluția viabilă pentru rezolvarea problemei poluării sau că pantofii din mușama sunt protejarea faunei planetare. Așa-zisele politici de protecție a mediului sunt binevenite, dar până la granița agresivității. 

Ați observat probabil că, de la o vreme, pungile în care îți pui legumele și fructele cumpărate la hipermarket sunt din gama celor biodegradabile, iar la casă sunt taxate cu 10 bani. Nu asta e problema, 10 bani nu înseamnă mare lucru, trecem și peste faptul că îți intră degetele prin ele ca prin hârtia igienică din anii 80, importată din China, deranjant e că lanțurile de hipermarketuri au găsit această formulă de a fi prietenoase cu natura, punându-i pe clienți să le deconteze ipocrizia. Cu alte cuvinte, ei sunt foarte sensibili la protejarea planetei, dar o fac pe banii noștri. E ca în povestea aceea cu bătrânica pe care cineva vrea să o treacă strada împotriva voinței ei. Mă îndoiesc că pungile acelea de plastic premergătoare ăstora biodegradabile puneau în pericol mapamondul și, mai mult, că noile ambalaje vor prelungi viața pe pământ (între noi fie vorba, e moda ambalajelor fabricate din hârtie, dar să nu uităm că nici ele nu cresc în copaci sau pe câmp). Multe dintre aparentele politici de mediu sunt, de fapt, dacă te uiți cu atenție și faci unele corelări niște afaceri profitabile, pe care cei ce le administrează ți le vâră pe gât, îndesându-le cu furca legii. Încetul cu încetul, ne apropiem de tot felul de manifestări ale dictaturii, de la cea a așa-zișilor apărători ai mediului la cea medicală, a comunicării etc. Lumea pare că se întoarce cu dosul în sus, iar tot mai mulți veleitari îi apucă frâiele, dând bice cailor către fundul prăpastiei.