Tribuna
Cine și cum a reînviat Sibiul
Dragoş BAKO
674 vizualizari

Nu știe Covidul ce-i mila de emoția copilului revenit la școală după atâta amar de privit în tabletă, căci de-ar ști, poate s-ar înmuia și s-ar da dus pe pustie. Că e 13, 14 sau 15 septembrie, prima zi de școală îmi aduce aminte mereu de o luni în care am pășit sfios într-o sală de clasă în care mirosea a motorină, parchetul era alunecos, iar pe bănci stăteau câte două cărți, un abecedar și un manual de artimetică. Pentru că eram printre cei mai înalți din clasă, învățătoarea m-a așezat în ultima bancă, așa că am putut privi curios și în voie la cei ce aveau să-mi fie, de atunci, colegi de clasă și de deslușire a alfabetului. Simt și acum mirosul acela de motorină în nări, în ziua de toamnă în care țâncii merg grăbiți spre școală și, undeva, în ființa mea, într-un ungher ascuns mai pâlpâie sentimentul dulce-straniu al pășirii în necunoscutul cu litere, cifre, bănci, catedră. De vreme ce mirosul de motorină și furnicăturile din stomac ale emoțiilor de atunci îmi trezesc acum, după mai bine de trei decenii și jumătate, amintiri intense, îndrăznesc să spun că sunt încă viu, într-o lume tot mai moartă, sugrumată de învățământul online, de comunicarea non-verbală și de autoizolarea impusă ori voluntară. S-a întâmplat ca luni, înainte de masă, să umblu prin oraș cu un calup de treburi și am dat peste ceva ce a reușit să-mi alunge disconfortul creat de traficul infernal. Sibiul reînviase. Nu-i vorbă, au fost în această vară evenimente care l-au dinamizat, l-au resuscitat, însă ieri am putut trage pe nări mirosul de toamnă, pe care călăreau chiotele de copii bucuroși că s-au întors la școală. Da, a fost paradă de mașini de toate neamurile, cu herghelii de cai putere sub capotă, conduse de doritori de a intra, dacă s-ar putea, cu bolidul până în clasă, dar și acest peisaj de tristă amintire a fost pus în umbră în chip fericit de freamătul acela unic al primei zile de școală, în care puritatea copiilor se plimbă în voie printre adulții uneori prea ocupați ca s-o observe. Poate că am simțit această primă zi cu altă intensitate invadându-ne, și pentru că ultimul an a fost unul cu paloare în obraji, anemic, lipsit de consistența trăirilor vesele ale copiilor ce merg și vin de la școală. Copiii, foarte mici, mici sau ceva mai mari au făcut Sibiul să zâmbească, să respire normal, să strănute, să tușească, să reînvie în chip firesc, ajutându-ne să ne bucurăm de ceea ce altădată ni se părea banal. A fost o lecție despre cum trebuie să prețuim normalitatea ce stă uneori într-un fir de păr. De luni a început școala și odată cu ea poate vom începe și noi să redescoperim tot ceea ce ține de trăirile umane nedichisite, necosmetizate, netrecute prin filtrul întâlnirilor virtuale.  





comentarii
2 comentarii

noi cu muschii ca otelul vom culege..................................vivat famelia bioprezidentiala
14.09.2021 16:11
Frumos articol!
Maria
14.09.2021 18:41
Din aceeasi categorie
Muzeul Astra

SEVIS

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Licitatie publica

accentmedia