Mi-am amintit versurile lui Adrian Păunescu, de curând, când, de-a dreptul îngreţoşat, am asistat la linşajul mediatic deversat asupra a două personalităţi importante cu care avem şansa de a fi contemporani: maestrul Tudor Gheorghe şi realizatorul de televiziune, Lucia Hossu Longin, părintele unuia dintre cele mai bune şi importante produse de televiziune din 1989 încoace, serialul "Memorialul durerii". Pentru că Tudor Gheorghe şi Lucia Hossu Longin îndrăznesc să aibă păreri, deoarece au crezut că sunt liberi să fie solidari cu un post de televiziune, nişte jivine propagandiste angajate într-un război purtat după dictare şi-au vărsat asupra lor veninul, cu o promptitudine suspectă. Tudor Gheorghe este una dintre figurile emblematice ale culturii române, un artist desăvârşit, îndrăgit de foarte mulţi români cu gusturile nepervertite. Lucia Hossu Longin este realizatorul celui mai important şi mai bine făcut documentar de după 1989, o lecţie de istorie netrunchiată, o mărturie atât de necesară înţelegerii a ceea ce a însemnat ciuma roşie pentru sufletul acestui neam. Pe aceşti doi oameni s-au apucat nişte frustraţi, nişte mercenari să-i scuipe, scuipatul la comandă fiind preocuparea lor de căpătâi, dar una în care nici măcar nu excelează, ci o practică cu mediocritate. Când cei de la Antena 3 l-au denigrat pe Andrei Pleşu n-am fost de acord cu acest demers, care, totuşi, era un răspuns la un prealabil atac al scriitorului la adresa unora dintre angajaţii trustului. De această dată însă, detractorii nu au nicio miză, slugărnicia şi apăsatul pe trăgaci la comandă fiind cât se poate de clare. Să ataci mizerabil două figuri importante, doi oameni de valoare, numai pentru că s-au solidarizat cu unii pe care stăpânii tăi îi detestă, e dovada vie a apucăturilor de mercenar. În absenţa unui discernământ primar, a unei minime urme de moralitate, inşi fără de Dumnezeu calcă în picioare valorile acestui popor, oamenii în urma cărora va rămâne ceva durabil, altceva decât nişte venin scuipat într-un gest de falsă simţire civică. În numele cui horcăie coioţii puşi în slujba adevărurilor remodelate, convenabile? Al adevărurilor falsificate, în numele decimării valorilor, atâtea câte ne-au mai rămas. România trece, în primul rând, printr-o criză de identitate, tinerii neavând cunoştinţă de valorile la care se pot raporta. A denigra în cel mai stalinist mod cu putinţă oameni care pot fi oricând modele pentru
generaţia debusolată este, dincolo de atitudinea mizeră, un atac la sănătatea spirituală a acestui neam.